DUMNEZEIASCA LITURGHIE
a sfântului IOAN GURĂ
DE AUR
Arhiepiscopul Constantinopolului
Liturghia Catehumenilor
Sfintele uşi sunt deschise şi
perdeaua ridicată. Diaconul, stând în faţa uşilor împărăteşti
zice cu glas mare:
Diaconul: Binecuvântează, părinte.
Preotul, având capul descoperit, ia Sfânta
Evanghelie cu amândouă mâinile, o ridică puţin şi face
semnul Sfintei Cruci pe sfântul antimis, începând cu capătul de sus, apoi
cu cel de jos, la stânga şi la dreapta zicând:
Preotul: Binecuvântată este
împărăţia Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh,
acum şi pururea şi în vecii vecilor.
Preotul închide sfintele uşi, iar diaconul
zice ectenia mare. Dacă nu este diacon o zice preotul din altar.
Ectenia Mare
Diaconul: Cu pace Domnului să
ne rugăm.
În timpul ecteniei mari strana răspunde după
fiecare ectenie de cerere.
Strana: Doamne miluieşte.
Diaconul: Pentru pacea de sus şi
pentru mântuirea sufletelor noastre, Domnului să ne rugăm.
Pentru pacea a toată lumea,
pentru bună starea sfintelor lui Dumnezeu Biserici şi pentru unirea
tuturor, Domnului să ne rugăm.
Pentru sfântă biserica
aceasta şi pentru cei ce cu credinţă, cu evlavie şi cu frică
de Dumnezeu intră într-însa, Domnului să ne rugăm.
Pentru Prea Fericitul Părintele
nostru (N) Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române,
pentru (Înalt-) Prea Sfinţitul (Arhi-) Episcopul (şi Mitropolitul)
nostru (N), pentru cinstita preoţime şi
cea întru Hristos diaconime, şi pentru tot clerul şi poporul,
Domnului să ne rugăm.
Pentru (aici se pomeneşte Cârmuirea ţării,
după îndrumările Sfântului Sinod), Domnului să ne rugăm.
Pentru sfânt locaşul acesta,
ţara aceasta şi pentru toate oraşele şi satele şi
pentru cei ce cu credinţă locuiesc într-însele, Domnului să ne
rugăm.
Pentru buna-întocmire a văzduhului,
pentru îmbelşugarea roadelor pământului şi pen tru vremuri paşnice,
Domnului să ne rugăm.
Pentru cei ce călătoresc
pe ape, pe uscat şi prin aer, pentru cei bolnavi, pentru cei ce se
ostenesc, pentru cei robiţi şi pentru mântuirea lor, Domnului să
ne rugăm.
Aici se pot adăuga şi alte ectenii
pentru felurite cereri.
Pentru ca să fim izbăviţi
noi, de tot necazul, mânia, primejdia şi nevoia, Domnului să ne rugăm.
Apără, mântuieşte,
miluieşte şi ne păzeşte pe noi, Dumnezeule, cu harul Tău.
Pe Preasfânta, curata,
preabinecuvântata, mărita stăpâna noastră, de Dumnezeu Născătoarea
şi pururea Fecioara Maria, cu toţi sfinţii să o pomenim.
Când strana cântă Preasfântă Născătoare..., preotul zice încet rugăciunea antifonului întâi.
Strana: Preasfântă Născătoare
de Dumnezeu miluieşte-ne pe noi.
Diaconul: Pe noi înşine şi
unii pe alţii şi toată viaţa noastră lui Hristos
Dumnezeu să o dăm.
Strana: Ţie, Doamne.
Rugăciunea Antifonului întâi
Preotul: Doamne Dumnezeul nostru,
a Cărui stăpânire este neasemănată şi slavă
neajunsă, a Cărui milă este nemăsurată şi iubire
de oameni negrăită, Însuţi Stăpâne, după milostivirea
Ta, caută spre noi şi spre sfântă biserica aceasta, şi fă
bogate milele Tale şi îndurările Tale cu noi şi cu cei ce se
roagă împreună cu noi.
Cu glas tare, preotul zice ecfonisul:
Preotul: Că Ţie se
cuvine toată slava, cinstea şi închinăciunea, Tatălui şi
Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.
Strana: Amin.
Strana cântă acum antifonul întâi. La
încheierea antifonului, diaconul stă din nou înaintea sfintelor uşi,
îşi ridică orarul şi zice ectenia mică.
Ectenia Mică
Diaconul: Iară şi iară
cu pace, Domnului să ne rugăm.
Strana: Doamne, miluieşte.
Diaconul: Apără,
mântuieşte, miluieşte şi ne păzeşte, pe noi,
Dumnezeule, cu harul Tău.
Strana: Doamne miluieşte.
Diaconul: Pe Preasfânta, curata,
preabinecuvântata, mărita stăpâna noastră, de Dumnezeu Născătoarea
şi pururea Fecioara Maria, cu toţi sfinţii să o pomenim.
Când strana cântă Preasfântă Născătoare..., preotul zice încet rugăciunea antifonului îal doilea.
Strana:
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu miluieşte-ne pe noi
Diaconul: Pe noi înşine şi
unii pe alţii şi toată viaţa noastră lui Hristos
Dumnezeu să o dăm.
Strana: Ţie, Doamne.
Rugăciunea Antifonului al doilea
Preotul: Doamne Dumnezeul nostru,
mântuieşte poporul Tău şi binecuvântează moştenirea Ta;
plinirea Bisericii Tale o păzeşte, sfinţeşte pe cei ce
iubesc podoaba casei Tale, Tu pe aceştia îi prea măreşte cu
dumnezeiască puterea Ta şi nu ne lăsa pe noi, cei ce nădăjduim
întru Tine.
Cu glas tare preotul zice ecfonisul.
Preotul: Că a Ta este stăpânirea
şi a Ta este împărăţia şi puterea şi slava, a Tatălui
şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii
vecilor.
Strana: Amin.
Strana cântă acum antifonul al doilea.
La încheierea antifonului, diaconul stă iarăşi în faţa
icoanei Născătoarei de Dumnezeu, ridică orarul şi zice
ectenia mică.
Ectenia Mică
Diaconul: Iară şi iară
cu pace, Domnului să ne rugăm.
Strana:
Doamne, miluieşte
Diaconul: Apără,
mântuieşte, miluieşte şi ne păzeşte, pe noi,
Dumnezeule, cu harul Tău.
Strana: Doamne miluieşte.
Diaconul: Pe Preasfânta, curata,
preabinecuvântata, mărita stăpâna noastră, de Dumnezeu Născătoarea
şi pururea Fecioara Maria, cu toţi sfinţii să o pomenim.
Când diaconul intră în altar pe uşa
dinspre miazăzi, stă la locul său la sfânta masă şi se
înclină în faţă preotului, în timp ce preotul zice rugăciunea
antifonului al treilea.
Strana:
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu miluieşte-ne pe noi
Diaconul: Pe noi înşine şi
unii pe alţii şi toată viaţa noastră lui Hristos
Dumnezeu să o dăm.
Strana: Ţie, Doamne.
Rugăciunea Antifonului al Treilea
Preotul: Cel ce ne-ai dăruit
nouă aceste rugăciuni obşteşti şi împreună-glăsuite,
Cel ce şi la doi şi la trei, care se unesc în numele Tău, ai făgăduit
să le împlineşti cererile, Însuţi, şi acum, plineşte
cererile cele de folos ale robilor Tăi dându-ne nouă, în veacul de
acum, cunoştinţa adevărului Tău, şi în cel ce va să
fie, viaţă veşnică dăruindu-ne.
Cu glas tare, preotul zice ecfonisul:
Preotul: Că bun şi
iubitor de oameni eşti şi Ţie slavă înălţăm,
Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi
în vecii vecilor.
Strana: Amin.
În timp ce strana cântă antifonul al
treilea sau Fericirile, preotul şi diaconul fac trei închinăciuni
înaintea Sfintei Mese. Preotul ridică Sfânta Evanghelie şi o dă
diaconului. Diaconul merge înaintea preotului în jurul altarului. Ei ies pe uşa
dinspre miazănoapte şi se opresc în mijlocul bi sericii.
Intrarea mică
Diaconul, stând în mijlocul bisericii, în faţa
preotului şi puţin în dreapta sa, zice:
Diaconul: Domnului să ne rugăm.
Doamne miluieşte.
Preotul zice Rugăciunea
Intrării:
Stăpâne Doamne, Dumnezeul
nostru, Cel ce ai aşezat în ceruri cetele şi oştile înge rilor şi
ale arhanghelilor spre slujba slavei Tale, fă ca împreună cu intrarea
noastră să fie şi intrarea sfinţilor îngeri, care slujesc împreună
cu noi şi împreună slăvesc bunătatea Ta. Că Ţie
se cuvine toată slava, cinstea şi închi nă ciunea, Tatălui şi
Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.
Amin.
După rugăciune, diaconul, ţinând
orarul în mâna dreaptă, arată către răsărit cu mâna
dreaptă şi zice:
Diaconul: Binecuvântează, părinte,
sfânta intrare.
Preotul, binecuvântând către sfântul altar,
zice încet:
Preotul: Binecuvântată este
intrarea sfinţilor Tăi, totdeauna, acum şi pururea şi în
vecii vecilor. Amin.
Ei se închină de două ori. Diaconul îi
dă Sfânta Evanghelie preotului să o sărute. Amândoi mai fac o
închinăciune. Dacă însă în biserică este arhiereu (sau la mănăstire,
stareţ), ei îl înlocuiesc pe preot şi diaconul duce Sfânta Evanghelie
celui mai mare să o sărute, sărutând şi el mâna acestuia.
După ce se termină cântarea, diaconul, stând înaintea sfintelor uşi,
înalţă Sfânta Evanghelie cu icoana Învierii spre popor şi zice:
Diaconul: Înţelepciune, drepţi!
Diaconul intră în sfântul altar prin
sfintele uşi. Preotul se pleacă către străni, intră în
altar şi, luând Sfânta Evanghelie, o aşează pe Sfânta Masă.
Strana: Veniţi să ne
închinăm şi să cădem la Hristos. Mântuieşte-ne pe noi,
Fiul lui Dumnezeu,
(Duminica) Cel ce ai înviat din morţi, pe noi,
cei ce-Ţi cântăm Ţie: Aliluia.
(în zilele săptămânii) Cel ce eşti minunat întru sfinţi...
La praznicile împărăteşti, în loc
de Veniţi să ne închinăm..., se cântă stihurile speciale.
După această cântare se cântă
troparele şi condacele potri vite.
După ce se cântă condacele, diaconul,
stând între sfintele uşi, cu faţa către credincioşi şi,
ţinând orarul în mâna dreaptă, zice:
Diaconul: Domnului să ne rugăm.
Şi întorcându-se în dreapta preotului îşi
pleacă capul către acesta.
Strana: Doamne miluieşte.
Diaconul zice cu glas încet către preot:
Diaconul: Binecuvântează, părinte,
vremea cântării celei întreit-sfinte.
Preotul îl binecuvântează pe cap zicând:
Preotul: Că sfânt eşti Dumnezeul
nostru şi Ţie slavă înălţăm, Tatălui şi
Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea, - (Pauză)
La sărbătorile mai însemnate şi
mai cu seamă când slujba se face în sobor, preotul se opreşte după
cuvintele : ... acum şi pururea, iar diaconul se apropie de sfintele uşi şi arătând
cu orarul către icoana Mântuitorului, zice:
Diaconul: Doamne, mântuieşte
pe cei binecredincioşi.
Cei care se află în altar cântă zicând
aceleaşi cuvinte.
Diaconul: Doamne, mântuieşte
pe cei binecredincioşi (de două ori)
De fiecare dată, strana răspunde cu
aceleaşi cuvinte.
Diaconul: Şi ne auzi pe noi.
Este de asemenea obiceiul ca cei din altar să
cânte Şi ne auzi pe noi.
După aceasta, diaconul, cu glas mare şi
înălţând orarul, zice:
Diaconul: Şi în vecii
vecilor.
