Despre creatie, caderea omului, rai si iad
Convorbirea intai
1. Parinte Cleopa, spuneti-mi cateva cuvinte despre creatia lumii vazute si
nevazute, dupa invatatura Sfintilor Parinti.
Toata creatia este scoala a sufletelor celor cuvantatoare, spune Sfantul Vasile
cel Mare in Exaimeron. Caci, privind la cele create la Dumnezeu, ne inaltam cu
mintea la cele nevazute si ne intarim in sfanta credinta. Cat suntem in trup,
toate le vedem " ca prin oglinda " , adica prin creatii, care
formeaza icoana, imaginea celor viitoare de dincolo de mormant. Creatia este
oglinda lui Dumnezeu in care se reflecta bunatatea, mila, pronia si iubirea
Tatalui ceresc pentru noi oamenii. Sfintii Parinti numesc pe toate cele vazute
" spatele lui Dumnezeu " , care inchipuiesc, simbolizeaza pe cele
viitoare. Iar cand vom trece la cele vesnice, atunci vom vedea cu ochii cei
duhovnicesti " fata lui Dumnezeu " , adica vom privi fata catre fata
slava Prea Sfintei Treimi, fara sa mai avem nevoie de " oglinzile "
cele de pe pamant, adica de creatii. Aici pe pamant nu suntem vrednici sa
privim pe Dumnezeu in fata. Iar daca auzim pe Sfantul Apostol si Evanghelist
Ioan, zicand : " Pe Dumnezeu nimeni niciodata nu L-a vazut " ( Ioan
1, 18 ) , sa intelegem ca nu L-a vazut dupa fiinta, dupa esenta, insa Il vedem
prin creatie. Ca dupa fiinta nici ingerii din cer nu-L pot vedea si intelege pe
Dumnezeu.
2. Ce spun Sfintii Parinti si mai ales Sfanta Scriptura despre ingeri si despre
caderea lui Adam ?
La inceput ingerii nu stiau ca Iisus Hristos este numit de Duhul Sfant "
Ingerul sfatului celui mare " , cum Il numeste proorocul Isaia, cu care se
sfatuia permanent Tatal. " Ingerii nu-L stiau de Fiu al lui Dumnezeu
" , spune Sfantul Vasile cel Mare in Exaimeron. Deci, cand a strigat Sfantul
Arhanghel Mihail, zicand : " Inchinati-va Ingerului sfatului celui mare
" , unii din ingeri n-au vrut sa I se inchine Lui si de aceea au cazut in
adancul iadului, cum spune Mantuitorul : " Vazut-am pe satana, cazand ca
un fulger din cer " ( Luca 10, 18 ) .
Deosebirea dintre caderea ingerilor rai si a omului este ca ingerii au cazut cu
voia lor, deci din libertate, iar omul a cazut din amagire si din indemnul
diavolului. Iar " pacatul cu sfatuire " , spune Sfantul Ioan Gura de
Aur, " jumatate este al celui ce il face si jumatate al celui ce l-a
sfatuit " . Dumnezeu a ingaduit omului in rai sa faca pacatul cel mai mic,
adica sa manance din pomul cunostintei binelui si raului. Ca daca manca din
pomul Vietii, cum spune Sfantul Ioan Gura de Aur, omul nu mai avea pocainta
niciodata, se impietrea la inima ca diavolul, cadea ca diavolul, nu mai murea
niciodata si se chinuia in veci in iad, asemenea satanei.
La caderea lui Adam au contribuit doua patimi rationale ale omului - mandria si
pofta. Prin caderea sa, omul Adam nu a pierdut total harul lui Dumnezeu, caci a
cazut din ispita diavolului. Astfel, harul si arvuna mantuirii au ramas in om,
pentru ca a gresit din nestiinta si pentru ca este purtator de trup pamantesc.
Numai celui ce se leapada de Dumnezeu i se ia harul Duhului Sfant, dar si
acesta. este primit prin pocainta. Iar cel ce greseste din nestiinta, pastreaza
harul, insa acoperit de pacate. Iata pentru care pricina femeia lui Adam s-a
numit Eva, adica Viata, iar nu moarte, pentru ca nu a cazut total ca diavolul
si apoi pentru ca prin a doua Eva, · adica Maica Domnului, se va izbavi neamul
omenesc.
Dupa cuvantul Sfantului Ioan Gura de Aur, indoit a fost creat omul, cu trup si
suflet; indoit a fost si pomul cunostintei binelui si raului; indoita si
urmarea greselii lui Adam; indoit este si raiul- raiul pamantesc, sau sanul lui
Avraam, unde stau sufletele dreptilor pana la judecata viitoare si raiul
ceresc, adica imparatia cerurilor unde vor intra dreptii pana dupa a doua
judecata. Iar mancarea din pomul cunostintei binelui si raului inseamna "
cat de bine era omului daca nu manca si cat de rau este ca a mancat " .
