CARTEA A DOUA A REGILOR
CAPITOLUL 14
Iertarea lui Abesalom.
1. Cunoscând Ioab, fiul Ţeruiei, că inima regelui s-a întors spre
Abesalom,
2. A trimis Ioab la Tecoa şi a luat de acolo o femeie înţeleaptă
şi i-a zis: "Fă-te că eşti bocitoare, îmbracă-te
cu haine de jale, nu te unge cu untdelemn şi fii ca a femeie care a plâns
zile multe după un mort;
3. Şi du-te la rege şi zi către el aşa şi
aşa". Şi i-a spus Ioab ce anume să zică.
4. Venind deci femeia cea din Tecoa la rege şi căzând cu faţa la
pământ, s-a închinat şi a zis: "Ajutor, o, rege,
ajutor!"
5. "Ce ai?" a zis regele către ea. "Sunt de mult
văduvă, a zis ea, căci mi-a murit bărbatul.
6. Şi avea roaba ta doi feciori şi aceştia s-au sfădit în
ţarină; şi, neavând cine-i despărţi, a lovit unul din
ei pe celălalt şi l-a omorât.
7. Şi iată s-au sculat toate rudele asupra roabei tale şi zic:
"Dă-ne pe ucigaşul fratelui său să-l omorâm pentru
sufletul fratelui său pe care l-a pierdut el şi vom pierde chiar
şi pe moştenitorul lui". Şi aşa vor să
stingă ei şi cea din urmă scânteie a mea, ca să nu mai lase
bărbatului meu nici nume, nici urmaşi pe faţa
pământului".
8. "Mergi în pace la casa ta, a zis regele către femeie, căci
voi da poruncă pentru tine".
9. Dar femeia cea din Tecoa a zis către rege: "O, rege, stăpânul
meu, asupra mea să fie vina şi asupra casei tatălui meu; iar
regele şi tronul lui este nevinovat".
10. "pe cel ce va fi împotriva ta, a zis regele, să-l aduci la mine
şi mai mult nu te va mai atinge".
11. "Porunceşte, o, rege, în numele Domnului Dumnezeului tău, a
zis ea, ca să nu se înmulţească răzbunătorii sângelui
şi să nu piardă pe fiul meu". "Viu este Domnul, a zis
regele, nici un fir de păr de al fiului tău nu va cădea pe
pământ!"
12. "Îngăduie roabei tale, a zis femeia, să mai spun o
vorbă regelui, stăpânului meu".
13. "Spune", a zis el. "Pentru ce cugeţi tu aşa
împotriva poporului Domnului?, a zis femeia. Rostind cuvântul acesta, regele
s-a osândit pe sine însuşi, pentru că nu aduce înapoi pe izgonitul
său.
14. Noi vom muri şi vom fi ca apa vărsată pe pământ, care
nu se mai poate aduna. Dumnezeu însă nu voieşte să piardă
sufletul şi se gândeşte cum ar face să nu lepede de la Sine nici
pe cel înlăturat.
15. Şi acum eu am venit să spun regelui, stăpânul meu, cuvintele
acestea, pentru că poporul mă sperie şi roaba ta a zis: "Am
să grăiesc eu cu regele, să văd nu va face el după
cuvântul roabei sale?
16. De bună seamă regele va asculta şi va izbăvi pe roaba
sa din mâna oamenilor care voiesc să mă piardă împreună cu
fiul meu din moştenirea lui Dumnezeu.
17. Şi roaba ta a zis: Să fie cuvântul regelui, stăpânul meu,
spre mângâierea mea, căci regele, stăpânul meu, este ca îngerul lui
Dumnezeu şi poate ca să asculte şi bune şi rele, şi
Domnul Dumnezeul tău va fi cu tine".
18. Şi răspunzând, regele a zis către femeie: "Să nu
ascunzi de mine ceea ce am să te întreb!"Grăieşte, a zis
femeia, o, rege, stăpânul meu!"
