VECERNIA
După ce preotul
binecuvintează din faţa Sfintei Mese, se zice: Veniţi să ne închinăm... (de 3 ori).
Psalmul 103
Binecuvintează,
suflete al meu pe Domnul! Doamne, Dumnezeul meu, măritu-Te-ai foarte! Întru
strălucire şi în mare podoabă Te-ai îmbrăcat. Cel ce Te îmbraci cu lumina ca şi
cu o haină; Cel ce întinzi cerul ca un cort; Cel ce acoperi cu ape cele mai de
deasupra ale lui; Cel ce pui norii suirea Ta; Cel ce umbli peste aripile
vânturilor; Cel ce faci pe îngerii Tăi duhuri şi pe slugile Tale pară de foc;
Cel ce ai întemeiat pământul pe întărirea lui, şi nu se va clătina în veacul
veacului. Adâncul ca o haină este îmbrăcămintea Lui; peste munţi vor sta ape.
De certarea Ta vor fugi, de glasul tunetului Tău se vor înfricoşa. Se suie
munţi şi se coboară văi, în locul în care le-ai întemeiat pe ele. Hotar ai pus,
pe care nu-l vor trece şi nici nu se vor întoarce să acopere pământul. Cel ce
trimiţi izvoare în vai, prin mijlocul munţilor vor trece ape; adăpa-se-vor
toate fiarele câmpului, asinii sălbatici setea îşi vor potoli. Peste acelea
păsările cerulul vor locui; din mijlocul stâncilor vor da glas. Cel ce adăpi
munţii din cele mai de deasupra ale Tale, din rodul lucrurilor Tale se va
sătura pământul. Cel ce răsari iarba dobitoacelor şi verdeaţă spre slujba
oamenilor; ca să scoată pâine din pământ şi vinul veseleşte inima omului; ca să
veselească faţa cu untdelemn şi pâinea inima omului o întăreşte. Sătura-se-vor
copacii câmpului, cedrii Libanului pe care i-ai sădit; acolo păsările îşi vor
face cuib. Locaşul cocostârcului în chiparoşi. Munţii cei înalţi adăpost
cerbilor, stâncile scăpare iepurilor. Făcut-ai luna spre vremi; soarele şi-a
cunoscut apusul său. Pus-ai întuneric şi s-a făcut noapte, când vor ieşi toate
fiarele pădurii; puii leilor mugesc ca să apuce şi să ceară de la Dumnezeu
mâncarea lor. Răsărit-a soarele şi s-au adunat şi în culcuşurile lor se vor
culca. Ieşi-va omul la lucrul său şi la lucrarea sa până seara. Cât s-au mărit
lucrurile Tale, Doamne, toate cu înţelepciune le-ai făcut! Umplutu-s-a pământul
de zidirea Ta. Marea aceasta este mare şi largă; acolo se găsesc târâtoare,
cărora nu este număr, vietăţi mici şi mari. Acolo corăbiile umblă; balaurul
acesta pe care l-ai zidit, ca să se joace în ea. Toate către Tine aşteapta ca
să le dai lor hrană la bună vreme. Dându-le Tu lor, vor aduna; deschizând Tu
mâna Ta, toate se vor umple de bunătăţi. Dar întorcându-Ţi Tu faţa Ta, se vor
tulbura; lua-vei duhul lor şi se vor sfârşi şi în ţărână se vor întoarce.
Trimite-vei duhul Tău şi se vor zidi şi vei înnoi faţa pământului. Fie slava
Domnului în veac! Veseli-se-va Domnul de lucrurile Sale. Cel ce caută spre
pământ şi-l face pe el de se cutremură; Cel ce se atinge de munţi şi fumegă.
Cânta-voi Domnului în viaţa mea, cânta-voi Dunmezeului meu cât voi fi. Plăcute
să-i fie Lui cuvintele mele, iar eu mă voi veseli de Domnul. Piară păcătosii de
pe pământ şi cei fără de lege, ca să nu mai fie. Binecuvintează, suflete al
meu, pe Domnul.