Despre ingeri trebuie sa stim ca ei s-au zidit numai prin gandirea lui
Dumnezeu, dar nu erau neschimbatori, ci i-a lasat ca ei singuri sa castige prin
lupta neschimbarea. Atat ingerii cat si primii oameni nu aveau imaginatie. Cum
au cazut ingerii in imaginatie, indata au cazut din cer in iad, ca doreau sa
fie asemenea " celui Preainalt " . Iar oamenii au cazut in clipa cand
s-au indoit de cuvantul lui Dumnezeu. Indata ce satana le-a rapit frica de
moarte, zicand : " Nu veti muri, ci veti fi vii... " , omul a cazut
in imaginatie si apoi in pacat. Cea mai mare paguba este sa uite omul de
moarte. Cum i-a sters omului din minte frica mortii, indata a murit prin pacat.
Sfantul Ioan Gura de Aur spune ca primul om a cazut prin trei lucruri : femeia,
lemnul ( pomul ) si neascultarea. Si tot prin trei lucruri va fi mantuit :
Maica Domnului, Crucea si ascultarea.
3. Ce spun Sfintii Parinti despre cele sapte zile ale creatiei ?
Sfantul Vasile cel Mare, in cartea sa Exaimeron ( facerea lumii in cele sase
zile ) , spune ca zidirea s-a facut " ingrecata " ca o femeie
insarcinata in a noua luna, cu toate zidirile din ea, gata sa le dea viata. Iar
Duhul lui Dumnezeu incalzea adancul, " se odihnea deasupra apelor " ,
ca sa dea viata apelor si zidirilor.
Deci pamantul avea viata de cand Duhul Sfant incalzea adancul, dar nu avea si
suflare de viata. Sfanta Scriptura la Facere ( cap. 1,1-2 ) , spune ca "
pamantul era netocmit si gol " , dar nimeni nu stie de cand era, ca cele
cu ochi inca nu se creasera, nu primisera suflare de viata. Ziua intai a
creatiei a fost Duminica, caci atunci a zis Dumnezeu " sa fie lumina
" ( Facerea l, 3 ) . De aceea El a inviat tot duminica, caci prin inviere
a innoit lumina cea dintai. Lumina cea dintai a fost creata, iar nu necreata.
Ea nu izvora din energiile necreate ale Duhului Sfant. Era o lumina cereasca a
carei origine omul nu poate sa o stie. De asemenea, nici despre primele trei
zile ale creatiei nimeni nu stie lungimea lor, ca inca nu era soare care sa
rasara si sa apuna.
Soarele este numit de Sfantul Vasile cel Mare " caruta luminii " ,
spunand ca Dumnezeu a pus in soare numai putin din lumina creata in ziua cea
dintai si a randuit ca soarele sa lumineze pamantul " ca o lampa " ,
adica muntii, codrii, campiile, raurile si marile, care implinesc porunca cea
dintai, mereu curg si se aduna la un loc. Toate legile puse de Dumnezeu in
univers, dupa care se conduce intreaga creatie, se numesc de Sfintii Parinti
" temeliile lumii " si cine cugeta la ele se intareste in credinta si
lauda cu mai multa tarie pe Ziditorul a toate, implinind cuvantul proorocului
David care zice : " Cine va vorbi despre puterile Domnului, auzite va face
toate laudele Lui " ( Psalm 105, 2 ) . Legile universului nu se schimba
niciodata pentru ca sunt " temelii " ale intregii zidiri. Iar cand
auzim pe Sfantul Apostol si Evanghelist Ioan, zicand : " Tatal Meu
lucreaza si Eu lucrez " , sa intelegem ca Tatal lucreaza prin legile creatiei
si ale vietii; iar Fiul lucreaza prin pronie, adica prin pazirea legilor
universului, care formeaza temeliile lumii vazute.
Frumusetea zidirilor create de Dumnezeu este asa de minunata, incat si ingerii
din cer se uimesc de armonia lor, dupa cum spune Iov : " cand s-au creat
stelele, laudatu-M-au cu glas mare toti ingerii Mei " ( Iov 38, 7 ) .
Armonia si frumusetea zidirilor au uimit pe sfinti, pe filosofii, pe intelepti,
pe poeti, pe artisti, pe crestini si chiar pe pagani, inaltandu-i cu mintea la
Creatorul a toate, Dumnezeu. Prin cugetarea la zidiri multi au cunoscut pe
Dumnezeu, au sporit in rugaciune, au inaltat imne de lauda Ziditorului si au
ajuns chiar la rugaciunea cea mai inalta a mintii si a inimii. De aceea, spun
Sfintii Parinti, ne este de mare folos sa cugetam la zidirile lui Dumnezeu,
pentru a-L cunoaste si iubi mai mult pe Dumnezeu.