Când slujeşte preotul singur, zice el însuşi:
Doamne, mântuieşte pe cei
binecredincioşi. Apoi el cântă
singur: Şi ne auzi pe noi, după care zice: Şi
în vecii vecilor.
Strana: Amin.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare,
Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi.
Slavă Tatălui şi
Fiului şi Sfântului Duh şi acum şi pururea şi în vecii
vecilor. Amin.
În zilele de praznic, se poate zice şi altă
cântare.
În timpul acestei cântări, preotul citeşte
în taină:
Rugăciunea Cântării celei Întreit-sfinte
Preotul: Dumnezeule cel sfânt,
Care întru sfinţi Te odihneşti, Cel ce cu glas întreit-sfânt eşti
lăudat de serafimi şi slăvit de heruvimi şi de toată
puterea cerească închinat; Cel ce dintru nefiinţă întru fiinţă
ai adus toate; Care ai zidit pe om după chipul şi asemănarea Ta şi
cu tot harul Tău l-ai împodobit; Cel ce dai înţelepciune şi
pricepere celui ce cere, şi nu treci cu vederea pe cel ce greşeşte,
ci pui pocăinţa spre mântuire; Care ne-ai învrednicit pe noi, smeriţii
şi nevrednicii robii Tăi, şi în ceasul acesta, a sta înaintea
slavei sfântului Tău jertfelnic şi a-Ţi aduce datorita închinare
şi preaslăvire: Însuţi Stăpâne, primeşte şi din
gurile noastre, ale păcătoşilor, întreit-sfânta cântare şi
ne cercetează pe noi întru bunătatea Ta. Iartă-ne nouă toată
greşeala cea de voie şi cea fără de voie; sfinţeşte
sufletele şi trupurile noastre şi ne dă nouă să slujim
Ţie cu cuvioşie în toate zilele vieţii noastre. Pentru rugăciunile
Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu şi ale tuturor sfinţilor
care din veac au bine-plăcut Ţie. Că sfânt eşti Dumnezeul
nostru şi Ţie slavă înălţăm, Tatălui şi
Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.
Amin.
Preotul şi diaconul se închină înaintea
Sfintei Mese de fiecare dată când se cântă Sfinte Dumnezeule...
La Slavă...
Şi acum..., diaconul, de la locul lui,
arătând cu orarul spre proscomidiar, zice către preot:
Diaconul: Porunceşte, părinte.
Preotul merge la proscomidiar îşi pleacă
capul şi zice:
Preotul: Binecuvântat este cel ce
vine întru numele Domnului.
Apoi diaconul arată către scaunul de
sus şi zice:
Diaconul: Binecuvântează, părinte,
scaunul cel de sus.
Diaconul rămâne în dreptul colţului
sfintei mese. Preotul, se întoarce către Sfânta Masă, apoi merge către
scaunul cel de sus, zicând:
Preotul: Binecuvântat eşti
pe scaunul slavei împărăţiei Tale, Cel ce şezi pe heruvimi,
totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Preotul stă cu faţa către
credincioşi în dreapta scaunului de sus, locul din mijloc fiind rezervat
episcopului.
După Slavă...
Şi acum..., diaconul stând între
sfintele uşi zice:
Diaconul: Puternic.
Şi strana cântă
Sfinte Dumnezeule....
Apostolul
După plinirea Cântării celei întreit-sfinte,
diaconul venind între sfintele uşi, cu faţa spre credincioşi,
zice:
Diaconul: Să luăm aminte.
Preotul: Pace tuturor.
Cititorul: Şi duhului tău.
Clericii merg şi stau înaintea scaunului
înalt.
Cititorul stă în mijlocul bisericii cu faţa
la altar şi cântă prochimenul Apostolului. Apoi diaconul zice:
Diaconul: Înţelepciune.
Şi citeţul: Din
Epistola către...
Diaconul: Să luăm
aminte.
Cititorul, cu faţa la altar, citeşte
Epistola.
Diaconul ia cădelniţa cu tămâie şi
vine către preot pentru a primi binecuvântarea , apoi cădeşte
Sfânta Masă împrejur şi în sfântul altar şi pe preot, apoi iese
din altar şi cădeşte după rânduială icoanele, jeţul
arhieresc, strănile, pe citeţ şi, din mijlocul bisericii, pe
ceilalţi credincioşi. Apoi, intră în sfântul altar, cădind.
Evanghelia
Întorcându-se către Sfânta Masă,
preotul citeşte încetişor rugăciunea dinaintea Evangheliei.
Preotul: Străluceşte în
inimile noastre, Iubitorule de oameni, Stăpâne, lumina cea curată a
cunoaşterii Dumnezeirii Tale şi deschide ochii gândului nostru spre
înţelegerea evanghelicelor Tale propovăduiri. Pune în noi şi
frica fericitelor Tale porunci, ca toate poftele trupului călcând, vieţuire
duhov nicească să petrecem, cugetând şi făcând toate cele
ce sunt spre bună-plăcerea Ta. Că Tu eşti luminarea sufle
te lor şi a trupurilor noastre, Hristoase Dumneze ule şi Ţie
slavă înălţăm, împreună şi Celui fără
de început al Tău Părinte şi Preasfântului şi bunului şi
de viaţă făcătorului Tău Duh, acum şi pururea şi
în vecii vecilor. Amin.
Diaconul, isprăvind de cădit, pune cădelniţa
la locul ei, se apropie de preot şi primeşte de la el Sfânta
Evanghelie şi, închinându-se înaintea Sfintei Evanghelii, o ia cu amândouă
mâinile şi pune capătul orarului peste ea.
După citirea Apostolului, preotul stă între
sfintele uşi cu faţa spre credincioşi şi zice:
Preotul: Pace ţie,
cititorule.
Citeţul: Şi duhului tău
Strana: Aliluia! Aliluia!
Aliluia!
Diaconul iese cu Sfânta Evanghelie prin sfintele
uşi. Înaintea lui merg doi purtători cu sfeşnice cu lumânări;
diaconul zice:
Diaconul: Binecuvântează, părinte,
pe binevestitorul Sfântului Apostol şi Evanghelist (N)
Preotul, binecuvântându-l, zice:
Preotul: Dumnezeu, pentru rugăciunile
Sfântului, întru tot lăudatului Apostol şi Evanghelist (N) să-ţi dea ţie, celui ce binevesteşti, cuvânt
cu putere multă, spre plinirea Evangheliei iubitului Său Fiu, a
Domnului nostru Iisus Hristos.
Diaconul: Amin.
În zilele săptămânii, preotul
binecuvântează pe diacon în taină.
După aceasta, diaconul (sau preotul dacă
nu este diacon) stă între sfintele uşi cu faţa către
credincioşi, şi zice:
Diaconul: Înţelepciune, drepţi,
să ascultăm Sfânta Evanghelie.
Preotul: Pace tuturor!
Preotul stă între sfintele uşi, cât
timp diaconul citeşte din Sfânta Evanghelie.
Strana: Şi duhului tău.
Diaconul: Din Sfânta Evanghelie
de la (N) citire.
Strana: Slavă Ţie,
Doamne, slavă Ţie.
Preotul sau diaconul al doilea zice:
Preotul: Să luăm
aminte.
Dacă nu este diacon, preotul citeşte
Sfânta Evanghelie, dintre sfintele uşi, având de-a dreapta şi de-a
stânga câte un sfeşnic cu lumânare aprinsă.
După citirea Sfintei Evanghelii, diaconul
îndreaptă cartea către preot care zice::
Preotul: Pace ţie, celui ce
ai binevestit.
Strana: Slavă Ţie,
Doamne, slavă Ţie.
Preotul, primind Sfânta Evanghelie de la diacon,
o sărută şi-i binecuvântează pe credincioşi cu ea în semnul
crucii după care o aşează pe Sfânta Masă deasupra sfântului
antimis.
După citirea textului Evangheliei, urmează
de obicei tâlcuirea ei (predica).
După predică, dacă se ţine
acum, se închid sfintele uşi, iar diaconul stând în faţa sfintelor uşi,
în mijlocul bisericii, zice:
Ectenia cererii stăruitoare
Diaconul: Să zicem toţi,
din tot sufletul şi din tot cugetul nostru să zicem.
Strana: Doamne miluieşte.
Diaconul: Doamne, Atotstăpânitorule,
Dumnezeul părinţilor noştri, rugămu-ne Ţie, auzi-ne şi
ne miluieşte.
Strana: Doamne miluieşte.
Diaconul: Miluieşte-ne pe
noi, Dumnezeule, după mare mila Ta, rugămu-ne Ţie, auzi-ne şi
ne miluieşte.
Strana: Doamne miluieşte (de 3 ori).
În acest timp, preotul zice în taină Rugăciunea
cererii stăruitoare.
Diaconul sau, dacă nu este diacon, preotul,
zice:
Diaconul: Încă ne rugăm
pentru Prea Fericitul Părintele nostru (N),
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, şpentru (Înalt-) Prea Sfinţitul
(Arhi-) Episcopul (şi Mitropolitul) nostru (N)ţ, şi pentru toţi fraţii noştri întru
Hristos.
Încă ne rugăm (aici se pomeneşte Cârmuirea tării,
după îndrumările Sfântului Sinod), pentru sănătatea şi
mântuirea lor.
Încă ne rugăm pentru
fraţii noştri: preoţi, ieromonahi, ierodiaconi, diaconi, monahi şi
monahii şi pentru toţi cei întru Hristos fraţi ai noştri.
Încă ne rugăm pentru
fericiţii şi pururea pomeniţii ctitori ai sfânt locaşului
acestuia şi pentru toţi cei mai dinainte adormiţi părinţi
şi fraţi ai noştri dreptmăritori creştini, care
odihnesc aici şi pretutindeni.
Încă ne rugăm pentru
mila, viaţa, pacea, sănătatea, mântuirea, cercetarea, lăsarea
şi iertarea păcatelor robilor lui Dumnezeu enoriaşi, ctitori şi
binefăcători ai sfântului locaşului acestuia.
Aici se pot pune ectenii pentru diferite cereri.
Încă ne rugăm pentru
cei ce aduc daruri şi fac bine în sfânta şi întru tot cinstită
bise rica aceasta, pentru cei ce se ostenesc, pentru cei ce cântă şi
pentru poporul ce stă înainte şi aşteaptă de la Tine mare şi
multă milă.
Rugăciunea cererii stăruitoare
Preotul: Doamne Dumnezeul nostru,
primeşte această rugăciune stăruitoare de la robii Tăi
şi ne miluieşte pe noi, după mulţimea milei Tale, şi
trimite îndurările Tale peste noi şi peste tot poporul Tău, care
aşteaptă de la Tine mare şi multă milă.
Preotul: Că milostiv şi
iubitor de oameni Dumnezeu eşti şi Ţie slavă înălţăm,
Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi
în vecii vecilor.
Strana: Amin.
*
* *
Ectenia pentru pomenirea morţilor
Acum se poate zice ectenia pentru cei chemaţi,
potrivit cerinţelor parohiei. De obicei nu se zice în zilele de duminică,
în sărbătoarea Învierii sau în zilele de sărbătoare:
Diaconul: Miluieşte-ne pe
noi, Dumnezeule, după mare mila Ta, rugămu-ne Ţie, auzi-ne şi
ne miluieşte.
Strana: Doamne miluieşte. (de 3 ori)
Diaconul: Încă ne rugăm
pentru odihna sufletelor adormiţilor robilor lui Dumnezeu (N), şi pentru ca să li se ierte lor toată greşeala
cea de voie şi cea fără de voie.
Strana: Doamne miluieşte. (de trei ori)
Diaconul: Ca Domnul Dumnezeu să
aşeze sufletele lor unde drepţii se odihnesc.
Strana: Doamne miluieşte. (de trei ori)
Diaconul: Mila lui Dumnezeu, împărăţia
cerului şi iertarea păcatelor lor, de la Hristos, Împăratul cel
fără de moarte şi Dumnezeul nostru, să cerem.
