Cartea A Doua Paralipomena
sau
Cartea A Doua A
Cronicilor
CAPITOLUL 6
Rugăciunea lui Solomon.
l. Atunci Solomon a zis: "Domnul a spus că El binevoieşte
să locuiască în negură,
2. Iar eu am zidit templul, ca să locuieşti Tu, Cel Sfânt, şi
locaş unde să petreci Tu în veci".
3. Apoi şi-a întors regele faţa sa şi a binecuvântat toată
adunarea lui Israel, căci toată adunarea Israeliţilor sta
înainte.
4. Şi a zis regele: "Binecuvântat este Domnul Dumnezeul lui Israel,
Care a grăit cu gura Sa către David, tatăl meu, şi a
împlinit cu mâinile Sale ceea ce spusese, zicând:
5. Din ziua când am scos pe poporul Meu din ţara Egiptului, nu Mi-am ales
cetate nici într-una din seminţiile lui Israel, ca să-Mi zidesc
templu în care să petreacă numele Meu, nici nu Mi-am ales om care
să fie cârmuitor poporului Meu Israel.
6. Acum însă am ales Ierusalimul, ca să petreacă numele Meu
acolo, şi am ales pe David, ca să păstorească peste poporul
Meu Israel.
7. Iar lui David, tatăl meu, îi intrase la inimă să înalţe
templu numelui Domnului Dumnezeului lui Israel.
8. Însă Domnul a zis lui David, tatăl meu: ţi-a intrat la
inimă să zideşti templu numelui Meu; bine e că ţi-a
intrat acest lucru la inimă;
9. Dar nu vei zidi tu templul, ci fiul tău care va ieşi din coapsele
tale, acela va zidi templu numelui Meu.
10. Şi a împlinit Domnul cuvântul Său, care l-a grăit; căci
eu am urmat în locul lui David, tatăl meu, şi am şezut pe tronul
lui Israel, cum zisese Domnul, şi am zidit templu numelui Domnului
Dumnezeului lui Israel.
11. Şi am pus acolo chivotul în care se află legământul
Domnului, cel încheiat cu fiii lui Israel".
12. Apoi stând Solomon la jertfelnicul Domnului, înaintea adunării
Israeliţilor şi-a ridicat mâinile sale,
13. Căci Solomon îşi făcuse un amvon de aramă, lung de
cinci coţi, lat de cinci coţi şi înalt de trei coţi,
şi-l pusese în mijlocul curţii. Pe acest amvon a stat el şi
şi-a plecat genunchii înaintea întregii adunări a Israeliţilor.
El a ridicat mâinile sale la cer
14. Şi a zis: "Doamne Dumnezeul lui Israel, nu este Dumnezeu asemenea
ţie, nici în cer şi nici pe pământ. Tu păzeşti
legământul şi mila cu robii Tăi, care umblă cu toată
inima lor înaintea Ta;
15. Tu ai împlinit robului Tău David, tatăl meu, ce i-ai grăit;
că ceea ce ai grăit cu gura Ta, aceea ai împlinit în ziua aceasta cu
mâna Ta!
16. Şi acum, Doamne Dumnezeul lui Israel, împlineşte cele ce ai
grăit către robul Tău David, tatăl meu, când ai zis: Nu va
lipsi bărbat din tine care să şadă înaintea feţei Mele
pe tronul lui Israel, dacă fiii tăi îşi vor păzi calea lor
purtându-se după legea Mea, aşa cum te-ai purtat tu înaintea
Mea.
17. Deci acum, Doamne Dumnezeul lui Israel, fă să se adeverească
cuvântul Tău, către robul Tău David.
18. Adevărat să fie că Dumnezeu va locui cu oamenii pe
pământ? Dacă cerul şi cerurile cerurilor nu Te încap, cu cât mai
puţin Te va încăpea templul acesta pe care Ţi l-am zidit
eu?
19. Dar caută la rugăciunea robului Tău şi la cererea lui,
Doamne Dumnezeul meu! Ascultă strigarea şi ruga cu care robul
Tău se roagă înaintea Ta:
20. Să fie ochii Tăi deschişi ziua şi noaptea spre templul
acesta şi spre locul unde ai făgăduit să-ţi pui numele
Tău, ca să asculţi rugăciunea cu care robul Tău se va
ruga în locul acesta.
21. Să iei aminte la cererile robului Tău şi ale poporului
Tău Israel, cu care se vor ruga ei în locul acesta; să auzi din locul
şederii Tale, din ceruri, să asculţi şi să
miluieşti.
22. Când va greşi cineva împotriva aproapelui său şi i se va
cere jurământ ca să jure, jurământul se va face înaintea
jertfelnicului Tău în templul acesta.
23. Atunci să asculţi din cer şi să faci judecată
robilor Tăi: să osândeşti pe cel vinovat, făcând să i
se întoarcă asupra capului lui fapta sa şi să
izbăveşti pe cel drept, dându-i după dreptatea lui.