Iarăşi:
Soarele şi-a cunoscut apusul său. Pus-ai întuneric
şi s-a făcut noapte. Cât s-au mărit lucrurile Tale, Doamne, toate cu
înţelepciune le-ai făcut!
Slavă? Şi acum? Aliluia (de
3 ori), Ectenia mare. După Catisma de rând din Psaltire, Doamne
strigat-am..., pe glasul primei stihiri; iar sâmbătă
seara se cântă pe glasul de rând
Psalmul 140
Doamne, strigat-am
către Tine, auzi-mă; ia aminte la glasul rugăciunii mele, când strig către
Tine, auzi-mă, Doamne!
Să se
îndrepteze rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta; ridicarea mâinilor mele,
jertfă de seară, auzi-mă, Doamne!
Stihurile care urmează se
citesc; iar la sfinţii cu Doxologie mare, sfinţii cu Polieleu, sâmbătă seara şi
la Sfintele Liturghii unite cu Vecernia, se cântă
Pune, Doamne,
strajă gurii mele şi uşa de îngrădire, împrejurul buzelor mele.
Să nu abaţi
inima mea spre cuvinte de vicleşug, ca să-mi dezvinovăţesc păcatele mele.
Cu oamenii
cei ce fac fărădelege şi nu mă voi însoţi cu aleşii lor.
Certa-mă-va
dreptul cu milă şi mă va mustra, iar untul de lemn al păcătoşilor să nu ungă
capul meu.
Că încă şi
rugăciunea mea este împotriva vrerilor lor; prăbuşească-se de pe stâncă
judecătorii lor.
Auzi-se-vor
graiurile mele că s-au îndulcit. Ca o brazda de pământ s-au rupt pe pământ,
risipitu-s-au oasele lor lângă iad.
Căci către
Tine, Doamne, Doamne, ochii mei, spre Tine am nădăjduit, să nu iei sufletul
meu.
Păzeşte-mă de
cursa care mi-au pus mie şi de smintelile celor ce fac fărădelege.
Cădea-vor în
mreaja lor păcătosii, ferit sunt eu până ce voi trece.
Psalmul 141
Cu glasul meu
către Domnul am strigat, cu glasul meu către Domnul m-am rugat.
Vărsa-voi
înaintea Lui rugăciunea mea, necazul meu înaintea Lui voi spune.
Când lipsea
dintru mine duhul meu, Tu ai cunoscut cărările mele.
În calea
aceasta în care am umblat, ascuns-au cursa mie.
Luat-am seama
de-a dreapta şi am privit şi nu era cine să mă cunoască.
Pierit-a fuga
de la mine şi nu este cel ce căuta sufletul meu.
Strigat-am
către Tine, Doamne, zis-am: " Tu eşti nădejdea mea, partea mea eşti în
pământul celor vii" .
Ia aminte la
rugăciunea mea, că m-am smerit foarte.
Izbăveşte-mă
de cei ce mă prigonesc, că s-au întărit mai mult decât mine.
(Stih. Pe 10):
Scoate din
temniţă sufletul meu, ca să laud numele Tău.
Pe mine mă
aşteaptă drepţii, până ce-mi vei răsplăti mie.
Psalmul 129 (stih. pe 8):
Dintru
adâncuri am strigat către Tine, Doamne! Doamne, auzi glasul meu!
Fie urechile
Tale cu luare-aminte la glasul rugăciunii mele.
(Stih. pe 6):
De Te vei
uita la fărădelegi, Doamne, Doamne, cine va suferi?, că la Tine este
milostivirea.
Pentru numele
Tău, Te-am aşteptat, Doamne; aşteptat-a sufletul meu spre cuvântul Tău,
nădăjduit-a sufletul meu în Domnul.