Strana: Dă Doamne.
Diaconul: Domnului să ne rugăm.
Strana: Doamne miluieşte.
Preotul: Dumnezeul duhurilor şi
a tot trupul, Care ai călcat moartea şi pe diavolul l-ai surpat şi
ai dăruit viaţă lumii Tale, Însuţi Doamne, odihneşte
sufletele adormiţilor robilor Tăi (N), în loc
luminat, în loc cu verdeaţă, în loc de odihnă, de unde a fugit
toată durerea, întristarea şi suspinarea. Şi orice greşeală
au săvârşit ei cu cuvântul, cu lucrul, sau cu gândul, ca un Dumnezeu
bun şi iubitor de oameni, iartă-le lor. Că nu este om, care să
fie viu şi să nu greşească; numai Tu singur eşti fără
de păcat; dreptatea Ta este dreptate în veac şi cuvântul Tău,
adevărul.
Diaconul: Domnului să ne rugăm.
Preotul: Că Tu eşti
învierea şi viaţa şi odihna robilor Tăi (N), Hristoase, Dumnezeul nostru, şi Ţie slavă înălţăm,
împreună şi Celui fără de început al Tău Părinte şi
Preasfântului şi bunului şi de viaţă făcătorului
Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.
Strana: Amin.
Diaconul, sau dacă nu este diacon, preotul:
Diaconul: Întru fericita
adormire, veşnică odihnă dă, Doamne, sufletelor adormiţilor
robilor Tăi, celor ce s-au pomenit acum, şi le fă lor veşnică
pomenire.
Şi se cântă, în altar o dată, apoi
la străni de două ori: Veşnică
pomenire.
Strana: Veşnică pomenire.
Ectenia pentru cei chemaţi
Preotul începe să desfacă sfântul
antimis. Totuşi Ectenia şi Rugăciunea pentru cei chemaţi
pot fi omise în unele situaţii. În acest caz antimisul se desface la
zicerea Ecteniei Cererii Stăruitoare, înaintea ecfonisului. Dacă se
omite Ectenia pentru cei chemaţi, diaconul zice acum Ectenia pentru
credincioşi.
Diaconul: Rugaţi-vă cei
chemaţi, Domnului.
Preotul desface partea din stânga sa.
Strana: Doamne miluieşte.
Diaconul: Cei credincioşi,
pentru cei chemaţi să ne rugăm, ca Domnul să-i miluiască
pe dânşii.
Preotul desface partea din dreapta sa.
Strana: Doamne miluieşte.
Diaconul: Să-i înveţe
pe dânşii cuvântul adevărului .
Preotul desface partea de jos.
Strana: Doamne miluieşte.
Diaconul: Să le descopere
lor Evanghelia dreptăţii.
Preotul desface pertea de sus.
Strana: Doamne miluieşte.
Apoi preotul începe să şteargă cu
buretele sfântul antimis, din toate părţile, spre îndoitura din
dreapta.
Diaconul: Să-i unească
pe dânşii cu Sfânta Sa sobornicescă şi apostolească Biserică.
Strana: Doamne miluieşte.
Diaconul: Mântuieşte, miluieşte,
apără şi-i păzeşte pe dânşii, Dumnezeule, cu
harul Tău.
Strana: Doamne miluieşte.
Diaconul: Cei chemaţi,
capetele voastre Domnului să le plecaţi.
Strana: Ţie, Doamne.
Rugăciunea pentru cei chemaţi
Preotul citeşte în taină:
Preotul: Doamne Dumnezeul nostru,
Cel ce întru cele de sus locuieşti şi spre cei smeriţi priveşti,
Care ai trimis mântuire neamului omenesc pe Unul-Născut Fiul Tău şi
Dumnezeu, pe Domnul nostru Iisus Hristos, caută spre robii Tăi cei
chemaţi, care şi-au plecat grumajii înaintea Ta, şi-i învredniceşte
pe dânşii, la vremea potrivită, de baia naşterii celei de a
doua, de iertarea păcatelor şi de veşmântul nestricăciunii;
uneşte-i pe dânşii cu sfânta Ta sobornicească şi
apostolească Biserică şi-i numără pe dânşii cu
turma Ta cea aleasă.
Preotul zice ecfonisul în timp ce însemnează
cruciş cu buretele deasupra sfântului antimis. Apoi îl sărută şi
îl pune la locul lui, sus în dreapta antimisului.
Preotul: Ca şi aceştia
împreună cu noi să slăvească preacinstitul şi de mare
cuviinţă numele Tău, al Tatălui şi al Fiului şi
al Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.
Strana: Amin.
Diaconul zice din mijlocul bisericii:
Diaconul: Câţi sunteţi
chemaţi, ieşiţi.
Iar de este un al doilea diacon, zice şi
acesta, dintre sfintele uşi:
Cei chemaţi, ieşiţi.
Apoi iarăşi diaconul, din mijlocul
bisericii:
Câţi sunteţi chemaţi,
ieşiţi.
Diaconul, dintre sfintele uşi:
Ca nimeni dintre cei chemaţi
(să nu rămână).
Dacă este numai un singur diacon, ori de
slujeşte preotul singur, preotul zice tot dialogul:
Câţi sunteţi chemaţi,
ieşiţi.
Cei chemaţi, ieşiţi.
Câţi sunteţi chemaţi,
ieşiţi.
Ca nimeni dintre cei chemaţi
(să nu rămână).
Liturghia CredincioŞilor
Prima ectenie pentru credincioşi
Diaconul, din mijlocul bisericii, zice:
Diaconul: Câţi suntem
credincioşi, iară şi iară cu pace Domnului să ne rugăm.
Strana: Doamne miluieşte.
Se închide perdeaua de la sfintele uşi.
Strana cântă din nou:
Strana: Doamne miluieşte.
Preotul citeşte în
taină Prima rugăciune pentru credincioşi
Diaconul: Apără,
mântuieşte, miluieşte şi ne păzeşte pe noi,
Dumnezeule, cu harul Tău.
Strana: Doamne miluieşte.
Rugăciunea întâi pentru credincioşi
Preotul: Mulţumim Ţie,
Doamne, Dumnezeul Puterilor, Care ne-ai învrednicit pe noi a sta şi acum înaintea
sfântului Tău jertfelnic şi a cădea la îndurările Tale,
pentru păcatele noastre şi pentru păcatele cele din neştiinţă
ale poporului. Primeşte Dumnezeule, rugăciunea noastră; fă-ne
să fim vrednici a-Ţi aduce rugăciuni, cereri şi jertfe fără
de sânge pentru tot poporul Tău; şi ne învredniceşte pe noi, pe
care ne-ai pus întru această slujbă a Ta, cu puterea Duhului Tău
celui Sfânt, ca fără de osândă şi fără de
sminteală, întru mărturia curată a cugetului nostru, să Te
chemăm pe Tine în toată vremea şi în tot locul şi,
auzindu-ne pe noi, milostiv să ne fii nouă, întru mulţimea bunătăţii
Tale.
Diaconul: Înţelepciune!
Preotul: Că Ţie se
cuvine toată slava, cinstea şi închinăciunea, Tatălui şi
Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.
Strana: Amin.
A Doua Ectenie pentru Credincioşi
Diaconul: Iară şi iară
cu pace, Domnului să ne rugăm.
Strana:
Doamne miluieşte. (acum
şi la urmă toa rele ectenii de cerere)
Următoarele ectenii de cerere se zic numai
dacă slujeşte şi un diacon. Dacă preotul slujeşte
singur, el citeşte în taină a doua Rugăciune pentru credincioşi.
Diaconul: Pentru pacea de sus şi
pentru mântuirea sufletelor noastre, Domnului să ne rugăm.
Pentru pacea a toată lumea,
pentru bunăstarea sfintelor lui Dumnezeu Biserici şi pentru unirea
tuturor, Domnului să ne rugăm.
Pentru sfântă biserica aceasta
şi pentru cei ce cu credinţă, cu evlavie şi cu frică
de Dum nezeu intră într-însa, Domnului să ne rugăm.
Pentru ca să fim noi izbăviţi
de tot necazul, mânia, primejdia şi nevoia, Domnului să ne rugăm.
Dacă preotul slujeşte singur el continuă
de aici.
Diaconul : Apără,
mântuieşte, miluieşte şi ne păzeşte pe noi,
Dumnezeule, cu harul Tău.
Strana: Doamne miluieşte.
Rugăciunea a doua pentru credincioşi
Preotul: Iarăşi şi
de multe ori cădem la Tine şi ne rugăm Ţie, Bunule şi Iubitorule
de oameni, ca privind spre rugăciunea noastră, să curăţeşti
sufletele şi trupurile noastre de toată necurăţia trupului şi
a duhului şi să ne dai nouă să stăm nevinovaţi şi
fără de osândă înaintea sfântului Tău jertfelnic. Şi dăruieşte,
Dumnezeule, şi celor ce se roagă împreună cu noi spor în viaţă,
în credinţă şi în înţelegerea cea duhov nicească. Dă
lor să-Ţi slujească totdeauna cu frică şi cu dragoste şi
întru nevinovăţie şi fără osândă să se împărtăşească
cu Sfintele Tale Taine şi să se învrednicească de cereasca Ta
împărăţie.
Diaconul: Înţelepciune.
Diaconul intră în altar prin uşa
dinspre miazănoapte.
Preotul: Ca sub stăpânirea
Ta totdeauna fiind păziţi, Ţie slavă să înălţăm,
Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi
în vecii vecilor.
Strana: Amin.
Strana cântă cântarea heruvimică până
la: Ca pe împăratul...
Strana: Noi, care pe heruvimi cu
taină închipuim şi făcătoarei de viaţă Treimi
întreit-sfântă cântare aducem, toată grija cea lumească să
o lepădăm.
Preotul citeşte în taină Rugăciunea
din timpul cântării heruvimice:
Rugăciunea din timpul
cântării
heruvimice
Preotul: Nimeni din cei legaţi
cu pofte şi cu desfătări trupeşti nu este vrednic să
vină, să se apropie, sau să slujească Ţie, Împăratul
slavei; căci a sluji Ţie este lucru mare şi înfricoşător
chiar pentru puterile cele cereşti. Dar, totuşi, pentru iubirea Ta de
oameni cea negrăită şi nemăsurată, fără
mutare şi fără schimbare Te-ai făcut om, şi Arhiereu
al nostru Te-ai făcut, şi, ca un Stăpân a toate, ne-ai dat
slujba sfântă a acestei jertfe liturgice şi fără sânge; că
singur Tu, Doamne Dumnezeul nostru, stăpâneşti cele cereşti şi
cele pământeşti, Care Te porţi pe scaunul heruvimilor, Domnul
serafimilor şi Împăratul lui Israel, Cel ce singur eşti Sfânt şi
întru sfinţi Te odihneşti. Deci pe Tine Te rog, Cel ce singur eşti
bun şi binevoitor, caută spre mine păcătosul şi
netrebnicul robul Tău, şi-mi curăţeşte sufletul şi
inima de cugete viclene; şi învredniceşte-mă, cu puterea
Sfântului Tău Duh, pe mine, cel ce sunt îmbrăcat cu harul preoţiei,
să stau înaintea sfintei Tale mese acesteia şi să jertfesc
sfântul şi preacuratul Tău Trup şi scumpul Tău Sânge. Căci
la Tine vin, plecându-mi grumajii mei şi mă rog Ţie: Să nu întorci
faţa Ta de la mine, nici să mă lepezi dintre slujitorii Tăi,
ci binevoieşte să-Ţi fie aduse darurile acestea de mine păcătosul
şi nevrednicul robul Tău. Că Tu eşti Cel ce aduci şi
Cel ce Te aduci, Cel ce primeşti şi Cel ce Te împarţi,
Hristoase, Dumnezeul nostru, şi Ţie slavă înălţăm,
împreună şi Celui fără de început al Tău Părinte şi
Preasfântului şi bunului şi de viaţă făcătorului
Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
După ce preotul a zis rugăciunea, el şi
diaconul zic în taină cântarea heruvimică de trei ori, făcând
câte o închinăciune la fiecare sfârşit.