4. Ce ne mai puteti spune despre creatie si despre crearea omului ?
Dumnezeu a facut pe om si intreaga lume din patru materii sau stihii. Doua
stihii usoare - aerul si focul - si doua stihii grele, care curg in jos -
pamantul si apa -, dupa marturia Sfantului Vasile cel Mare. Aceste patru stihii
lucreaza unite si neamestecate, dar si amestecate. Iar in vremea de apoi,
stihia cea mai de sus, cea mai usoara, adica focul, va arde pe celelalte trei
stihii, dar numai cat va fi fiinta omeneasca, dupa cuvantul Domnului care zice
: " De mania Atottiitorului se vor aprinde stihiile pamantului " (
adica aerul, pamantul si apa ) . Dar zice Duhul Sfant prin gura lui David ca nu
va distruge stihiile si intreaga zidire, ci numai le va innoi : "
Trimite-vei Duhul Tau si se vor zidi si vei innoi fala pamantului " (
Psalm 103, 31 ) .
Dumnezeu a creat trei ceruri. Cerul intai este vazduhul; al doilea este eterul
- un fel de foc deasupra vazduhului; si al treilea cer este cerul ingerilor.
Aici a fost rapit Sfantul Apostol Pavel si " a auzit cuvinte de nespus pe
care nu se cuvine omului a le grai " ( II Corinteni 12, 2-4 ) . Aici este
raiul.
Omul a fost creat de Dumnezeu, dupa chipul si asemanarea Sa. El este singura
faptura pe care a zidit-o Dumnezeu cu mainile Sale, iar nu numai prin cuvant,
ca pe toate celelalte. L-a creat apoi cu sfatul celor trei persoane ale Prea
Sfintei Treimi, ca zice la Facere : " Sa facem om dupa chipul si
asemanarea Noastra " ( Facere 1, 26 ) . Trupul omului a fost creat din
pamant, iar sufletul lui a fost insuflat de Dumnezeu in chip nevazut. Omul este
compus din doua parti - trup si suflet - dihotomism, asa cum ne invata Biserica
noastra Ortodoxa; iar nu din trei parti - trup, suflet si duh- trihotomism, cum
invatau unii scriitori bisericesti vechi. Omul are duh, adica suflet animal ca
toate vietatile, din care izvorasc puterile firesti ca : puterea seminala, cea
crescatoare, de hranire, de conservare, instinctele etc. Dar sufletul animal al
omului apartine trupului si nu trebuie sa-l confundam cu sufletul de origine
divina creat de Dumnezeu in om, care se uneste cu trupul in clipa zamislirii si
se duce la cele vesnice prin moarte. Trupul se va reuni cu sufletul la judecata
viitoare, insa va invia induhovnicit, iar nu cum a fost pe pamant.
Omul incepe de pe pamant sa guste si sa traiasca cele ale cerului, caci inca de
pe pamant materia omului se indumnezeieste, se lumineaza la fata, se dezbraca
de cele pamantesti si se imbraca in cele ceresti, asa cum au fost sfintii. Caci
" zidirea toata suspina, asteptand innoirea firii omului " ( Romani
8, 22-23 ) .
Dumnezeu a facut trei lumi : o lume de jos, unde este numai intuneric, vapaie
de foc si tartar, in care se chinuiesc diavolii si sufletele celor pacatosi.
Iadul a fost creat in clipa caderii ingerilor rai. A doua lume, numita
amestecata, adica pamanteasca, unde este amestecat binele cu raul, bucuria cu
intristarea, fapta buna cu pacatul, placerea cu durerea, viata cu moartea. Aici
pe pamant se trudeste omul sa scape de pacatesi de iad si sa dobandeasca
mantuirea prin fapte bune si pocainta. Aici placerea vietii sau a nuntii se
rasplateste cu durerea, cu chinurile nasterii si cresterii de copii. Altfel nu
este mantuire. Ca spune Sfantul Maxim Marturisitorul : " Cine fuge de
durerile veacului de acum, are parte de durerea cea vesnica " . A treia
lume este raiul si imparatia cerurilor. Acolo este numai bucurie, cantare,
lumina si viata vesnica.
5. Ce altceva trebuie sa mai stim despre om ?
Omul este " regele creatiei " pentru ca este facut cu sfatul Prea
Sfintei Treimi, dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu; pentru ca are suflet
viu si poarta in el, prin Botez, pe Tatal, pe Fiul si pe Sfantul Duh. Omul este
singura fiinta care primeste darul de a spori in virtute, in sfintenie si in
putere, ajungand pana la indumnezeiere. Insa prin pacat, omul a cazut din
cinstea cea dintai, in starea cea de rob, de om pacatos. De aici, se poate
iarasi sui la cinstea cea dintai, de fiu al lui Dumnezeu, insa cu multe si mari
jertfe si osteneli. Iata ce zice despre aceasta Sfantul Grigorie de Nyssa :
" Precum Dumnezeu l-a facut pe om alt dumnezeu, dumnezeu al pamantului,
tot asa, prin pacat, Dumnezeu S-a suparat asa de mult pe om, incat intreaga
zidire s-a razvratit asupra omului. Trupul ii este neputincios si plin de
suferinte, focul il arde, frigul il omoara, sarpele il musca, lupul il ucide,
marea il ineaca, pamantul il inghite, foamea il chinuie, diavolul il ispiteste
pana la moarte... " .