24. Când poporul Tău Israel va fi bătut de duşman, pentru
că a păcătuit înaintea Ta, dar apoi se va întoarce către
Tine, va preaslăvi numele Tău şi va cere şi se va ruga
înaintea Ta, în templul acesta,
25. Atunci să asculţi din cer şi să ierţi păcatul
poporului Tău Israel şi să-l întorci în pământul pe care
l-ai dat lor şi părinţilor lor.
26. Când se va încuia cerul şi nu va fi ploaie, pentru că au
păcătuit ei înaintea Ta, şi-ţi vor aduce rugi în locul
acesta, vor mărturisi numele Tău şi se vor întoarce de la
păcatul lor pentru că i-ai smerit,
27. Atunci să asculţi din cer şi să ierţi păcatul
robilor Tăi, al poporului Tău Israel, arătându-le calea cea
bună pe care să meargă, şi să trimiţi ploaie
pământului Tău, pe care l-ai dat poporului Tău de
moştenire.
28. De va fi foamete pe pământ, de va fi boală molipsitoare, de va fi
vânt dogorâtor sau pălitură, lăcustă sau omidă,
duşmanii de-i vor strâmtora în ţara lor, stau în cetăţile
lor, de va fi orice necaz, orice boală,
29. Atunci orice rugăciune şi orice cerere care se va face de orice
om sau de tot poporul Tău Israel, când ei îşi vor simţi fiecare
necazul său şi durerea şi îşi vor întinde mâinile lor spre
templul acesta,
30. Tu să asculţi din cer, din locul şederii Tale, şi
să ierţi; să dai fiecăruia după căile lui,
căci Tu cunoşti inima lui şi singur ştii inima fiilor
oamenilor,
31. Pentru ca să se teamă de Tine şi să umble în căile
Tale în toate zilele, cât vor trăi pe pământul pe care l-ai dat
părinţilor noştri.
32. Chiar şi străinul, care nu este din poporul Tău Israel, când
va purcede din pământ depărtat pentru numele Tău cel mare,
pentru mâna Ta cea puternică şi pentru braţul Tău cel înalt
şi va veni şi se va ruga în templul acesta,
33. Tu să asculţi din cer, din locul sălăşluirii Tale,
şi să-i împlineşti tot lucrul pentru care străinul va
striga către Tine, ca să ştie toate popoarele pământului,
de numele Tău şi să se teamă de Tine, cum se teme poporul
Tău Israel, şi să ştie că în numele Tău este
închinat templul pe care l-am zidit eu.
34. Când poporul Tău va pleca cu război împotriva duşmanilor
săi, pe drumul pe care-l vei trimite Tu şi se va ruga Ţie,
întorcându-se spre cetatea aceasta, care Ţi-ai ales-o, şi spre templul
acesta pe care l-am zidit eu numelui Tău,
35. Atunci să asculţi din cer rugăciunea lor şi cererea lor
şi să le faci dreptate.
36. Când vor păcătui ei înaintea Ta - căci nu este om care
să nu păcătuiască - şi Tu Te vei supăra pe ei
şi-i vei da duşmanilor lor şi cei ce i-au luat robi îi vor duce
în pământ depărtat sau apropiat,
37. Şi când ei, în pământul în care vor fi robiţi, îşi vor
veni în sine şi se vor întoarce şi ţi se vor ruga în
pământul robiei lor, zicând: am păcătuit, am făcut
fărădelege, vinovaţi suntem;
38. Dacă se vor întoarce către Tine cu toată inima lor şi
cu tot sufletul lor, în pământul robiei lor, unde ei se vor afla duşi
robi şi se vor ruga, întorcându-se spre pământul lor, pe care Tu l-ai
dat părinţilor lor şi spre "etatea care ţi-ai ales-o
şi spre templul pe care l-am zidit eu numelui Tău,
39. Atunci să asculţi din cer, din locul şederii Tale,
rugăciunea lor şi cererea lor, şi să le faci dreptate
şi să ierţi pe poporul Tău de ceea ce a păcătuit
înaintea Ta.
40. Dumnezeul meu, să-Ţi fie ochii Tăi deschişi şi
urechile Tale cu luare aminte la rugăciunea care Ţi se va face în
locul acesta.
41. Şi acum, Doamne Dumnezeule, scoală-Te şi vino la locul de
odihnă al Tău, Tu şi chivotul puterii Tale. Preoţii
Tăi, Doamne Dumnezeule, se vor îmbrăca întru mântuire şi
cuvioşii Tăi se vor desfăta de bunătăţi.
42. Doamne Dumnezeule, să nu-Ţi întorci faţa Ta nici de la unsul
Tău, ci adu-Ţi aminte de îndurările cele către David, robul
Tău".
___________________________________________________________________
CARTEA A DOUA
PARALIPOMENA (CRONICI II) – 36 DE CAPITOLE:
[1] [2] [3] [4] [5] [6] [7] [8] [9] [10] [11] [12] [13] [14] [15] [16] [17] [18] [19]
[20] [21] [22] [23] [24] [25] [26] [27] [28] [29] [30] [31] [32] [33] [34] [35] [36]
__________________________________________________________________