(Stih. pe 4):
Din straja
dimineţii până în noapte, din straja dimineţii să nădăjduiască Israel spre
Domnul.
Că la Domnul
este mila şi multă mântuire la El, şi El va izbăvi pe Israel din toate
fărădelegile lui.
Psalmul 116
Lăudaţi pe
Domnul toate neamurile; lăudaţi-L pe El toate popoarele.
Că s-a
întărit mila Lui peste noi şi adevărul Domnului rămâne în veac.
Slavă... Şi acum...
Lumină lină a
sfintei slave a Tatălui ceresc Celui fără de moarte, Celui Sfânt şi Fericit,
Iisuse Hristoase, venind la apusul soarelui, văzând lumina cea de seară, lăudăm
pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Dumnezeu; vrednic eşti în toata vremea a
fi lăudat de glasuri cuvioase, Fiul lui Dumnezeu, Cel de dai viaţă, pentru
aceasta lumea Te slăveşte.
Prochimenele săptămânii
Se cuvine a şti că de se va
întâmpla unul din posturi şi de este Aliluia, în
locul prochimenelor săptămânii, se cântă acestea:
Luni seara
Aliluia (de 3 ori), pe glasul al 6-lea:
Stih: Domane, nu cu
urgia Ta să mâ mustri, nici cu mânia Ta să mă cerţi.
Aliluia.
Stih: Şi în vecii
vecilor.
Iar strana cu glas mare: Aliluia.
Marţi şi Joi seara
Aliluia (de 3 ori), pe
glasul al 6-lea.
Stih: Înălţaţi pe
Domnul Dumnezeul nostru şi vă închinaţi aşternutului picioarelor Lui, că sfânt
este.
Aliluia.
Stih: Şi în vecii
vecilor.
Aliluia.
Miercuri şi Vineri seara
Aliluia (de trei ori), pe
glasul al 6-lea.
Stih: În tot
pământul a ieşit vestirea lor şi la mrginile lumii marginile lor.
Stih: Şi în vecii
vecilor.
Aliluia.
Sâmbătă seara şi duminică
seara nu se cântă niciodată Aliluia.
Iar de s-a cântat: Dumnezeu
sete Domnul..., se cântă prochimenele acestea:
Sâmbătă seara
Glasul al 6-lea
Domnul a
împărăţit, întru podoabă S-a îmbrăcat.
Stih: Îmbrăcatu-S-a
Domnul întru putere şi S-a încins.
Stih: Pentru că a
întărit lumea care nu se va clătina.
Stih: Casei Tale se
cuvine sfinţenie, Doamne, întru lungime de zile.
Duminică seara
Glasul al 8-lea
Iată, acum
binecuvântaţi pe Domnul toţi slujitorii Domnului.
Stih: Cei ce staţi
în casa Domnului, în curţile casei Dumnezeului nostru.
Luni seara
Glasul al 4-lea
Domnul mă va
auzi când voi striga către Dânsul.
Stih: Când Te-am
chemat, auzitu-m-ai, Dumnezeul dreptăţii mele.
Marţi seara
Glasul 1
Mila Ta,
Doamne, mă va urma în toate zilele vieţii mele.
Stih: Domnul mă
paşte şi nimic nu-mi va lipsi; în locul păşunii, acolo m-a sălăşluit.
Miercuri seara
Glasul al 5-lea
Dumnezeule,
întru numele Tău mântuieşte-mă şi întru puterea Ta mă judecă.
Stih: Dumnezeule,
ascultă rugăciunea mea, ia în urechi graiurile gurii mele.
Joi seara
Glasul al 6-lea
Ajutorul meu
de la Domnul, Cel ce a făcut cerul şi pământul.
Stih: Ridicat-am
ochii mei la munţi, de unde va veni ajutorul meu.
Vineri seara
Glasul al 7-lea
Dumnezeule,
sprijinitorul meu eşti Tu şi mila Ta mă va întâmpina.
