Cartea A Doua Paralipomena
sau
Cartea A Doua A
Cronicilor
CAPITOLUL 20
Iosafat biruie pe Amoniţi şi pe Moabiţi.
l. După aceasta au venit Moabiţii şi dimpreună cu ei au
venit şi Amon asupra lui Iosafat cu război.
2. Atunci au venit unii şi au spus lui Iosafat, zicând: "Vine o mare
mulţime de popor împotriva ta de dincolo de mare, din Siria; şi
iată-i se află la Haţaţon-Tamar, adică la
Enghedi".
3. La vestea aceasta s-a înfricoşat Iosafat şi şi-a îndreptat
faţa sa, ca să caute pe Domnul făcând cunoscut tuturor din tot
Iuda ca să postească.
4. Deci s-a adunat Iuda ca să ceară ajutor de la Domnul şi au
venit din toate cetăţile lui Iuda ca să roage pe Domnul.
5. Iar Iosafat a stat în mijlocul adunării lui Iuda şi a
Ierusalimului, la templul Domnului dinaintea curţii noi
6. Şi a zis: "Doamne Dumnezeul părinţilor noştri! Nu
eşti Tu oare Dumnezeu în cer sus, domnind peste toate regatele popoarelor
şi n-ai Tu oare în mâna Ta tăria şi puterea, încât nimeni nu
este să-ţi stea ţie împotrivă?
7. Dumnezeul nostru, oare nu Tu ai izgonit pe locuitorii acestei ţări
din faţa poporului Tău Israel şi ai dat-o pe veci urmaşilor
lui Avraam, pe care îl iubeai?
8. Şi ei s-au aşezat în ea şi ţi-au zidit templu sfânt
numelui Tău, zicând:
9. De va veni vreo nenorocire peste noi, ori sabia care ne pedepseşte, sau
vreo boală molipsitoare, sau foamete, şi noi vom sta înaintea
templului acesta şi înaintea feţei Tale - căci numele Tău
este în templul acesta - şi vom striga în strâmtorarea noastră,
către Tine, Tu să ne asculţi şi să ne
izbăveşti.
10. Şi acum, iată Amoniţii, Moabiţii şi locuitorii
muntelui Seir, prin ţara cărora Tu nu le-ai îngăduit
Israeliţilor să treacă, când veneau ei din pământul
Egiptului, ci au trecut pe lângă ei şi nu i-au nimicit,
11. Iată ei vor să ne răsplătească, fiindcă au
venit să ne izgonească din stăpânirea Ta care ne-ai dat-o de
moştenire.
12. Dumnezeul nostru, judecă-i Tu, căci noi n-avem nici o putere
împotriva acestei mari mulţimi care a venit asupra noastră şi nu
ştim ce să facem; dar ochii noştri ne sunt la Tine".
13. Şi stăteau toţi Iudeii înaintea feţei Domnului şi
copiii cei mici ai lor, femeile lor şi feciorii lor.
14. Atunci S-a pogorât Duhul Domnului în mijlocul adunării peste Iahaziel,
fiul Zahariei, fiul lui Benaia, fiul lui Ieiel, fiul lui Matania, levit dintre
fiii lui Asaf
15. Şi acesta a zis: "Ascultaţi toţi ai lui Iuda şi
locuitorii Ierusalimului, şi tu rege Iosafat! Aşa zice Domnul
către voi: Să nu vă temeţi, nici să vă
spăimântaţi de mulţimea aceasta mare, căci războiul nu
este al vostru, ci al lui Dumnezeu.
16. Mâine să plecaţi împotriva lor; iată ei urcă coasta
ţiţ şi aveţi să-i găsiţi în capătul
văii din faţa pustiei Ieruel.
17. Nu voi aveţi să vă luptaţi de astă dată; dar
înşiraţi-vă, staţi şi priviţi izbăvirea
Domnului, pe care o va trimite El vouă. Iuda şi Ierusalime! Să
nu vă temeţi, nici să vă spăimântaţi! Să le
ieşiţi mâine înainte şi Domnul va fi cu voi!"
18. Atunci s-a plecat Iosafat cu faţa la pământ, de asemenea şi
toţi Iudeii şi locuitorii Ierusalimului au căzut înaintea
Domnului, ca să se închine Domnului.
19. Apoi. s-au sculat leviţii dintre fiii lui Cahat şi dintre fiii
lui Core, ca să laude pe Domnul Dumnezeul lui Israel cu glas foarte
tare.
