PLÂNGERILE LUI
IEREMIA
CAPITOLUL 2
Ruina Ierusalimului.
1. O, cum a acoperit cu nori Domnul întru mânia Lui pe fiica Sionului! Din
cer a aruncat pe pământ măreţia lui Israel şi în ziua
mâniei Sale nu şi-a adus aminte de aşternutul picioarelor Sale.
2. Domnul a nimicit fără milă toate sălaşele lui
Iacov; întru întărâtarea urgiei Lui a doborât la pământ
întăriturile fiicei lui Iuda; le-a făcut una cu pământul, a
pângărit regatul şi căpeteniile lui.
3. Întru aprinderea mâniei Lui a zdrobit toată puterea lui Israel;
înaintea duşmanului şi-a tras dreapta înapoi. El a aprins pe Iacov cu
un foc arzător care prăpădeşte de jur împrejur.
4. El a încordat arcul Său ca un duşman, dreapta Sa a stat gata ca a
unui vrăjmaş şi a ucis tot ce desfăta ochiul în cortul
fiicei Sionului; vărsat-a ca un foc mânia Lui.
S. Stăpânul S-a arătat ca un duşman nimicind Israelul; i-a
dărâmat toate palatele şi cetăţile întărite şi
asupra fiicei lui Iuda a adus multă supărare.
6. Prăbuşit-a la pământ ca pe o dumbravă cortul lui,
stricat-a locul de sărbătoare. Domnul a făcut să se uite
zilele de odihnă în Sion, dispreţuind, în văpaia mâniei Lui, pe
rege şi pe preot.
7. Dispreţuit-a Domnul jertfelnicul Său şi S-a îndepărtat
de locaşul Său cel sfânt; dat-a zidurile palatelor Sale în mâna
duşmanilor care au strigat în templul Domnului ca în zilele de
sărbătoare.
8. Găsit-a Domnul cu cale să surpe zidurile fiicei Sionului; întins-a
funia şi n-a tras înapoi mâna Sa, până nu le-a nimicit. El a întins
jalea peste ziduri şi întărituri, ce stau laolaltă
dărăpănate.
9. Porţile lui s-au afundat în pământ, zăvoarele lor El le-a
sfărâmat; regele lui şi căpeteniile sunt pribegi printre
neamuri. Lege nu mai au, chiar şi profeţii nu mai primesc vedenii de
la Domnul.
10. Stau la pământ şi tac bătrânii fiicei Sionului; pe capul lor
şi-au pus ţărână şi s-au încins cu sac; la pământ
îşi pleacă fecioarele Ierusalimului capetele lor.
11. Ochii mei se sfârşesc de plâns, lăuntrul meu arde ca văpaia,
măruntaiele mele fierb şi fierea mi se varsă pe pământ din
pricina zdrobirii fiicei neamului meu, când copiii şi pruncii stau
sleiţi de putere în pieţele cetăţii,
12. Zicând mamei lor: "Unde este pâine, unde este vin?" Ei cad
sleiţi de putere ca doborâţi de sabie pe pieţele
cetăţii şi îşi dau sufletul la sânul maicii lor.
13. Cu cine te voi asemăna, cu cine aş putea să te pun
alături, o, fiică a Ierusalimului! Cu cine te-aş pune
faţă în faţă, ca să te pot mângâia, o, fecioară,
fiică a Sionului? Căci neţărmurită ca marea este
năruirea ta! Cine ar putea să te tămăduiască?
14. Profeţii tăi au avut pentru tine vedenii zadarnice şi
arătări şi nu ţi-au dat pe faţă
fărădelegea ta, ca să-ţi schimbe calea ta, ci ţi-au
arătat vedenii înşelătoare şi aducătoare de
pieire.
15. Bat spre tine din palme toţi cei ce trec pe cale, fluieră şi
clatină din cap pentru fiica Ierusalimului: "Aceasta este, oare,
cetatea pe care o numeau cununa frumuseţii, bucuria a tot
pământul?"
16. Către tine toţi vrăjmaşii tăi cască gura lor,
fluieră, scrâşnesc din dinţi, zicând: "Am nimicit-o. Da,
aceasta este ziua pe care noi o aşteptam; am aflat-o şi o
vedem".
17. Împlinit-a Domnul hotărârea Sa, adus-a la îndeplinire cuvântul
Său, spus din zilele străvechi; prăbuşit-a fără
milă, bucurat-a pe vrăjmaşul tău, înălţat-a
puterea apăsătorilor tăi.
18. Strigă către Domnul, tu fecioară, fiică a Sionului!
Să curgă lacrimile tale ca un şuvoi, zi şi noapte; nu înceta,
ochiul tău să nu zăbovească!
19. Scoală, jeleşte-te în timpul nopţii, la început do
strajă; varsă-ţi inima ta ca apa înaintea feţei Celui
Atotstăpânitor. Către El ridică mâna ta pentru viata pruncilor
tăi, care se prăpădesc de foame la colţul tuturor uliţelor.
20. Vezi, o, Doamne, şi priveşte cui ai făcut aceasta! Să
mănânce femeile rodul pântecelui lor, copiii pe care îi poartă în
braţe? Să fie ucişi în templu, Doamne, preotul şi
profetul?
21. Stau culcaţi la pământ pe uliţe tânăr şi
bătrân. Fecioarele şi flăcăii mei de sabie au căzut;
Tu i-ai ucis în ziua mâniei Tale, jertfitu-i-ai fără de
milă.
22. Chemat-ai ca la sărbătoare pe toţi cei ce au sălaş
în jurul meu. Şi în ziua mâniei Domnului n-a scăpat, nici n-a
rămas vreunul; pe cei care i-am purtat în braţe şi i-am
făcut mari, mi i-a nimicit duşmanul.
___________________________________________________________________
PLÂNGERILE LUI
IEREMIA – 5 CAPITOLE:
__________________________________________________________________