Totusi Dumnezeu nu l-a parasit pe om. I-a dat mijloace de indreptare, de
pocainta si de mantuire. Mai intai i-a lasat harul mantuirii, desi inabusit de
pacate. Apoi i-a dat legea constiintei ca sa-l invete si sa-l mustre pentru
cele rele. I-a lasat in inima dorul raiului pierdut, adica nostalgia
paradisului, care ii da omului ravna pentru rugaciune, lacrimi de pocainta,
simtire duhovniceasca spre cele bune. In Hronograf se spune ca dupa izgonirea
lui Adam din rai, patruzeci de zile a plans stramosul Adam la portile raiului,
cerand iertare, insa heruvimii care strajuiau portile raiului nu i-au mai
deschis, caci nu mai putea sa intre in nemurire omul muritor fara pocainta si
jertfa de rascumparare a lui Hristos. Atunci, intorcandu-se Adam inapoi pe
pamant, a inceput a-l ara, a-l semana si a lucra in sudoarea fruntii sale, ca
sa-si dobandeasca painea cea de toate zilele.
Desi era departe de Dumnezeu, de aici de pe pamant omul Il putea vedea pe
Dumnezeu, cum spune Sfantul Isaac Sirul, insa in chip tainic, prin cei doi ochi
ai sufletului. Cu un ochi Il vedea pe Dumnezeu din zidiri, adica prin
contemplarea duhovniceasca a creatiei, a tuturor celor facute asa de minunat de
mainile lui Dumnezeu. Cu al doilea ochi Il vedea pe Dumnezeu prin implinirea poruneilor
Lui si prin simtirea duhovniceasca a inimii. Sfantul Vasile cel Mare spune in
aceasta privinta ca, cu cat sporeste omul in cugetarea sau contemplarea
naturala a zidirilor, in aceeasi masura sporeste in credinta si in dragostea de
Dumnezeu.
6. Ce ne invata Sfintii Parinti despre cele noua cete ingeresti ?
Dumnezeu a creat mai intai lumea nevazuta, adica pe ingeri. Sfantul Apostol
Pavel si mai tarziu ucenicul sau, Sfantul Dionisie Arepagitul, in lucrarea sa
Ierarhia cereasca si bisericeasca, imparte ingerii in noua cete ceresti,
fiecare ceata de ingeri avand o anumita misiune dumnezeieasca ( Romani 8, 38; 1
Petru 3, 22 ) . Astfel, Serafimii cei cu cate sase aripi, Heruvimii cei cu ochi
multi si Scaunele sau Tronurile, care " odihnesc pe Dumnezeu ganditor
" , formeaza prima ceata de ingeri. Acestia inconjoara tronul cel de
vapaie si lumina al Prea Sfintei Treimi ( Iezechiel 1, 4-28 ) . Apoi urmeaza
Puterile, Stapaniile si Domniile, care formeaza a doua ceata mijlocie de
ingeri. Acestia au misiunea sa stapaneasca intreg universul, planetele,
stelele, vanturile, marile si puterile intunericului, adica pe diavoli si
iadul. Urmeaza apoi Incepatoriile, Arhanghelii si Ingerii, care formeaza a
treia ceata de ingeri si au ca misiune sa faca cunoscuta oamenilor voia lui
Dumnezeu. Deci, ingerii nostri pazitori sunt numarati in ceata a noua, ca cei
mai de pe urma dintre ingeri si cei mai apropiati de neamul omenesc.