Stih: Scoate-mă de
la vrăjmaşii mei, Dumnezeule, şi de cei ce se scoală asupra mea izbăveşte-mă.
Şi după prochimen se zice:
Învredniceşte-ne,
Doamne, în seara aceasta, fără de păcat să ne păzim noi. Bine eşti cuvântat,
Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri şi lăudat şi preaslăvit este numele Tău în
veci. Amin. Fie Doamne mila Ta spre noi, precum am nădăjduit întru Tine. Bine
eşti cuvântat Doamne, învaţă-ne pe noi îndreptările Tale. Bine eşti cuvântat
Stăpâne, întelepteşte-mă cu îndreptările Tale. Bine eşti cuvântat Sfinte,
luminează-mă cu îndreptările Tale. Doamne, mila Ta este în veac; lucrurile
mânilor Tale nu le trece cu vederea. Ţie se cuvine laudă, Ţie se cuvine
cântare, Ţie slavă se cuvine: Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi
pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Apoi stihirile Stihoavnei,
la care se zic stihurile acestea deplin, de nu este sărbătoare.
Psalmul 122
Stih 1: Către Tine,
Cel ce locuieşti în cer, am ridicat ochii mei. Iată, precum sunt ochii slugilor
la mâinile stăpânilor lor, precum sunt ochii slujnicei la mâinile stăpânei
sale, aşa sunt ochii noştri către Domnul Dumnezeul nostru, până ce Se va
milostivi spre noi.
Stih 2: Miluieşte-ne
pe noi, Doamne, miluieşte-ne pe noi, că mult ne-am săturat de defăimare, că prea
mult s-a umplut sufletul nostru de ocara celor ce sunt îndestulaţi şi de
defăimarea celor mândri.
Dacă e sâmbătă, la
Stihoavnă se zic stihurile: Domnul a împărăşit..., precum s-a scris mai sus.
Dacă este Praznic
împărătesc sau se va serba vreun sfânt, se zic stihurile Praznicului sau ale
sfântului.
Slavă... Şi acum...,
a Născătoarei de Dumnezeu.
Apoi rugăciunea lui Simeon,
primitorul de Dumnezeu (Luca II, 29-30):
Acum
liberează pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău, în pace; că au văzut ochii
mei mântuirea Ta, pe care ai gătit-o înaintea feţei tuturor popoarelor: lumină
spre descoperirea neamurilor şi slavă poporului Tău Israel.
Sfinte Dumnezeule? Preasfântă Treime? Tatăl nostru?
Apoi troparul praznicului ce se va întâmpla, sau al
sfântului, sau al zilei, Slavă... Şi acum... al
Născătoarei de Dumnezeu, ectenia întreită şi otpustul.
Iar de este Post se cântă
troparele acestea, glasul al 5-lea:
Născătoare de
Dumnezeu Fecioară, bucură-te, ceea ce eşti plină de har, Marie, Domnul este cu
tine. Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui
tău, că ai născut pe Mântuitorul sufletelor noastre (o
metanie)
Botezătorule
al lui Hristos, pe noi toţi ne pomeneşte, ca să ne izbăvim de fărădelegile
noastre, că ţie s-a dat har a te ruga pentru noi (o
metanie)
Slavă...
Rugaţi-vă
pentru noi, Sfinţilor Apostoli şi sfinţii toţi, ca să ne izbăvim de primejdii
şi de necazuri; că pe voi calzi folositori către Mântuitorul v-am câştigat (o metanie)
Şi acum..., al Născătoarei de Dumnezeu:
Sub
milostivirea ta scăpăm, Născătoare de Dumnezeu. Rugăciunile noastre nu le trece
cu vederea în nevoi, ci din primejdii ne izbăveşte pe noi, una curată, una
binecuvantata (aceasta se zice fără metanie)
Doamne miluieşte (de 40 de
ori), Slavă... Şi acum...Ceea ce eşti mai cinstită... Întru numele
Domnului, binecuvintează, părinte.