Cântarea heruvimică
Preotul: Noi, care pe heruvimi cu
taină închipuim şi făcătoarei de viaţă Treimi
întreit-sfântă cântare aducem, toată grija cea lumească să
o lepădăm...
Diaconul: ...Ca pe Împăratul
tuturor, să primim pe Cel înconjurat în chip nevăzut de cetele îngereşti.
Aliluia, aliluia, aliluia.
Şi de nu s-a făcut mai înainte
acoperirea Cinstitelor Daruri la proscomidiar, se face acum. Se ridică
apoi perdeaua şi se deschid sfintele uşi. Diaconul dă cădelniţa
preotului, şi, luând o lumânare aprinsă merge înaintea preotului care
tămâiază Sfânta Masă împrejur, altarul tot şi ieşind
prin sfintele uşi, tămâiază icoanele şi pe credincioşi.
Preotul zice în taină Psalmul 50 până la versul Jertfa lui Dumnezeu, duhul umilit.... Dacă este timp el poate zice şi alte tropare de
umilinţă. Întorcându-se la Sfânta Masă, preotul dă cădelniţa
diaconului. Amândoi fac apoi două închinăciuni înaintea Sfintei Mese,
zicând:
Preotul: Dumnezeule, curăţeşte-mă
pe mine păcătosul şi mă miluieşte.
După aceea preotul sărută sfântul
antimis, Sfânta Cruce şi Sfânta Masă. Diaconul sărută numai
Sfânta Masă. Mai fac apoi amândoi o închinăciune şi se întorc
plecându-se, dintre sfintele uşi, către credincioşi. Merg după
aceea la proscomidiar şi închinându-se de trei ori, zic:
Dumnezeule curăţeşte-mă
pe mine păcătosul şi mă miluieşte.
Diaconul: Ridică, părinte.
Preotul, luând Aerul îl pune pe umerii
diaconului, zicând:
Preotul: Ridicaţi mâinile
voastre la cele sfinte şi binecuvântaţi pe Domnul.
El dă sfântul disc diaconului, care îl ţine
în dreptul frunţii. Preotul însuşi ia sfântul potir. Diaconul iese înaintea
preotului prin uşa dinspre miazănoapte făcând Ieşirea cu
Cinstitele Daruri sau Vohodul. Dacă sunt doi diaconi, preotul pune mai întâi
pe umerii celui de al doilea un Aer, dându-i apoi cădelniţa. Al
doilea diacon merge înaintea diaconului întâi. Iar de slujeşte numai
preotul, face el singur Vohodul, având Aerul pe umeri, potirul în mâna dreaptă
şi discul în mâna stângă.
Când sunt mai mulţi preoţi şi
diaconi, cel dintâi dintre preoţi, împreună cu diaconii, se pleacă
către credincioşi. Apoi vin şi ceilalţi preoţi începând
de la cei cu rang mai mare, care se închină după rânduială şi
vin în faţa proscomidiarului, având în mâna dreaptă fiecare câte o
sfântă cruce, şi, la nevoie, chiar cartea Dumnezeieştii
Liturghii. Preotul care a făcut Proscomidia poartă copia şi
linguriţa. Şi fac Vohodul, mergând unul după altul în urma
preotului celui dintâi şi când ajung în mijlocul bisericii, se întorc cu
faţa spre apus. Când nu sunt diaconi, atât sfântul disc cât şi
sfântul potir se iau de către întâiul dintre preoţi.
Ieşind deci din sfântul altar, întâiul
dintre diaconi zice cu glas mare:
Ieşirea cu Cinstitele Daruri
Diaconul: Pe voi pe toţi,
dreptmăritorilor creştini, să vă pomenească Domnul
Dumnezeu întru împărăţia Sa, totdeauna, acum şi pururea şi
în vecii vecilor.
Strana:
Amin. (Acum şi la
următoarele ectenii de cerere)
Al doilea diacon, mergând înaintea primului
diacon, se opreeşte în faţa icoanei Sfintei Fecioare. Primul dintre
diaconi intra în altar şi stă în dreapta, aşteptându-l pe preot
să intre cu Sfântul Potir. Când preotul intră în altar, al doilea diacon
îl cădeşte şi apoi intră şi el prin uşa dinspre
miazănoapte. Înainte de a intra în altar, preotul zice următoarele
ectenii de cerere:
Preotul: Pe Prea Fericitul Părintele
nostru (N), Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, şpe
(Înalt-) Prea Sfinţitul (Arhi-) Episcopul (şi Mitropolitul) nostru (N)ţ, să-l pomenească Domnul Dumnezeu întru împărăţia
Sa.
Pe (aici se pomeneşte Cârmuirea ţării,
după îndrumările Sfântului Sinod), să-i pomenească Domnul
Dumnezeu întru împărăţia Sa.
Pe fraţii noştri: preoţi,
ieromonahi, ierodiaconi, diaconi, monahi şi monahii şi pe toţi
cei din clerul bisericesc să-i pomenească Domnul Dumnezeu întru înpărăţia
Sa.
Pe adormiţii întru fericire
patriarhi ai Bisericii Ortodoxe Române, Miron, Nicodim, Justinian şi
Iustin, să-i pomenească Domnul Dumnezeu întru împărăţia
Sa.
Pe fericiţii şi pururea
pomeniţii ctitori ai sfântului locaşului acestuia şi pe alţi
ctitori, miluitori şi făcători de bine, să-i pomenească
Domnul Dumnezeu întru împărăţia Sa.
Pe ostaşii români căzuţi
pe câmpurile de luptă pentru apărarea ţării, să-i
pomenească Domnul Dumnezeu întru împărăţia Sa.
Pe cei ce au adus aceste daruri şi
pe cei pentru care s-au adus, vii şi morţi să-i pomenască
Domnul Dumnezeu întru împărăţia Sa.
Pe toţi cei adormiţi din
neamurile noastre, strămoşi, moşi, părinţi, fraţi,
surori şi pe toţi cei dintr-o rudenie cu noi, pe fiecare după
numele său, să-i pomenească Domnul Dumnezeu întru împărăţia
Sa.
Nu se citesc acum pomelnice.
Întâiul dintre preoţi zice, făcând
semnul Sfintei Cruci cu potirul spre credincioşi:
Preotul: Şi pe voi pe toţi,
dreptmăritorilor creştini, să vă pomenească Domnul
Dumnezeu întru împărăţia Sa, totdeauna, acum şi pururea şi
în vecii vecilor.
Strana: Amin.
Strana cântă mai departe cântarea heruvimică
de la Ca pe Împăratul... până la sfârşit.
Strana: ...Ca pe Împăratul
tuturor, să primim pe Cel înconjurat în chip nevăzut de cetele îngereşti.
Aliluia, aliluia, aliluia.
Când preoţii intră în altar, întâiul dintre
diaconi zice către preotul care duce sfântul potir:
Diaconul: Preoţia ta să
o pomenească Domnul Dumnezeu întru împărăţia Sa.
Preotul zice către diacon:
Preotul: Diaconia ta să o
pomenească Domnul Dumnezeu întru împărăţia Sa, totdeauna,
acum şi pururea şi în vecii vecilor.
Diaconul: Amin.
Şi pune sfântul potir pe antimis şi ia
sfântul disc de la diacon, îl aşează pe Sfânta Masă în stânga
sfântului potir, întocmai ca la proscomidiar, zicând:
Preotul: Iosif cel cu bun chip de
pe lemn luând preacurat trupul Tău, cu giulgiu curat înfăşurându-l
şi cu miresme, în mormânt nou îngropându-l, l-a pus.
În mormânt cu trupul, în iad cu
sufletul, ca un Dumnezeu, în rai cu tâlharul şi pe scaun împreună cu
Tatăl şi cu Duhul ai fost, Hristoase, toate umplându-le, Cel ce eşti
necuprins.
Ca un purtător de viaţă
şi mai înfrumuseţat decât raiul cu adevărat şi decât toată
cămara împărătească mai luminat s-a arătat, Hristoase,
mormântul Tău, izvorul învierii noastre.
Se închid sfintele uşi şi perdeaua lor.
Preotul ia aco-perămintele de pe sfântul disc şi de pe sfântul potir,
le pune pe Sfânta Masă. După ce a luat Aerul de pe umerii diaconului,
îl cădeşte, apoi îl aşează peste Cinstitele Daruri, zicând:
Preotul: Iosif cel cu bun chip de
pe lemn luând preacurat trupul Tău, cu giulgiu curat înfăşurându-l
şi cu miresme, în mormânt nou îngropându-l, l-a pus.
Luând cădelniţa, preotul cădeşte
Cinstitele Daruri de trei ori, zicând:
Preotul: Fă bine, Doamne,
întru bunăvoirea Ta, Sio nului, şi să se zidească zidurile
Ierusalimului.
Diaconul: Atunci vei binevoi
jertfa dreptăţii, prinosul şi arderile de tot, atunci vor pune
pe altarul Tău viţei.
Preotul dă înapoi cădelniţa.
Plecându-şi capul, zice către diacon:
Preotul: Pomeneşte-mă,
frate şi împreună-slujitorule.
Diaconul: Preoţia ta să
o pomenească Domnul Dumnezeu întru împărăţia Sa.
Apoi diaconul îşi pleacă capul şi ţinând
orarul cu trei degete ale mâinii drepte, zice:
Diaconul: Roagă-te pentru
mine, părinte.
Preotul: Duhul Sfânt să vină
peste tine şi puterea Celui preaînalt să te umbrească.
Diaconul: Acelaşi Duh să
lucreze împreună cu noi în toate zilele vieţii noastre. Pomeneşte-mă,
părinte.
Preotul îl binecuvântează pe diacon şi
zice:
Diaconul: Să te pomenească
Domnul Dumnezeu întru împărăţia Sa, totdeauna, acum şi
pururea şi în vecii vecilor.
Diaconul: Amin.
Diaconul sărută dreapta preotului, iese
prin uşa dinspre miazănoapte şi mergând la locul cel obişnuit,
înaintea sfintelor uşi, zice:
Diaconul: Să plinim rugăciunea
noastră Domnului.
Strana:
Doamne miluieşte. (Acum
şi la urmă toarele ectenii de cerere)
Diaconul: Pentru Cinstitele
Daruri ce sunt puse înainte, Domnului să ne rugăm.
Pentru sfântă biserica
aceasta şi pentru cei ce cu credinţă, cu evlavie şi cu frică
de Dumnezeu intră într-însa, Domnului să ne rugăm.
Pentru ca să fim izbăviţi
noi de tot necazul, mânia, primejdia şi nevoia, Domnului să ne rugăm.
Apără, mântuieşte,
miluieşte şi ne păzeşte pe noi, Dumnezeule, cu harul Tău.
După aşezarea Cinstitelor Daruri pe
Sfânta Masă, diaconul îşi urmează ectenia, în timp ce preotul
zice în taină Rugăciunea punerii-înainte.
Dacă sunt mai mulţi preoţi, Sărutul
Păcii poate să înceapă în timpul acestei ectenii de cerere.
Diaconul: Ziua toată desăvârşită,
sfântă, în pace şi fără de păcat, la Domnul să
cerem.
Strana:
Dă Doamne. (Acum şi
la următoarele ectenii de cerere)
Diaconul: Înger de pace,
credincios îndreptător, păzitor al sufletelor şi al trupurilor
noastre, la Domnul să cerem.
Milă şi iertare de păcatele
şi de greşelile noastre, la Domnul să cerem.
Cele bune şi de folos
sufletelor noastre şi pace lumii, la Domnul să cerem.
Cealaltă vreme a vieţii
noastre în pace şi întru pocăinţă a o săvârşi, la
Domnul să cerem.
Sfârşit creştinesc vieţii
noastre, fără durere, neînfruntat, în pace şi răspuns bun
la înfricoşătoarea judecată a lui Hristos, să cerem.