7. Ce stim din Sfanta Scriptura si de la Sfintii Parintii despre rai ?
Sfanta si dumnezeiasca Seriptura ne vorbeste despre rai, zicand : " Si a
sadit Dumnezeu rai in Eden, catre Rasarit, si-a pus acolo pe omul pe care l-a
facut. Si a facut Dumnezeu sa rasara din pamant tot pomul frumos la vedere si
bun la mancare; si pomul vietii in mijlocul raiului, precum si pomul
cunostintei binelui si raului " ( Facere 2, 8-9 ) . Sfantul Ioan
Damaschin, despre rai, zice asa : " Pentru ca Dumnezeu a vrut sa faca pe
om dintr-o fire vazuta si una nevazuta, dupa chipul si asemanarea Sa ( Facere
1, 26 ) , ca pe un inger si stapan al intregului pamant si ale celor ce sunt
intru el, i-a zidit omului inainte un fel de palat imparatesc in care traind,
va avea viata fericita. Acesta este raiul dumnezeiesc, plantat in Eden cu
mainile lui Dumnezeu, camara a intregii bucurii si veselii; caci Eden inseamna
desfatare si este situat in partea de rasarit, mai sus decat tot pamantul. Are
o clima temperata si este luminat de un aer foarte fin si curat, acoperit cu
plante vesnic inflorite, plin de miros de buna mireasma, umplut de lumina,
depasind notiunea oricarei frumuseti si podoabe simtite; un tinut cu adevarat
dumnezeiesc si o locuinta vrednica de cel facut dupa chipul si asemanarea lui
Dumnezeu. In el nu locuia nici o fiinta rationala, ci numai omul, plasmuirea
mainilor dumnezeiesti " ( Sfantul Ioan Damaschin, Dogmatica, cap.11,
Despre paradis ) .
Sfantul Vasile cel Mare, aratand din Sfanta Scriptura ca raiul a fost zidit de
Dumnezeu la rasarit, zice : " Si a sadit Dumnezeu raiul in Eden, spre
rasarit, si a pus acolo pe omul pe care l-a plasmuit. Sa intelegem, deci,
ascultatorilor, sadire vrednica lui Dumnezeu si rai cuviincios iubirii de
podoaba al unui Ziditor ca Acesta atat de mare " . Apoi, aratand ca nu cu
lemne de obste a fost impodobit raiul, zice acelasi Sfant Parinte : " Daca
cu lemnele cele de obste ar fi fost plin raiul, s-ar fi cuprins cu adevarat
intru facerea cea dintai a sadurilor si nimic nu ar fi fost trebuinta de
sadirea cea mai aleasa si mai deosebita... dar acum, mult mai deosebite si cu
chipul si cu gusturile si cu neamurile, sadurile cele din sine, care mai
inainte rasarisera din pamant, sunt felurile copacilor saditi de Dumnezeu in
rai " ( Exaimeron ) .
8. Unde este locul raiului si al iadului si care este originea lor ?
Cat priveste despre locul raiului, Sfantul Vasile cel Mare nu arata locul
geografic unde a fost anume. Ci zice doar atat : " Deci acolo a sadit
Dumnezeu raiul unde nu era sila vanturilor, nu nepotrivire a celor patru stihii
si patru vremi ale anului, nu grindina, nu trasnete care aprind, nu volburi,
nici trasnete care lovesc, nici inghetare de iama, nici umezeala de primavara,
nici infocare de vara, nici uscaciune de toamna... Acolo floarea nu putina
vreme straluceste... Buna mireasma este fara de sat, frumoasa vopseala vesnic
straluceste... Acolo sunt neamuri de feluri de pasari, care prin floarea
aripilor si prin dulcea viersuire a glasului, dulceata prea minunata adauga
celor ce se vad, incat sa se ospateze omul prin toate simtirile : pe unele
vazandu-le, pe altele auzindu-le, pe altele pipaindu-le, pe altele mirosindu-le
si din altele gustand... " ( Exaimeron, Cuvant pentru rai ) . Despre rai,
atat Sfanta Scriptura, cat si dumnezeiestii Parinti ne arata ca locul lui este
la Rasarit. Raiul se mai numeste si " Paradis " , care in limba
persana inseamna gradina plina de saduri si flori. In limba ebraica raiul se
zice " Pardus " . Teofilact al Bulgariei si Sfantul Nicodim
Aghioritul spun sa nu se confunde raiul cu cerul, pentre ca altul este cerul si
altul raiul, unde a fost primul om.
Asadar, iata aici putine cuvinte despre rai si locul raiului. Iar despre iad
stim din dumnezeieasca Scriptura ca iadul este loc de chin ( Matei 18, 8; 23,
33; Marcu 9, 43; Luca 16, 23, 28 ) . Stim ca in iad sufera trupul si sufletul
celor pacatosi ( Matei 5, 30; 18, 9 ) . Stim ca in iad este pedeapsa vesnica (
Daniil 12, 2; Matei 25, 46 ) . Iadul are foc vesnic ( Matei 18, 8 ) ; flacara
vesnica; are rau de foc ( Apocalipsa 20,10; 19, 20 ) ; are foc nestins ( Isaia
66, 24; Marcu 9, 43 ) ; are foc mistuitor ( Isaia 33, 14 ) ; are gheena focului
( Matei 5, 22; 10, 28; 18, 9 ) ; are tartar ( 2 Petru 2, 4; Apoc. 20,1 ) ;
acolo este " viermele, plangerea si scrasnirea dintilor " ( Matei 13,
42; 51, 50 ) , cum spune Domnul nostru Iisus Hristos.