Preotul, din faţa Sfintei Mese:
Cel ce este
binecuvântat, Hristos Dumnezeul nostru, totdeauna, acum şi pururea şi în vecii
vecilor. Amin.
Apoi:
Împărate
ceresc, pe credinciosul nostru popor ocroteşte-l, credinţa o întăreşte, pe cei
răi îmblânzeşte, lumea o împacă, sfânt locaşul acesta bine-l păzeşte, pe cei
mai înainte răposaţi, părinţii şi fraţii noştri, în locaşurile drepţilor îi
aşază şi pe noi întru mărturisire şi pocăinţă ne primeşte, ca un bun şi de
oameni iubitor.
După aceea se zice
rugăciunea Sfântului Efrem Sirul: Doamne şi Stăpânul vieţii mele... aşa cum s-a arătat la Miezonoptica de toate zilele. Sfinte
Dumnezeule... Presfântă treime... Tatăl nostru... Că a Ta este împărăţia...
Doamne miluieşte (de 12 ori). Iar de este Postul Mare
se zice această
Rugăciune
Presfântă
Treime, Stăpânie de o fiinţă, Împărăţie nedespărţită, ceea ce eşti pricina
tuturor bunătăţilor binevoieşte şi pentru mine, păcătosul; întăreşte
înţelepţeşte inima mea şi şterge toată întinarea mea. Luminează gândul meu, ca
totdeauna să Te slăvesc şi să te laud şi să mă închin Ţie şi să zic: unul
Sfânt, unul Domn, Iisus Hristos, întru slava lui Dumnezeu Tatăl. Amin.
Fie numele
Domnului binecuvântat de acum şi până în veac. (de 3
ori), cu trei metanii.
Slavă... Şi acum... Bine voi cuvânta pe Domnul în
toată vremea... Psalmul 33 (caută la Obedniţa şi
Condacele de peste săptămână), şi: Înălţa-Te-voi, Dumnezeul meu,
Împăratul meu, şi voi binecuvânta numele Tău... Psalmul
144 (caută la Rânduiala Mesei). Cuvine-se cu adevărat să te fericim...
Slavă... Şi acum... Doamne miluieşte (de 3 ori), Binecuvintează...
Apoi se face otpustul. Acestea se fac când e Post.
Iar de-ţi este voia, după sfârşitul Vecerniei, zi această
Rugăciune a Marelui Vasile
Bine eşti
cuvântat, Stăpâne atotţiitorule, Care ai luminat ziua cu lumină de soare şi
noaptea ai stralucit-o cu raze de foc; Care ne-ai învrednicit a trece lungimea
zilei şi a ne apropia de începuturile nopţii; ascultă rugăciunea noastră şi a
tot poporul Tău şi ne iartă nouă tuturor păcatele noastre cele de voie şi cele
fără de voie. Primeşte rugăciunile noastre cele de seară şi trimite mulţimea
milei Tale şi a îndurărilor Tale peste moştenirea Ta. Ocroteşte-ne cu sfinţii
Tăi îngeri. Întrarmează-ne cu armele dreptăţii Tale. Îngrădeşte-ne cu adevărul
Tău. Păzeşte-ne cu puterea Ta. Mântuieşte-ne de toată primejdia, de tot
vicleşugul celui potrivnic şi ne dăruieşte şi această seară cu noaptea ce vine
şi toate zilele vieţii noastre desăvârşit, sfântă, cu pace, fără de păcate,
fără sminteală şi fără nălucire. Pentru rugăciunile Preasfintei Născătoarei de
Dumnezeu şi ale tuturor sfinţilor, cară Ţi-au plăcut din veac. Amin.
Apoi: Ceea ce eşti
mai cintită decât heruvimii..., şi otpustul.