Pe Preasfânta, curata,
preabinecuvântata, mărita stăpâna noastră, de Dumnezeu Născătoarea
şi pururea Fecioara Maria, cu toţi sfinţii să o pomenim.
Strana: Preasfântă Născătoare
de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Diaconul: Pe noi înşine şi
unii pe alţii şi toată viaţa noastră lui Hristos
Dumnezeu să o dăm.
Strana: Ţie, Doamne.
Rugăciunea punerii - înainte
Preotul: Doamne, Dumnezeule, Atotţiitorule,
Cel ce eşti singur Sfânt, Care primeşti jertfă de laudă de
la cei ce Te cheamă pe Tine cu toată inima, primeşte şi rugăciunea
noastră a păcătoşilor şi o du la sfântul Tău
jertfelnic; fă-ne vrednici a-Ţi aduce Ţie daruri şi jertfe
duhovniceşti, pentru păcatele noastre şi pentru cele din neştiinţă
ale poporului. Şi ne învredniceşte să aflăm har înaintea
Ta, ca să fie bineprimită jertfa noastră şi să se sălăşluiască
Duhul cel bun al harului Tău peste noi, peste aceste daruri puse înainte şi
peste tot poporul Tău.
Preotul: Cu îndurările
Unuia-Născut Fiului Tău, cu Care eşti binecuvântat, împreună
cu Preasfântul şi bunul şi de viaţă făcătorul Tău
Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.
Strana: Amin.
Preotul stă cu faţa spre credincioşi
şi îi binecuvântează.
Sărutul păcii
Preotul: Pace tuturor.
Strana: Şi duhului tău.
Diaconul: Să ne iubim unii
pe alţii, ca într-un gând să mărturisim.
Strana: Pe Tatăl, pe Fiul şi
pe Sfântul Duh, Treimea cea de o fiinţă şi nedespărţită.
Preotul se închină de trei ori, zicând de
fiecare dată:
Preotul: Iubi-Te-voi, Doamne,
virtutea mea, Domnul este întărirea mea şi scăparea mea şi
izbăvitorul meu.
Imnul aceasta îl poate cânta clerul din altar,
corul sau un cântăreţ.
Preotul sărută sfântul disc, sfântul potir
şi marginea Sfintei Mese. Diaconul, face semnul crucii şi sărută
crucea de pe orarul său.
De vor sluji mai mulţi preoţi, cel
dintâi dintre preoţii împreună-slujitori, după ce s-a închinat
Cinstitele Daruri, trece în partea dinspre miazăzi a altarului. Al doilea
preot sărută şi el Cinstitele Daruri şi merge la cel dintâi
care zice: Hristos în mijlocul nostru! Al doilea preot răspunde: Este şi va fi! Se sărută
unul pe altul pe umeri şi cel dintâi zice: Totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin. Cel de-al doilea preot trece în dreapta celui dintâi şi
aşteaptă amândoi până ce ceilalţi preoţi sărută
Sfintele Daruri şi vin la ei să schimbe sărutul păcii.
Dacă sunt mai mulţi diaconi, ei nu sărută
Cinstitele Daruri, ci fiecare sfânta cruce de pe orarul său şi apoi
unul pe altul, rostind aceleaşi cuvinte şi făcând întocmai ca şi
preoţii.
Diaconul care a zis ectenia zice de la locul său
cu glas tare:
Diaconul: Uşile, uşile,
cu înţelepciune să luăm aminte!
Se ridică perdeaua sfintelor uşi. Preotul
ridică Aerul deasupra Cinstitelor Daruri şi îl clatină singur,
ori cu ceilalţi preoţi împreună-slujitori, dacă sunt mai
mulţi. El zice, împreună cu credincioşii, Simbolul credinţei
şi după cuvintele şi a
înviat a treia zi sărută Aerul şi
îl aşează la o parte împreună cu celelalte acoperăminte.
Simbolul credinţei (Crezul)
Cred întru unul Dumnezeu, Tatăl
atotţiitorul, Făcătorul cerului şi al pământului, al
tuturor celor văzute şi nevăzute.
Şi întru unul Domn Iisus
Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul Născut, Care din Tatăl S-a născut
mai înainte de toţi vecii: Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat
din Dumnezeu adevărat, născut iar nu făcut, Cel de o fiinţă
cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut;
Care pentru noi oamenii şi
pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri şi S-a întrupat de
la Duhul Sfânt şi din Fecioara Maria şi S-a făcut om;
Şi S-a răstignit pentru
noi în zilele lui Ponţiu Pilat şi a pătimit şi S-a
îngropat;
Şi a înviat a treia zi, după
Scripturi;
Şi S-a înălţat la
ceruri şi şade de-a dreapta Tatălui;
Şi iarăşi va să
vină cu slavă să judece viii şi morţii, a Cărui împărăţie
nu va avea sfârşit.
Şi întru Duhul Sfânt, Domnul
de viaţă Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce
împreună cu Tatăl şi cu Fiul este închinat şi slăvit,
Care a grăit prin prooroci.
Întru una, sfântă,
sobornicească şi apostolească Biserică;
Mărturisesc un botez spre
iertarea păcatelor;
Aştept învierea morţilor;
Şi viaţa veacului ce va
să fie. Amin.
Pregătirea pentru Sfinţirea
Cinstitelor Daruri
Diaconul: Să stăm
bine, să stăm cu frică, să luăm aminte, Sfânta Jertfă
cu pace a o aduce.
Strana: Mila păcii, jertfa
laudei.
Diaconul îşi face semnul crucii, intră în
sfântul altar, ia un acoperământ şi apără cu evlavie
Cinstitele Daruri. Se deschid sfintele uşi. Preotul, luând în mână o
cruce de pe Sfânta Masă, şi stând între sfintele uşi, îi
binecuvântează pe credincioşi zicând:
Preotul: Harul Domnului nostru
Iisus Hristos şi dragostea lui Dumnezeu Tatăl şi împăr tăşirea
Sfântului Duh, să fie cu voi cu toţi.
Strana: Şi cu duhul tău.
Preotul, înălţând Sfânta
Cruce, zice tot cu faţa spre credincioşi:
Preotul: Sus să avem
inimile.
Strana: Avem către
Domnul.
Preotul se întoarce către icoana
Mântuitorului, se pleacă şi zice:
Preotul: Să mulţumim
Domnului.
Preotul se întoarce apoi la Sfânta Masă. Se
închid sfintele uşi şi perdeaua.
Strana: Cu vrednicie şi cu
dreptate este a ne închina Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh,
Treimei celei de o fiinţă şi nedespărţită.
Rugăciunile de sfinţire a Cinstitelor Daruri:
Preotul: Cu vrednicie şi cu
dreptate este a-Ţi cânta Ţie, pe Tine a Te binecuvânta, pe Tine a Te
lăuda, Ţie a-Ţi mulţumi, Ţie a ne închina, în tot
locul stăpânirii Tale; căci Tu eşti Dumnezeu negrăit şi
necuprins cu gândul, nevăzut, neajuns, pururea fiind şi acelaşi
fiind: Tu şi Unul-Născut Fiul Tău şi Duhul Tău cel
Sfânt. Tu din nefiinţă la fiinţă ne-ai adus pe noi, şi
căzând noi, iarăşi ne-ai ridicat şi nu Te-ai depărtat,
toate făcându-le, până ce ne-ai suit la cer şi ne-ai dăruit
împărăţia Ta ce va să fie. Pentru toate acestea mulţumim
Ţie şi Unuia-Născut Fiului Tău şi Duhului Tău
celui Sfânt, pentru toate pe care le ştim şi pe care nu le ştim;
pentru binefacerile Tale cele arătate şi cele nearătate, ce ni
s-au făcut nouă. Mulţumim Ţie şi pentru Liturghia
aceasta, pe care ai binevoit a o primi din mâinile noastre, deşi stau
înaintea Ta mii de arhangheli şi zeci de mii de îngeri, heruvimii cei cu
ochi mulţi şi se rafimii cei cu câte şase aripi, care se înalţă
zburând...
Diaconul, sau dacă nu este diacon, preotul
face cu sfânta steluţă semnul crucii deasupra sfântului disc,
atingând cu ea în cele patru părţi ale sfântului disc, când preotul
zice cu glas tare:
Preotul: Cântare de biruinţă
cântând, strigând, glas înălţând şi grăind:
Preotul sărută sfânta steluţă
şi o pune deoparte.
Strana: Sfânt, Sfânt, Sfânt,
Domnul Savaot! Plin este cerul şi pământul de slava Ta! Osana întru
cei de sus! Binecuvântat este cel ce vine întru numele Domnului! Osana întru
cei de sus!
Diaconul stă în dreapta preotului, apără
Cinstitele Daruri cu un acoperământ. Preotul zice în taină:
Preotul: Cu aceste fericite
Puteri şi noi, Iubitorule de oameni, Stăpâne, strigăm şi grăim:
Sfânt eşti şi Preasfânt, Tu şi Unul-Născut Fiul Tău şi
Duhul Tău cel Sfânt. Sfânt eşti şi Preasfânt şi slava Ta
este plină de măreţie. Căci Tu ai iubit lumea Ta atât de
mult încât pe Unul-Născut Fiul Tău L-ai dat, ca tot cel ce crede într-Însul
să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică. Şi
Acesta venind şi toată rânduiala cea pentru noi plinind, în noaptea
întru care a fost vândut şi mai vârtos Însuşi pe Sine S-a dat pentru
viaţa lumii, luând pâinea cu sfintele şi preacuratele şi fără
prihană mâinile Sale, mulţumind şi binecuvântând, sfinţind şi
frângând, a dat Sfinţilor Săi Ucenici şi Apostoli, zicând:
Diaconul, ţinând orarul cu trei degete de la
mâna dreaptă, arată preotului sfântul disc, preotul, arătând cu
dreapta Sfântul Agneţ, zice:
Preotul: Luaţi, mâncaţi,
acesta este Trupul Meu, Care se frânge pentru voi spre iertarea păcatelor.
Strana: Amin.
Preotul continuă, zicând în taină:
Preotul: Asemenea şi paharul
după cină zicând:
Diaconul arată cu orarul sfântul potir, când
preotul, arătând cu dreapta spre sfântul potir, zice:
Preotul: Beţi dintru acesta
toţi, acesta este Sângele Meu, al Legii celei noi, Care pentru voi şi
pentru mulţi se varsă, spre iertarea păcatelor.
Strana: Amin.
Preotul continuă zicând în taină:
Preotul: Aducându-ne aminte, aşadar,
de această poruncă mântuitoare şi de toate cele ce s-au făcut
pentru noi: de cruce, de groapă, de învierea cea de a treia zi, de suirea
la ceruri, de şederea cea de-a dreapta, şi de cea de a doua şi
slăvită iarăşi venire.
Diaconul pune acoperământul deoparte şi
stând în faţa Sfântei Mese ia sfântul disc cu mâna dreaptă, şi
sfântul potir cu cea stângă, cu mâna dreaptă peste cea stângă în
chip de cruce, le înalţă deasupra sfântului antimis la ...Ţie Ţi-aducem..., coborându-le, face semnul crucii cu ele deasupra
antimisului, în timp ce preotul zice:
Dacă nu este diacon, preotul face el cele de
mai sus.
Preotul: Ale Tale dintru ale
Tale, Ţie Ţi-aducem de toate şi pentru toate.
Strana: Pe Tine Te lăudăm,
pe Tine Te binecuvântăm, Ţie Îţi mulţumim, Doamne, şi
ne rugăm Ţie, Dumnezeul nostru.
În timpul acestei cântări preotul şi
diaconul se închină de trei ori înaintea Sfintei Mese, zicând:
Clericii: Dumnezeule, curăţeşte-mă
pe mine păcătosul şi mă miluieşte.
Apoi preotul ridicându-şi mâinile zice
troparul Ceasului al III-lea:
Preotul: Doamne, Cel ce ai trimis
pe Preasfântul Tău Duh, în ceasul al treilea, Apostolilor Tăi, pe
Acela, Bunule, nu-L lua de la noi, ci ni-L înnoieşte nouă, celor ce
ne rugăm Ţie.