Dumnezeiescul Parinte Ioan Gura de Aur, aratand cat folos aduce omului
cugetarea la iad, zice : " Daca la gheena totdeauna vom gandi, nu vom
cadea degraba in gheena " . Si iarasi : " Nimeni din cei ce au
inaintea ochilor gheena nu va cadea in gheena " ( Impartire de grau,
Cuvant despre judecata cea viitoare ) . Iar unde este locul iadului, dupa
Sfanta Scriptura, acesta ni-l arata dumnezeiescul Apostol Pavel in Epistola sa
catre Efeseni, zicand : " Iar aceea ca S-a suit, ce inseamna decat ca S-a
pogorat in partile cele mai de jos ale pamantului " . Apoi zice : "
cel ce S-a pogorat, Acela este care S-a si suit mai presus decat toate
cerurile, ca pe toate sa le umple " ( Efeseni 4, 9-10 ) . Deci, iata
marturia Sfintei Scripturi despre locul iadului. Locul lui este in " partile
cele mai de jos ale pamantului " , adica adancul cel nemasurat al
vazduhului. De aceea si dumnezeiescul Parinte Ioan Damaschin, intelegand acest
lucru din Sfanta Scriptura, zice astfel in cantarile sale : "
Pogoratu-Te-ai intru cele mai de jos ale pamantului si ai sfaramat incuietorile
cele vesnice, care tineau pe cei legati, Hristoase, si a treia zi, precum Iona
din chit, ai inviat din mormant " ( Slujba Invierii, pesna a 6-a ) .
In cartea Usa pocaintei tiparita in limba romana la Brasov, in anul 1812, scrie
: " Drumul cerului se face prin pogorare, dupa cum si drumul iadului se
face prin suire; si macar ca cerul este deasupra crestetului nostru, iar iadul
este sub picioarele noastre, cu toate acestea, ca sa ajungi in cer este
trebuinta sa te smeresti si sa te pogori, pentru ca este scris in Sfanta
Scriptura : " Tot cel ce se va inalta pe sine, se va smeri, iar cel ce se
smereste pe sine se va inalta " ( Luca 14, 11 ) .
Cat priveste originea raiului, el a fost creat de Dumnezeu odata cu crearea
primului om, caruia i-a fost incredintat sa-l lucreze si sa-l stapaneasca.
Iadul a fost creat de Dumnezeu pentru ingerii cazuti care s-au prefacut in
diavoli, inainte de crearea omului, adica in clipa cand Lucifer a cugetat
" sa fie asemenea " cu Dumnezeu. Altceva este raiul si altceva este
Imparatia Cerurilor. Raiul a fost destinat omului inainte de cadere, in care
stau si sufletele dreptilor pana la judecata de apoi, fiind numit si "
sanul lui Avraam " ; iar Imparatia Cerurilor este locul unde se afla
scaunul si slava Prea Sfintei Treimi si unde vor intra sufletele dreptilor dupa
judecata de apoi, fiiind numita si " fericirea vesnica " ( Matei 25,
46 ) .
9. Care este numarul ingerilor cazuti din cer, dupa Sfanta Scriptura si Sfintii
Parinti, in ce loc stau diavolii pana la judecata viitoare si de au voie sa
ispiteasca si sa piarda pe oameni ?
Dumnezeiasca Scriptura nu ne arata exact numarul ingerilor cazuti din cer, ci
numai ne spune ca cei ce au cazut din cer impreuna cu Lucifer " au fost a
treia parte din stelele cerului " , adica din ingeri ( Apocalipsa 12, 4, 9
) . Iar locuinta ingerilor cazuti este in vazduh, adica locul dintre cer si
pamant ( Efeseni 6, 12 ) . In alt loc spune ca ingerii rai sunt aruncati in
intuneric, adica departe de fata lui Dumnezeu, pana la judecata viitoare (
Isaia 14,12,15; II Petru 2; 4; Iuda 1, 6; Luca 8, 31 ) .
Crestinii, toti oamenii drepti ai lui Dumnezeu sunt ispititi si suparati de
diavoli cu ingaduinta si voia lui Dumnezeu, pentru a nu se mandri, pentru a li
se incerca credinta si pentru a-si pune toata nadejdea lor numai in Dumnezeu (
II Corinteni 12, 7; I Petru 1, 6-7 ) . De asemenea, crestinii sunt ispititi de
diavol, pentru incercarea dragostei lor fata de Dumnezeu ( Deuteronom 13, 3 ) ;
pentru incercarea supunerii oamenilor fata de Dumnezeu ( Deuteronom 8, 2 ) ;
pentru a se alege cei buni de cei rai si a se invrednici de mai multa plata.
Ispitele diavolului, insa, nu intrec niciodata puterile noastre, " caci
Dumnezeu nu ingaduie sa fim ispititi mai presus de puterile noastre " ( I
Corinteni 10, I3; II Petru 2, 9; Apocalipsa 3,10 ) .