20. Şi s-au sculat ei de dimineaţă tare şi au ieşit
să se ducă în pustiul Tecoa; pe când ieşeau ei, a stat Iosafat
şi a zis: "Ascultaţi-mă Iudeilor, voi, locuitori ai
Ierusalimului! Aveţi încredere în Domnul Dumnezeul vostru şi
fiţi tari! Aveţi încredere în proorocii Lui şi veţi izbuti
cu bine!"
21. Apoi s-a sfătuit el cu poporul şi a rânduit cântăreţi
care să cânte Domnului, ca, ieşind aceştia în podoabe sfinte
înaintea celor înarmaţi, să preamărească şi să
zică: "Slăviţi pe Domnul, că în veac este mila
Lui!"
22. Dar când au început ei să scoată strigăte de laudă
şi să preamărească, Domnul a stârnit neînţelegeri
între Amoniţi şi Moabiţi şi între locuitorii muntelui Seir,
care veniseră în Iuda, şi au fost bătuţi;
23. Căci s-au sculat Amoniţii şi Moabiţii împotriva
locuitorilor muntelui Seir, bătându-i şi stârpindu-i; iar când au
sfârşit cu locuitorii din Seir, atunci au început să se ucidă
şi ei unul pe altul.
24. Şi când cei din Iuda au ajuns pe dealul de unde se vedea pustiul
şi s-au uitat la acea mulţime de lume, iată toţi erau
stârvuri căzute pe pământ şi nici unul nu era teafăr.
25. Atunci a venit Iosafat şi poporul lui ca să adune prada; şi
au găsit la ei multe bogăţii, haine şi lucruri scumpe
şi au adunat atâta cât nu puteau să ducă. Trei zile au adunat,
atât de multă pradă au aflat.
26. Iar în ziua a patra s-au adunat la Emec Beraca, fiindcă acolo
binecuvântaseră ei pe Domnul. Pentru aceasta se şi cheamă locul
acela Valea Binecuvântării până în ziua de azi.
27. Apoi toţi bărbaţii din Iuda şi din Ierusalim şi cu
Iosafat în fruntea lor s-au întors foarte voioşi la Ierusalim, pentru
că Domnul le dăduse biruinţă asupra vrăjmaşilor
lor.
28. Şi au venit în Ierusalim la templul Domnului, cu chitare, cu harfe
şi cu trâmbiţe.
29. Şi frica lui Dumnezeu a cuprins pe toate regatele pământului,
când au auzit că Însuşi Domnul a luptat împotriva vrăjmaşilor
lui Israel.
30. După aceea domnia lui Iosafat a fost în linişte, pentru că
Dumnezeu i-a dat odihnă din toate părţile.
31. Aşa a domnit Iosafat peste Iuda. Când s-a făcut rege, el era de
treizeci şi cinci de ani şi douăzeci şi cinci de ani a
domnit în Ierusalim. Pe mama lui o chema Azuba, fiica lui Şilhi.
32. El a ţinut drumul lui Asa, tatăl său şi nu s-a dat în
lături de loc, făcând tot fapte ce erau plăcute în ochii
Domnului.
33. Numai înălţimile n-au fost de tot îndepărtate şi nici
poporul nu se îndreptase încă cu tărie către Dumnezeul
părinţilor lor.
34. Celelalte fapte ale lui Iosafat, de la cele dintâi până la cele din
urmă, se află scrise în istoria lui Iehu, fiul lui Hanani, şi
sunt trecute şi în cartea regilor lui Israel.
35. Apoi Iosafat, regele lui Iuda, a intrat în legătură cu Ohozia,
regele lui Israel, care petrecea în fărădelegi,
36. Şi s-a întovărăşit cu el, ca să facă
corăbii, spre a fi trimise la Tarsis; şi corăbiile le-au
făcut ei la Eţion-Gheber.
37. Atunci a proorocit Eliezer, fiul lui Dodava, din Mareşa, o proorocie
asupra lui Iosafat, zicând: "Fiindcă tu ai intrat în
legătură cu Ohozia, de aceea Domnul ţi-a sfărâmat lucrurile
tale". Şi s-au spart corăbiile şi n-au mai putut să
mai meargă la Tarsis.
___________________________________________________________________
CARTEA A DOUA
PARALIPOMENA (CRONICI II) – 36 DE CAPITOLE:
[1] [2] [3] [4] [5] [6] [7] [8] [9] [10] [11] [12] [13] [14] [15] [16] [17] [18] [19]
[20] [21] [22] [23] [24] [25] [26] [27] [28] [29] [30] [31] [32] [33] [34] [35] [36]
__________________________________________________________________