Diaconul: Stih 1: Inimă
curată zideşte întru mine, Dumnezeule, şi duh drept înnoieşte
întru cele dinlăuntru ale mele.
Preotul şi diaconul se pleacă din nou şi
preotul, ridicându-şi mâinile, zice:
Preotul: Doamne, Cel ce ai trimis
pe Preasfântul Tău Duh, în ceasul al treilea, Apostolilor Tăi, pe
Acela, Bunule, nu-L lua de la noi, ci ni-L înnoieşte nouă, celor ce
ne rugăm Ţie.
Diaconul: Stih 2: Nu mă lepăda
de la faţa Ta şi Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine.
Preotul şi diaconul se pleacă din nou şi
preotul, ridicându-şi mâinile, zice:
Preotul: Doamne, Cel ce ai trimis
pe Preasfântul Tău Duh, în ceasul al treilea, Apostolilor Tăi, pe
Acela, Bunule, nu-L lua de la noi, ci ni-L înnoieşte nouă, celor ce
ne rugăm Ţie.
Diaconul: Slavă Tatălui
şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi pururea şi în
vecii vecilor. Amin.
Cuvintele diaconului care urmează nu se spun
de către preot când acesta este singur. Când sunt mulţi preoţi,
numai cel dintâi sfinţeşte Cinstitele Daruri.
Preotul zice în taină:
Preotul: Încă aducem Ţie
această slujbă duhov nicească şi fără de sânge, şi
Te chemăm, Te rugăm şi cu umilinţă la Tine cădem:
Trimite Duhul Tău cel Sfânt peste noi şi peste aceste Daruri, ce sunt
puse înainte.
Diaconul îşi pleacă capul, arată
cu orarul sfânta pâine şi zice încet:
Diaconul: Binecuvântează, părinte,
sfânta pâine.
Preotul binecuvântează peste Sfântul Agneţ,
zicând:
Preotul: Şi fă, adică,
pâinea aceasta, Cinstit Trupul Hristosului Tău.
Diaconul: Amin.
Diaconul arată spre Sfântul Potir şi
zice:
Diaconul: Binecuvântează, părinte,
sfântul potir.
Preotul binecuvântează sfântul potir, zicând:
Preotul: Iar ceea ce este în
potirul acesta, Cinstit Sângele Hristosului Tău.
Diaconul: Amin.
Diaconul arată către amândouă
Sfintele, şi zice:
Diaconul: Binecuvântează-le,
părinte, pe amândouă.
Preotul face odată semnul crucii asupra
sfântului disc şi asupra sfântului potir, zicând:
Preotul: Prefăcându-le cu
Duhul Tău cel Sfânt.
Diaconul: Amin, Amin, Amin.
Preotul şi diaconul se pleacă de trei
ori, până la pământ. Apoi diaconul zice:
Diaconul: Pomeneşte-mă,
părinte, pe mine păcătosul.
Preotul: Să te pomenească
Domnul Dumnezeu întru împărăţia Sa, totdeauna, acum şi
pururea şi în vecii vecilor.
Diaconul: Amin.
Diaconul apără Sfintele Taine cu acoperământul.
Dacă este numai un preot, el acoperă sfântul potir cu un acoperământ
mic. Apoi continuă:
Preotul: Pentru ca să fie
celor ce se vor împărtăşi, spre trezirea sufletului, spre
iertarea păcatelor, spre împărtăşirea cu Sfântul Tău
Duh, spre plinirea împărăţiei cerurilor, spre îndrăznirea
cea către Tine, iar nu spre judecată sau spre osândă.
Încă aducem Ţie această
slujbă duhovnicească pentru cei adormiţi întru credinţă:
strămoşi, părinţi, patriarhi, prooroci, apostoli, propovăduitori,
evanghelişti, mucenici, mărturisitori, pustnici şi pentru tot
sufletul cel drept, care s-a săvârşit întru credinţă.
Preotul şi diaconul cad în genunchi privind
spre dumneze iescul Trup şi Sânge al Domnului. Terminându-se la strană
imnul Pe Tine Te lăudăm..., preotul ridică perdeaua uşilor împărăteşti
şi tămâind Sfintele Taine zice:
Preotul: Mai ales pentru
Preasfânta, curata, prea binecuvântata, mărita stăpâna noastră,
de Dumnezeu Născătoarea şi pururea Fecioara Maria:
Preotul dă cădelniţa diaconului
care cădeşte Sfânta Masă împrejur, proscomidiarul, altarul, pe
preot şi pe cei din altar. Dacă preotul slujeşte singur, el cădeşte
numai în faţa Sfintei Mese. Diaconul pune cădelniţa la o parte şi
citeşte pomelnicul bisericii pentru cei adormiţi. În acest timp la
strană se cântă Axionul.
Axionul Născătoarei de Dumnezeu
La praznicele împărăteşti, axionul
poate fi altul.
Strana: Cuvine-se cu adevărat
să te fericim Născă toare de Dumnezeu, cea pururea feri ci tă
şi prea nevinovată şi maica Dum nezeului nostru. Ceea ce eşti
mai cinstită decât heruvimii şi mai mărită fără
de ase mănare decât se rafimii, care fără stricăciune pe
Dumnezeu Cuvântul l-ai născut, pe tine cea cu adevărat Născătoare
de Dumnezeu te mărim.
Înainte de terminarea Axionului Născătoarei
de Dumnezeu se săvârşeşte sfinţirea anafurei. Luând de la
diacon vasul cu anafură, preotul îl atinge de sfântul disc şi de
sfântul potir, zicând în taină:
Preotul: Binecuvântată este
anafura sfinţilor Tăi, Doamne, totdeauna, acum şi pururea şi
în vecii vecilor. Amin.
Trebuie ştiut că: anfura se taie de
obicei din prescura din care s-a scos Sfântul Agneţ. Dacă sunt
credincioşi mulţi şi nu ajunge numai o prescură, se poate tăia
şi prescura a doua, din care s-a scos părticica întru cinstea şi
pomenirea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Prin urmare, aceste două
prescuri trebuie să fie întregi şi mai mari decât celelalte.
Preotul continuă:
Preotul: Pentru Sfântul Ioan
Proorocul, Înaintemergătorul şi Botezătorul, pentru Sfinţii
măriţii şi întru tot lăudaţii Apostoli, pentru Sfântul
(N), a cărui pomenire o săvârşim,
şi pentru toţi sfinţii Tăi; cu ale căror rugăciuni,
cercetează-ne pe noi, Dumnezeule. Şi pomeneşte pe toţi cei
adormiţi întru nădejdea învierii şi a vieţii celei de veci şi-i
odihneşte pe dânşii, Dumnezeul nostru, acolo unde străluceşte
lumina feţei Tale.
Încă Te rugăm: Pomeneşte,
Doamne, pe toţi episcopii ortodocşi, care drept învaţă
cuvântul adevărului Tău, toată preoţimea, cea întru Hristos
diaconime şi tot cinul preoţesc şi monahicesc.
Încă aducem Ţie această
slujbă duhovnicească pentru toată lumea, pentru sfânta
sobornicească şi apostolească Biserică; pentru cei ce în
curăţie şi în viaţă cinstită vieţuiesc,
pentru (aici se pomeneşte
cârmuirea ţării, după îndrumările Sfântului Sinod). Dă lor, Doamne, paşnică
ocârmuire, ca şi noi, întru liniştea lor, viaţă paşnică
şi netulburată să trăim, în toată cucernicia şi
curăţia.
Dacă este timp, preotul citeşte încet
pomelnicele viilor şi morţilor. Pentru cei vii zice:
Pentru mântuirea şi iertarea
păcatelor robilor lui Dumnezeu (N).
Iar pentru cei morţi zice:
Pentru iertarea păcatelor şi
odihna sufletelor robilor lui Dumnezeu (N), în loc luminat, de unde a
fugit toată durerea, întristarea şi suspinarea; odihneşte-i,
Dumnezeul nostru, şi-i sălăşluieşte pe dânşii
unde străluceşte lumina feţei Tale.
Acum preotul şi diaconul se spală pe
mâini. După terminarea axionului Născătoarei de Dumnezeu,
preotul spune cu glas tare:
Preotul: Întâi pomeneşte,
Doamne, pe Prea Fericitul Părintele nostru (N), Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, şpe (Înalt-) Prea
Sfinţitul (Arhi-) Episcopul (şi Mitropolitul) nostru (N)ţ, pe care-l dăruieşte sfintelor Tale biserici în
pace, întreg, cinstit, sănătos, îndelungat în zile, drept învăţând
cuvântul adevărului Tău.
Strana: Pe toţi şi pe
toate.
Diaconul pomeneşte încet la proscomidiar
pomelnicul bi sericii pentru cei vii. Preotul se roagă în taină:
Preotul: Adu-Ţi aminte,
Doamne, de oraşul (sau: de satul, sau: de sfânt locaşul)
acesta, în care vieţuim şi de toate oraşele şi satele şi
de cei ce cu credinţă vieţuiesc într-însele. Adu-Ţi aminte,
Doamne, de cei ce călătoresc pe ape, pe uscat şi prin aer, de
cei bolnavi, de cei ce pătimesc, de cei robiţi şi de mântuirea
lor. Adu-Ţi aminte, Doamne, de cei ce aduc daruri şi fac bine în
sfintele Tale biserici, şi îşi aduc aminte de cei săraci; şi
trimite peste noi toţi milele Tale.
Cu glas tare preotul spune următorul
ecfonis:
Preotul: Şi ne dă nouă,
cu o gură şi cu o inimă, a slăvi şi a cânta
preacinstitul şi de mare cuviinţă numele Tău, al Tatălui
şi al Fiului şi al Sfântului Duh, acum şi pururea şi în
vecii vecilor.
Diaconul înconjoară Sfânta Masă spre
colţul din stânga plecându-şi capul şi preotul îl binecuvântează.
Apoi diaconul iese prin uşa dinspre miazănoapte, mergând în mijlocul
bisericii pentru rostirea ecteniei.
Strana: Amin.
Preotul, stând în dreptul sfintelor uşi se
întoarce către cre dincioşi şi, binecuvântându-i cu mâna, zice
ecfonisul:
Preotul: Şi să fie
milele marelui Dumnezeu şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos cu voi cu toţi.
Strana: Şi cu duhul tău.
Se lasă perdeaua.
Ectenia de dinaintea Rugăciunii Domneşti
Diaconul: Pe toţi sfinţii
pomenindu-i, iară şi iară cu pace, Domnului să ne rugăm.
Strana: Doamne miluieşte.
Diaconul: Pentru Cinstitele
Daruri ce s-au adus şi s-au sfinţit, Domnului să ne rugăm.
Ca Iubitorul de oameni, Dumnezeul
nostru, Cel ce le-a primit pe Dânsele în sfântul, cel mai presus de ceruri şi
duhov nicescul Său jertfelnic, întru miros de bună mireasmă
duhovnicească, să ne trimită nouă dumneze iescul har şi
darul Sfântului Duh, să ne rugăm.
Pentru ca să fim izbăviţi
noi de tot necazul, mânia, primejdia şi nevoia, Domnului să ne rugăm.
În timp ce diaconul îşi urmează
ectenia, preotul zice în taină rugăciunea de dinaintea Rugăciunii
Domneşti:
Diaconul: Apără,
mântuieşte, miluieşte şi ne păzeşte pe noi Dumnezeule
cu harul Tău.
Ziua toată desăvârşită,
sfântă, în pace şi fără de păcat, la Domnul să
cerem.
Strana: Dă, Doamne.
Diaconul: Înger de
pace, credincios îndreptător al sufletelor şi al trupurilor noastre,
la Domnul să cerem.
Milă şi iertare de păcatele
şi de greşelile noastre, la Domnul să cerem.
Cele bune şi de folos
sufletelor noastre şi pace lumii, la Domnul să cerem.
Cealaltă vreme a vieţii
noastre în pace întru pocăinţă a o săvârşi, la Domnul
să cerem.