10. Din ce cauza a cazut omul din rai ? Din mandrie, din neascultare sau din
amagirea diavolului ?
A cazut din toate aceste pricini. Si din mandrie, caci a voit sa fie asemenea
Ziditorului sau; si din lacomie, pentru ca a mancat din pomul oprit; si din
neascultare, si din zavistia si amagirea diavolului ( Sf. Maxim Marturisitorul,
Filocalia, vol. III. pag. 153; Facere 3, 1-7; II Corinteni 11, 3; I Corinteni
7, 5; Matei 4, 1; I Tesaloniceni 3, 5 ) .
11. Ce s-ar fi intamplat cu Adam daca nu manca din pomul cunostintei binelui si
raului, ci manca din pomul vietii ?
Daca Adam ar fi mancat din pomul vietii, atunci si pedeapsa lui ar fi fost fara
de sfarsit, adica nu ar mai fi murit, ca prin moarte sa i se ierte pacatul, ci
ar fi fost aruncat in adancul iadului, impreuna cu diavolul, fara nici o
speranta de iertare si rascumparare ( Dogmatica Sfantului Ioan Damaschin, cap.
11 ) .
12. Cum s-ar inmultit neamul omenesc si ce soarta ar fi avut daca nu gresea
Adam in rai ?
Sfantul Maxim Marturisitorul spune ca " scopul de mai inainte al lui
Dumnezeu a fost sa nu ne nastem prin legatura nuntii, din stricaciune " .
Dar calcarea poruncii a facut ca oamenii sa se inmulteasca prin nunta, intrucat
Adam a nesocotit legea data de Dumnezeu. Deci, toti cei ce se nasc din Adam
" se zamislesc intru faradelegi " , cazand sub osanda
protoparintelui. Aceasta o spune proorocul David zicand : " in pacate m-a
nascut maica mea " . Deci Eva, maica noastra, a tuturor, a nascut in
pacat, adica din placere. De aceea, si noi cazand sub osanda maicii noastre
Eva, zicem ca ne nastem in pacate ( Filocalia, vol. II, pag. 210 ) .
Unii Sfinti Parinti afirma ca, daca Adam nu ar fi gresit, neamul omenesc s-ar
fi inmultit prin cuvant. In aceasta privinta spune Sfantul Vasile cel Mare :
" Ce zici, omule ? Este oare vreun lucru cu neputinta la Dumnezeu ? Oare
Dumnezeu, Care inmulteste neamul multor feluri de pasari fara impreunare, nu
putea face acest lucru si cu neamul omenesc ?... " ( Exaimeron, Cuvantul 8
) .
Iar daca intrebi ce soarta ar fi avut Adam daca nu gresea in rai, la aceasta
zic ca " Dumnezeu l-a facut pe om pentru ca sa se impartaseasca de bucuria
de a fi in preajma lui Dumnezeu si de fericirea de a cunoaste, de a-L slavi pe
Dumnezeu " . El este incununarea intregii zidiri, este o lume mica, cum
spun Sfintii Parinti. Prin trupul sau, omul face legatura cu lumea vazuta, iar
prin suflet el face legatura cu Dumnezeu. Omul a fost facut sa fie faptura
aleasa a slavei dumnezeiesti. Rostul sau in rai era sa implineasca porunca lui
Dumnezeu si sa lucreze prin harul Duhului Sfant la desavarsirea sa, ajungand
prin participare sa fie dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu ( Invatatura de
credinta Ortodoxa, pag. 71-73 ) .
13. Cum se cuvine sa traim noi pe pamant, pentru a rascumpara pacatul
stramosesc al lui Adam facut in rai ?
Mai intai trebuie sa ne botezam in numele Prea Sfintei Treimi, deoarece Sfantul
Botez deschide imparatia cerurilor, dupa cuvantul Sfintei Evanghelii, care zice
: " De nu se va naste cineva din apa si din Duh, nu poate sa intre in
Imparatia lui Dumnezeu " ( Ioan 3, 5 ) . Bupa botez, avem datoria sa ne
pazim de pacate si sa luptam impotriva lor, fiind ajutati de harul lui Dumnezeu
cel primit la Sfantul Botez. " Prin botez ne-a scos eu sila din robie,
desfiintand pacatul prin cruce si ne-a dat poruncile libertatii; dar a urma sau
nu poruncilor, a lasat la voia noastra libera. Deci, chiar de la Sfantul Botez,
dupa harul lui Iisus Hristos, ni s-a daruit harul desavarsit al lui Dumnezeu, spre
implinirea tuturor poruncilor. Dar pe urma, tot cel ce l-a primit in chip
tainic, dar nu implineste poruncile, pe masura neimplinirii este luat in
stapanire de pacat, care nu este al lui Adam, ci al aceluia ce a nesocotit
poruncile, intrucat luand puterea lucrarii, nu a savarsit lucrul " (
Filocalia, vol. 1, Sfantul Marcu Ascetul, pag. 278 ) . " Caci in masura in
care crezand, lucram poruncile, in aceeasi masura lucreaza si Duhul Sfant in
noi roadele Sale... " ( Ibidem, pag. 290 ) .
