CARTEA LUI TOBIT
CAPITOLUL 2
Orbirea lui Tobit şi răbdarea lui.
l. Iar când m-am întors eu la casa mea şi mi-au fost daţi înapoi
Ana, femeia mea, şi fiul meu, Tobie, în ziua Cincizecimii,
sărbătoarea Săptămânilor, s-a pregătit la mine un
prânz bun şi m-am aşezat la masă.
2. Şi văzând eu multele mâncăruri, am zis către fiul meu:
"Mergi şi adu să mănânce cu noi un sărac cu inimă
credincioasă, dintre fraţii noştri, robi în Ninive, iar eu te
aştept".
3. Şi a venit el şi a zis: "Tată, unul din neamul nostru
este sugrumat şi aruncat în piaţă".
4. Atunci eu, în loc să stau să mănânc, am ieşit repede
şi l-am dus într-o casă până după asfinţitul
soarelui.
5. Şi apoi, întorcându-mă, m-am spălat şi mi-am mâncat
pâinea cu întristare.
6. Atunci mi-am adus aminte de proorocia lui Amos, care zice:
"Prăznuirile voastre se vor preface în jale şi toate
cântările voastre în tânguire". Şi am plâns.
7. Iar dacă a asfinţit soarele, m-am dus şi, săpând o
groapă, l-am îngropat.
8. Vecinii însă râdeau de mine şi ziceau: "Tot nu se teme
că va fi ucis pentru fapta asta; a mai fost fugar şi iată iar se
apucă de îngropat morţii".
9. Şi chiar în noaptea aceea, după ce m-am întors de la înmormântare,
fiind necurat, m-am culcat să dorm afară lingă zidul
curţii, cu faţa descoperită.
10. Şi n-am băgat de seamă că pe zid erau vrăbii.
Şi pe când stam cu ochii deschişi, vrăbiile au lăsat de sus
necurăţie în ochii mei şi am făcut albeaţă.
Şi m-am dus eu la doctori, pentru îngrijire. Ei mi-au uns ochii cu o
alifie, dar am rămas orb. Fraţii au rămas adânc întristaţi
de aceasta. Ahiacar a purtat grijă de întreţinerea mea timp de doi
ani, înainte de a pleca la Elimaida.
11. Şi atunci Ana, femeia mea, a luat de lucru ca muncitoare, să
toarcă lână şi să ţeasă pânză.
12. Ea aducea lucrul făcut şi i se plătea; şi o dată,
peste plată, a primit ca dar un ied pentru mâncare.
13. Şi venind acasă, iedul a început să zbiere; şi eu am
întrebat pe femeie: "De unde este iedul acesta? Nu cumva este de furat?
Dă-l stăpânului lui, căci nu se cuvine să mâncăm de
furat".
14. Atunci ea mi-a răspuns: "Mi-a fost dăruit peste
plată". Şi eu n-am crezut-o şi i-am zis să-l dea
stăpânului şi m-am înroşit înaintea ei. Ea însă mi-a
răspuns: "Unde-ţi sunt milosteniile şi faptele tale cele
bune? Toată lumea ştie ce ţi-au adus".
___________________________________________________________________
CARTEA LUI TOBIT –
14 CAPITOLE:
[1] [2] [3] [4] [5] [6] [7] [8] [9] [10] [11] [12] [13] [14]
__________________________________________________________________