Sfârşit creştinesc vieţii
noastre, fără durere, neînfruntat, în pace şi răspuns bun
la înfricoşătoarea judecată a lui Hristos, să cerem.
Unirea credinţei şi împărtăşirea
Sfântului Duh cerând, pe noi înşine şi unii pe alţii şi
toată viaţa noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm.
Strana: Ţie, Doamne.
Rugăciunea de dinaintea Rugăciunii Domneşti
Preotul: Ţie, Stăpâne,
Iubitorule de oameni, Îţi încredinţăm toată viaţa şi
nădejdea noastră şi cerem şi ne rugăm şi cu
umilinţă cădem înaintea Ta: Învredniceşte-ne să ne împărtăşim
cu cuget curat, cu cereştile şi înfricoşătoarele Tale Taine
ale acestor sfinte şi duhovniceşti mese, spre lăsarea păcatelor,
spre iertarea greşelilor spre împărtăşirea cu Sfântul Duh,
spre moştenirea împărăţiei cerurilor, spre îndrăznirea
cea către Tine, iar nu spre judecată, sau spre osândă.
Cu glas tare preotul zice ecfonisul:
Preotul: Şi ne învredniceşte
pe noi, Stăpâne, cu îndrăznire, fără de osândă, să
cutezăm a Te chema pe Tine, Dumnezeul cel ceresc, Tată, şi a
zice:
Cel mai mare sau strana zice rar şi desluşit
(dacă nu o cântă credincioşii) rugăciunea:
Rugăciunea Domnească
În timpul rugăciunii, diaconul îşi pune
orarul cruciş peste piept.
Toţi: Tatăl nostru,
Care eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie împărăţia
Ta, facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ; pâinea
noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi, şi
ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm
greşiţilor noştri, şi nu ne duce pe noi în ispită, ci
ne izbăveşte de cel rău.
Preotul zice ecfonisul:
Preotul: Că a Ta este împărăţia
şi puterea şi slava, a Tatălui şi a Fiului şi a
Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.
Strana: Amin.
Ridicând puţin perdeaua, preotul zice:
Preotul: Pace tuturor.
Strana: Şi
duhului tău.
Diaconul: Capetele
voastre, Domnului să le plecaţi.
Strana: Ţie,
Doamne.
Preotul zice în taină rugăciunea de după
Rugăciunea Domnească:
Preotul: Mulţumim Ţie,
Împărate nevăzut, Cel ce toate le-ai făcut cu puterea Ta cea nemăsurată
şi cu mulţimea milei Tale din nefiinţă la fiinţă
toate le-ai adus. Însuţi, Stăpâne, caută din cer spre cei ce şi-au
plecat Ţie capetele lor; că nu le-au plecat trupului şi
sângelui, ci Ţie, înfricoşătorului Dumnezeu. Tu deci, Stăpâne,
cele puse înainte nouă tuturor, spre bine le întocmeşte, după
trebuinţa deosebită a fiecăruia: cu cei ce călătoresc
pe ape, pe uscat şi prin aer împreună călătoreşte, pe
cei bolnavi îi tămăduieşte, Cel ce eşti doctorul sufletelor
şi al trupurilor noastre.
Preotul zice cu glas tare:
Preotul: Cu harul şi cu
îndurările şi cu iubirea de oameni a Unuia-Născut Fiului Tău,
cu Care eşti binecuvântat, împreună cu Preasfântul şi bunul şi
de viaţă făcătorul Tău Duh, acum şi pururea şi
în vecii vecilor.
Strana: Amin.
Preotul se roagă în taină:
Preotul: Ia aminte, Doamne Iisuse
Hristoase, Dumnezeul nostru, din sfânt locaşul Tău şi de pe
scaunul slavei împărăţiei Tale şi vino ca să ne sfinţeşti
pe noi, Cel ce sus împreună cu Tatăl şezi şi aici în chip
nevăzut, împreună cu noi eşti. Şi ne învredniceşte,
prin mâna Ta cea puternică, a ni se da nouă Preacuratul Tău Trup
şi Scumpul Tău Sânge şi prin noi la tot poporul.
Preotul şi diaconul se închină de trei
ori, zicând în taină de fiecare dată:
Clericii: Dumnezeule, curăţeşte-mă
pe mine păcătosul şi mă miluieşte.
Diaconul sau, dacă nu este diacon, preotul
zice cu glas tare:
Diaconul: Să luăm
aminte...
Preotul, luând Sfântul Trup cu amândouă
mâinile, Îl înalţă în semnul Sfintei Cruci, deasupra sfântului disc,
zicând :
Preotul: ...Sfintele, sfinţilor.
Strana: Unul Sfânt,
unul Domn, Iisus Hristos, întru slava lui Dumnezeu-Tatăl. Amin.
Sfânta Împărtăşanie
Această cântare se schimbă în funcţie
de zilele săptămânii şi se pot zice acum şi alte cântări.
Strana: Lăudaţi-l pe
Domnul din ceruri; lăudaţi-L pe El întru cele înalte. Aliluia,
aliluia, aliluia!
Diaconul intră în sfântul altar şi stă
în dreapta preotului care ia Sfântul Trup în mâini. Diaconul zice:
Diaconul: Sfărâmă, părinte,
Sfântul Trup.
Preotul sfărâmă Sfântul Trup în patru părţi,
cu luare-aminte şi cu evlavie, zicând:
Preotul: Se sfărâmă şi
se împarte Mielul lui Dumnezeu, Cel ce se sfărâmă şi nu se
desparte, Cel ce se mănâncă pururea şi niciodată nu se sfârşeşte,
ci pe cei ce se împărtăşesc îi sfinţeşte.
Aşează cele patru părţi pe
sfântul disc în semnul crucii astfel:
Diaconul arată cu orarul sfântul potir,
zicând:
Diaconul: Plineşte, părinte,
sfântul potir.
Preotul ia părticica, însemnată cu IS, face
cu dânsa semnul Sfintei Cruci deasupra sfântului potir, şi zice:
Preotul: Plinirea potirului
credinţei Sfântului Duh.
Pune părticica în sfântul potir. Apoi îşi
şterge degetele cu buretele, deasupra sfântului disc.
Diaconul: Amin.
Diaconul ia căldura şi zice:
Diaconul: Binecuvântează, părinte,
căldura.
Preotul binecuvântează căldura, zicând:
Preotul: Binecuvântată este
căldura sfinţilor Tăi, Doamne, totdeauna, acum şi pururea şi
în vecii vecilor.
Diaconul, sau dacă nu este diacon, preotul
zice:
Diaconul:
Amin
Diaconul toarnă apoi în chipul Sfintei Cruci
atât cât chibzuieşte că ajunge să încălzescă Sfintele,
zicând:
Diaconul: Căldura credinţei
plină de Duhul Sfânt. Amin.
Preotul împarte cu copia părticica HS în tot
atâtea părticele câţi clerici împreună-slujitori sunt. El le
pune pe partea de jos a sfântului disc. Cei prezenţi fac trei închinăciuni
şi cer apoi iertare unul de la altul. Apoi preotul zice:
Preotul: Apropie-te, diacone.
Diaconul trecând prin partea de răsărit
a Sfintei Mese, vine la stânga preotului. Ţinând palmele întinse cruciş,
dreapta peste stânga, zice:
Diaconul: Dă-mi mie, părinte,
Cinstitul şi Preasfântul Trup al Domnului şi Dumnezeului şi
Mântuitorului nostru Iisus Hristos.
Preotul, având buretele între degetele de la mâna
stângă, ia una din bucăţile din părticica HS şi ţinând-o
deasupra buretelui, o dă diaconului, zicând:
Preotul: Cinstitul şi
Preasfântul Trup al Domnului şi Dumnezeului şi Mântuitorului nostru
Iisus Hristos se dă ţie diaconului (N), spre
iertarea păcatelor tale şi spre viaţa de veci.
Diaconul, primind părticica din Sfântul Trup
în palma dreaptă, răspunde:
Diaconul: Amin. Hristos în
mujlocul nostru.
Preotul: Este şi va fi.
Diaconul sărută dreapta preotului şi
se duce în partea de răsărit a Sfintei Mese şi plecându-şi
capul aşteaptă să ia şi preotul părticica din Sfântul
Trup. Preotul pune buretele sub degetul mijlociu al mâinii drepte, între arătător
şi inelar, iar cu stânga ridică părticica sa şi o pune în
palma dreaptă, zicând:
Preotul: Cinstitul şi
Preasfântul Trup al Domnului şi Dumnezeului şi Mântuitorului nostru
Iisus Hristos se dă mie preotului (N), spre
iertarea păcatelor mele şi spre viaţa de veci.
Îşi şterge degetele cu buretele,
deasupra sfântului disc şi aşezând palma stânga sub mâna dreaptă,
se pleacă înaintea Sfintei Mese şi împreună cu diaconul zic în
taină rugăciunile dinaintea împărtăşirii:
Rugăciunile dinaintea Împărtăşaniei
Cred, Doamne, şi mărturisesc
că Tu eşti cu adevărat Hristos, Fiul lui Dumnezeu celui viu,
Care ai venit în lume să mântuieşti pe cei păcătoşi,
dintre care cel dintâi sunt eu. Încă cred că Acesta este însuşi
Preacurat Trupul Tău şi Acesta este însuşi Scump Sângele Tău.
Deci mă rog Ţie: Miluieşte-mă şi-mi iartă greşelile
mele cele de voie şi cele fără de voie, cele cu cuvântul sau cu
lucrul, cele întru ştiinţă şi întru neştiinţă.
Şi mă învredniceşte, fără osândă, să mă
împărtăşesc cu Preacuratele Tale Taine, spre iertarea păcatelor
şi spre viaţa de veci. Amin.
Cinei Tale celei de taină,
Fiul lui Dumnezeu, astăzi, părtaş mă primeşte, că
nu voi spune vrăjmaşilor Tăi, Taina Ta, nici sărutare Îţi
voi da ca Iuda, ci ca tâlharul mărturisindu-mă strig Ţie: Pomeneşte-mă,
Doamne, în împărăţia Ta.
Nu spre judecată sau spre
osândă să-mi fie mie împărtăşirea cu Sfintele Tale
Taine, Doamne, ci spre tămăduirea sufletului şi a trupului.
Preotul şi diaconul se împărtăşesc,
cu părticelele pe care le ţin în mâini, cu frică şi cu toată
evlavia, ştergându-şi după aceea mâna cu buretele deasupra
sfântului antimis.
Preotul, luând cu amândouă mâinile şi
cu un acoperământ sfântul potir, se împărtăşeşte de
trei ori dintr-însul, zicând:
Preotul: Mă împărtăşesc
eu, robul lui Dumnezeu, preotul (N), cu
Cinstitul şi Sfântul Sânge al Domnului şi Dumnezeului şi
Mântuitorului nostru Iisus Hristos, spre iertarea păcatelor mele şi
spre viaţa de veci. Amin.
Apoi îşi şterge preotul buzele sale şi
sfântul potir cu aco perământul şi zice:
Preotul: Iată S-a atins de
buzele mele şi va şterge fărădelegile mele şi de păcatele
mele mă va curăţi.
Încă ţinând sfântul potir cu un acoperământ,
cheamă pe diacon, zicând:
Preotul: Apropie-te, diacone.
Diaconul vine, se închină şi zice:
Diacon: Iată vin la
nemuritorul Împărat.
Diaconul ia cu stânga colţul liber al acoperământului
şi îl aşează sub bărbie, iar cu dreapta apucă de
marginea pos tamentului sfântului potir, spre a înlesni preotului lucrarea, iar
preotul îl împărtăşeşte de trei ori, zicând:
Preotul: Se împărtăşeşte
robul lui Dumnezeu, diaconul (N), cu
Cinstitul şi Sfântul Sânge al Domnului şi Dumnezeului şi Mântui
to rului nostru Iisus Hristos, spre iertarea păcatelor sale şi spre
viaţa de veci.