14. Care este cea dintai lege data omului in rai ?
Dupa cuvantul Sfantului Isaac Sirul, cea dintai lege data de Dumnezeu omului in
rai este legea cea fireasca, adica vederea si intelegerea zidirilor lui
Dumnezeu ( Filocalia, vol. X, Cuvantul 5 ) .
15. Spuneti-ne cateva cuvinte despre patriarhul Avraam si urmasii Lui. Cum a
ajuns el " parinte al multor neamuri " ?
Avraam a fost al unsprezecelea patriarh de la Sem, fiul lui Noe. El a avut trei
femei, prin pronia lui Dumnezeu, ca prin ele sa uneasca toate cele trei grupe
de popoare care se trag din semintia lui Noe. Astfel, prin Sarra, care era din
neamul lui Sem, se trage semintia evreilor, adica semitii. Prin Heturia, care
era din neamul lui Iafet, al doilea fiu al lui Noe, se trag popoarele Asiei si
Europei, adica iafetitii. Iar prin a treia femeie, Agar slujnica, care era din
neamul lui Ham, al treilea fiu al lui Noe, se trage semintia agarenilor sau
arabilor, numiti si hamiti. Deci, prin cele trei femei, Avraam a devenit
parinte al tuturor semintiilor pamantului, adica al semitilor ( evreilor ) , al
iafetitilor, adica al crestinilor ( indo-europenilor ) si al hamitilor, adica
al arabilor. Cand toate aceste trei semintii vor crede in Hristos, atunci se
vor uni toate popoarele si " va fi o turma si un pastor " . Noi
crestinii suntem fiii lui Avraam prin credinta lui Isaac, care simboliza jertfa
lui Hristos si prin femeia lui, Heturia. Semitii sunt fiii lui Avraam prin
Sarra, iar hamitii ( arabii ) sunt fiii lui Avraam, prin Agar slujnica. Dar noi
crestinii suntem fiii lui Dumnezeu prin credinta in Iisus Hristos, care este
mult mai de pret decat a fi fiul lui Avraam prin sange, cum sunt evreii si
arabii.
16. Spuneti-ne ceva si despre Noe si urmasii lui.
Noe este al doilea Adam al omenirii, pentru ca el singur cu inca sapte suflete
au fost scapati de Dumnezeu cu viata in vremea potopului. El a avut trei fii :
Sem, Ham si Iafet. Pe Sem l-a binecuvantat tatal sau Noe, zicand : "
Binecuvantat sa fie Domnul Dumnezeul lui Sem, iar Canaan ( fiul lui Ham ) sa-i
fie rob " . Pe Iafet, de asemenea, l-a binecuvantat, zicand : " Sa
inmulteasca Dumnezeu pe Iafet... " iar pe Ham l-a blestemat, pentru ca a
vazut goliciunea tatalui sau, zicand : " Blestemat sa fie Canaan! Robul
robilor sa fie la fratii sai. " ( Facere 9, 25-27 ) .
Datorita pacatelor lui Sem, pamantul Palestinei a fost mai tarziu ocupat de
popoarele canaaneice, care se trag din Ham. De aceea a fost chemat Avraam din
tara Ur in Canaan ca sa mosteneasca pamantul stramosului sau Sem. Pentru aceea
si Moise a intors poporul ales din Egipt in pamantul fagaduintei, adica in tara
Canaanului, care era dat lor de Dumnezeu dupa potop. Dar, dupa cum stim, din
Vechiul Testament, evreii au biruit aproape toate popoarele canaaneice din
Palestina, " afara de cinci cetati " pe care Dumnezeu nu le-a dat in
mainile evreilor; pentru ca prin aceste popoare pagane sa-i smereasca pe evrei
cand vor iesi inaintea lui Dumnezeu. Deci, ori de cate ori evreii suparau pe
Dumnezeu, El ii lasa sa cada in mainile celor cinci popoare pagane, printre
care au fost si filistenii.
Sfintii Parinti spun ca Dumnezeu face tot asa si cu crestinii si chiar cu
barbatii sfinti. Le lasa unele slabiciuni si patimi firesti nebiruite de ei,
precum mania, somnul, foamea, lenevirea, gandurile, imaginatia, ispitele
trupesti, cu scopul sa-i smereasca, ca sa nu cada in pacatul mandriei. La
sfarsitul vietii, insa, Dumnezeu le ridica aceste patimi si prin mila Lui se
mantuiesc. Caci fara mila Lui, nici sfintii nu se pot mantui, dupa cuvantul
care zice : " In dar sunteti mantuiti " .