19. "Nu cumva este mâna lui Ioab în tot ce spui tu?" a zis regele.
Iar femeia i-a răspuns şi a zis: "Să trăiască
sufletul tău, o, rege! Nu pot să mă abat nici la dreapta, nici
la stânga de la ceea ce a zis regele, stăpânul meu. Adevărat, robul
tău Ioab mi-a poruncit şi el a pus în gura roabei tale toate
cuvintele acestea;
20. Şi tot robul tău m-a învăţat ca prin pildă să
dau lucrului această înfăţişare. Dar regele, stăpânul
meu, este înţelept, cum este înţelept îngerul lui Dumnezeu, ca
să cunoască tot ce este pe pământ".
21. Atunci regele a zis către Ioab: "Iată, fac lucrul acesta;
du-te dar şi adu înapoi pe băiatul Abesalom".
22. Atunci Ioab a căzut cu faţa la pământ şi s-a închinat
şi a binecuvântat pe rege, zicând: "Acum robul tău cunoaşte
că a aflat bunăvoinţă înaintea ochilor tăi, o, rege,
stăpânul meu, de vreme ce regele a făcut cum a zis robul
tău".
23. Şi sculându-se, Ioab s-a dus în Gheşur şi a adus pe Abesalom
la Ierusalim.
24. Şi a zis regele: "Să se întoarcă la casa sa, dar fata
mea nu o va vedea". Şi s-a întors Abesalom la casa sa; dar faţa
regelui n-a văzut-o.
25. În tot Israelul nu era bărbat aşa de frumos ca Abesalom şi
aşa de lăudat ca el; din tălpile picioarelor şi până
în creştetul capului nu avea nici o meteahnă.
26. Când îşi tundea capul său - şi şi-l tundea în fiecare
an, pentru că-l îngreuia - părul de pe capul lui cântărea
două sute de sicli, după cântarul regesc.
27. Şi i s-au născut lui Abesalom trei băieri şi o
fată, anume Tamara. Aceasta a fost o femeie frumoasă la chip şi
a ajuns soţia lui Roboam, fiul lui Solomon şi i-a născut pe
Abia.
28. Abesalom a rămas în Ierusalim doi ani, dar faţa regelui n-a
văzut-o.
29. Şi a trimis Abesalom după Ioab, ca să-l trimită la
rege, dar acesta n-a vrut să vină la el. şi a trimis şi a
doua oară şi acesta tot n-a vrut să vină.
30. Atunci a zis Abesalom slugilor sale: "Vedeţi voi partea de
ţarină a lui Ioab, care este lângă a mea şi unde el are
semănat orz? Duceţi-vă şi-i daţi foc!" Şi au
ars slugile lui Abesalom acea parte de ţarină cu foc. Deci venind
slugile lui Ioab la. acesta cu hainele rupte, au zis: "Slugile lui
Abesalom au ars ogorul tău cu foc".
31. Atunci s-a sculat Ioab şi a venit la Abesalom acasă şi i-a
zis: "Pentru ce slugile tale au ars cu foc ogorul meu?"
32. Iar Abesalom a zis: "Iată, eu am trimis la tine şi am zis:
Vino încoace, ca să te trimit la rege să-i zici: Pentru ce am venit
din Gheşur? Mai bine-mi era să fi rămas acolo. Vreau să
văd faţa regelui. De sunt vinovat, atunci ucide-mă".
33. Şi s-a dus Ioab la rege şi i-a spus aceasta. Şi a chemat
regele pe Abesalom şi a venit acesta la rege şi, căzând cu
faţa sa la pământ înaintea regelui, i s-a închinat, iar regele a
sărutat. pe Abesalom.
___________________________________________________________________
CARTEA A DOUA A
REGILOR – 24 DE CAPITOLE:
[1] [2] [3] [4] [5] [6] [7] [8] [9] [10] [11] [12] [13] [14] [15] [16] [17] [18] [19] [20] [21] [22] [23] [24]
__________________________________________________________________