Şi diaconul zice:
Diaconul: Amin.
După ce s-a împărtăşit
diaconul, preotul zice:
Preotul: Iată s-a atins de
buzele tale şi va şterge fărădelegile tale şi de păcatele
tale te va curăţi.
Diaconul îşi şterge apoi buzele şi
sfântul potir cu aco perământul.
(Tipicul american) Când sunt mai mulţi
credincioşi pregătiţi să se împărtăşească,
sfărâmă cu grijă cele două sfinte părţi NI şi
KA în sfântul potir. Părticica Preasfintei Născătoarei de
Dumnezeu, a sfinţilor, a viilor şi a morţilor nu se pun în potir
ci se lasă pe sfântul disc, până ce se vor cumineca toţi
credincioşii. Când diaconul pune părticelele NI şi KA în potir,
zice:
(Tipicul românesc) Punând întâi părticelele
NI şi KA una după alta în sfântul potir, diaconul (sau dacă nu
este diacon, preotul), zice:
Diaconul: Învierea lui Hristos văzând,
să ne închinăm Sfântului Domnului Iisus, unuia Celui fără
de păcat. Crucii Tale ne închinăm, Hristoase, şi sfântă Învierea
Ta o lăudăm şi o slăvim; că Tu eşti Dumnezeul
nostru, afară de Tine pe altul nu ştim, numele Tău numim. Veniţi
toţi credincioşii să ne închinăm sfintei Învierii lui
Hristos, că iată a venit prin cruce bucurie la toată lumea.
Totdeauna binecuvântând pe Domnul, lăudăm Învierea Lui, că răstignire
răbdând pentru noi, cu moartea pe moarte a stricat.
(Tipicul românesc) Când pune în sfântul potir părticica
Născătoarei de Dumnezeu, diaconul (dacă nu este diacon, preotul)
zice:
Diaconul: Luminează-te,
luminează-te, noule Ierusalime, că slava Domnului peste tine a răsărit.
Saltă acum şi te bucură, Sioane, iar tu, Curată, Născătoare
de Dumnezeu, veseleşte-te întru Învierea Celui născut al tău.
(Tipicul românesc) Când pune în sfântul potir, părticelele
pentru cele nouă cete ale sfinţilor, diaconul (sau dacă nu este
diacon, preotul) zice:
Diaconul: O, Paştile cele
mari şi preasfinţite, Hristoase! O, Înţelepciunea şi
Cuvântul lui Dumnezeu şi Puterea! Dă-ne nouă să ne împărtăşim
cu Tine, mai cu adevărat, în ziua cea neînserată a Împărăţiei
Tale.
(Tipicul românesc) Diaconul sau preotul trage după
aceea uşor cu buretele miridele pentru vii şi pentru morţi, şi
le pune în sfântul potir, zicând:
Diaconul: Spală, Doamne, păcatele
celor ce s-au pomenit aici, cu Cinstit Sângele Tău, pentru rugăciunile
sfinţilor Tăi.
Diaconul sau preoţii, ştergând apoi
bine sfântul disc şi sfântul antimis, ia părticelele rămase şi
le pune în sfântul potir pe care după aceea îl acoperă. Pune apoi pe
sfântul disc Aerul, întocmit, apoi sfânta steluţă, iar peste ea
acoperământul. După aceea, preotul citeşte în taină rugăciunea
de mulţumire.
* Adesea, predica se ţine acum.
Rugăciunea de mulţumire
Preotul: Mulţumim Ţie,
Stăpâne, Iubitorule de oa meni, Dătătorule de bine al sufletelor
noastre, că şi în ziua de acum ne-ai învrednicit pe noi de cereştile
şi nemuritoarele Tale Taine. Îndreptează calea noastră, întăreşte-ne
pe noi, pe toţi, întru frica Ta; păzeşte viaţa noas tră,
întăreşte paşii noştri, pentru rugă ciunile şi
mijlocirile măritei Născătoarei de Dum nezeu şi pururea
Fecioarei Maria şi pentru ale tuturor sfinţilor Tăi.
Preotul şi diaconul îşi spală mâinile.
Când se termină pre dica, se ridică perdeaua şi se deschid
sfintele uşi, iar diaconul, închinându-se o dată, primeşte
sfântul potir de la preot şi, stând între sfintele uşi, înalţă
potirul şi zice:
Diaconul: Cu frică de
Dumnezeu, cu credinţă şi cu dragoste să vă apropiaţi.
Strana: Binecuvântat este Cel ce
vine în numele Domnului. Dumnezeu este Domnul şi s-a arătat nouă!
În Săptămâna Luminată strana cântă:
Hristos a înviat... (o dată).
Întorcându-se spre sfântul altar, diaconul dă
sfântul potir preotului. Credincioşii se apropie, unul câte unul, să
se împărtăşească cu Sfintele Daruri. Preotul, stând cu faţa
către ei şi ţinând în mâini sfântul potir, zice rugăciunile
dinaintea împărtăşaniei:
Preotul: Cred, Doamne, şi mărturisesc...,
Cinei Tale celei de taină..., Nu spre judecată sau spre osândă...,
Credincioşii vin unul după altul cu
umilinţă şi cu frică, închinându-se şi ţinând
mâinile strânse la piept. Preotul zice fiecăruia:
Preotul: Se împărtăşeşte
robul lui Dumnezeu (N) cu Cinstitul şi Sfântul Trup şi
Sânge al Domnului şi Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus
Hristos, spre iertarea păcatelor lui şi spre viaţa de veci.
În timpul împărtăşirii credincioşilor,
strana cântă: Trupul lui Hristos primiţi..., Cinei Tale celei de taină... sau alte cântări.
Strana: Trupul lui Hristos primiţi
şi din izvorul cel fără de moarte gustaţi. Aliluia,
aliluia, aliuluia!
Cei împărtăşiţi îşi şterg
buzele cu sfântul acoperământ şi sărută sfântul potir închinându-se.
La încheierea împărtăşirii
credincioşilor, preotul, ţinând cu amândouă mâinile sfântul
potir (sau, de nu este nimeni de împărtăşit, luându-l de la
diacon) îi binecuvântează pe cre dincioşi cu sfântul potir şi
zice
Preotul: Mântuieşte,
Dumnezeule, poporul Tău şi binecuvântează moştenirea Ta.
Strana: Am văzut lumina cea
adevărată, am pri mit Duhul cel ceresc; am aflat credinţa cea
adevărată, nedespărţitei Treimi închi nându-ne, că
Aceasta ne-a mântuit pe noi.
De la Paşti până la Înălţare:
Hristos a înviat... (o dată)
De la Înălţare
până la Rusalii: Înălţatu-Te-ai
întru mărire...
În timpul cântării, preotul pune sfântul
potir pe sfântul antimis şi diaconul pune în sfântul potir celelalte părticele
de pe sfântul disc.
Preotul tămâiază Sfintele Daruri de
trei ori, zicând:
Preootul: Înalţă-Te
peste ceruri, Dumnezeule, şi peste tot pământul slava Ta.
Preotul dă cădelniţa diaconului,
care le ridică deasupra capului şi, trecând prin faţa Sfintei
Mese, se întoarce spre credincioşi arătându-le sfântul disc, apoi îl
duce la proscomidiar şi-l pune acolo.
Preotul se închină de trei ori în faţa
Sfintei Mese şi zice în taină:
Preotul: Binecuvântat este
Dumnezeul nostru...
Dacă nu este diacon, preotul se închină
de trei ori înaintea Sfintei Mese, ia sfântul disc cu mâna stângă şi
sfântul potir cu mâna dreaptă şi ţinând sfântul potir deasupra
sfântului disc, zice în taină: Binecuvântat
este Dumnezeul nostru...
Sfârşindu-se de cântat la strană: Am văzut Lumina cea adevărată..., preotul se întoarce către credincioşi, zicând cu
glas mare:
Preotul: ...totdeauna, acum şi
pururea şi în vecii vecilor.
Strana: Amin.
Să se umple gurile noastre
de lauda Ta, Doamne, ca să lăudăm mărirea Ta; că ne-ai
învrednicit pe noi să ne împărtăşim cu sfintele, dumnezeieştile,
nemuritoarele, preacuratele şi de viaţă făcătoarele
Tale Taine. Întăreşte-ne pe noi întru sfinţenia Ta, toată
ziua să ne învăţăm dreptatea Ta. Aliluia, aliluia, aliluia!
În timpul acestei cântări, preotul merge la
proscomidiar şi pune sfântul potir acolo (iar dacă nu este diacon,
duce şi sfântul disc). Preotul cădeşte Sfintele de trei ori,
nezicând nimic. Diaconul, având capul acoperit, merge în faţa sfintelor uşi
şi zice ectenia (dacă nu este diacon, următoarea ectenie se zice
de către preot). Preotul se întoarce la Sfânta Masă şi strânge
sfântul antimis, începând cu partea de răsărit şi continuând cu
cea de apus, cea de miazăzi şi în urmă cea de miazănoapte.
Ectenia de mulţumire
Diaconul: Drepţi, primind
dumnezeieştile, sfintele, preacuratele, nemuritoarele, cereştile şi
de viaţă făcătoarele, înfricoşătoarele lui
Hristos Taine, cu vrednicie să mulţumim Domnului.
Strana: Doamne miluieşte.
Diaconul: Apără,
mântuieşte, miluieşte şi ne păzeşte pe noi,
Dumnezeule, cu harul Tău.
Strana: Doamne miluieşte.
Diaconul: Ziua toată desăvârşită,
sfântă, în pace şi fără de păcat cerând, pe noi înşine
şi unii pe alţii şi toată viaţa noastră, lui
Hristos Dumnezeu, să o dăm.
Strana: Ţie, Doamne.
Diaconul merge înaintea icoanei Mântuitorului şi
aşteaptă acolo cu capul plecat, până la sfârşitul rugăciunii
amvonului.
Preotul face cruce peste sfântul antimis cu
Sfânta Evanghelie, zicând ecfonisul:
Preotul: Că Tu eşti
sfinţirea noastră şi Ţie slavă înălţăm,
Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi
în vecii vecilor.
Aşează Sfânta Evanghelie pe Sfânta Masă,
aşa cum era la începutul Sfintei Liturghii.
Strana: Amin.
Preotul, având capul acoperit şi privind
spre credincioşi zice:
Preotul: Cu pace să ieşim.
Strana: Întru numele Domnului.
Diaconul: Domnului să
ne rugăm.
Strana: Doamne
miluieşte.
Preotul, luându-şi Liturghierul, iese prin
sfintele uşi, merge în mijlocul bisericii, face o închinăciune către
altar şi zice rugăciunea amvonului.
Rugăciunea amvonului
Preotul: Cel ce binecuvântezi pe
cei ce Te binecuvântează, Doamne, şi sfinţeşti pe cei ce nădăjduiesc
întru Tine, mântuieşte poporul Tău şi binecuvântează moştenirea
Ta. Plinirea Bisericii Tale o păzeşte; sfinţeşte pe cei ce
iubesc podoaba casei Tale; Tu pe aceştia îi preamăreşte cu
dumnezeiască puterea Ta; şi nu ne lăsa pe noi cei ce nădăjduim
întru Tine. Pace lumii Tale dăruieşte, bisericilor Tale, preoţilor,
(aici se pomeneşte
Cârmuirea ţării, după îndrumările Sfântului Sinod) şi la tot poporul Tău. Că
toată darea cea bună şi tot darul desăvârşit de sus este,
pogorând de la Tine, Părintele luminilor, şi Ţie slavă şi
mulţumire şi închinăciune înălţăm, Tatălui şi
Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.
Strana: Amin.
Dacă credincioşii aduc daruri întru
cinstirea şi pomenirea Sfântului sau pentru sărbătoare (colivi,
brânză şi ouă, struguri, pârgă de poame, ori alte roade),
se cântă la strană troparele şi condacul sărbătorii.
Strana: (Cântarea cuvenită)
Preotul tămâind zice:
Preotul: Domnului să ne rugăm.
Strana: Doamne miluieşte.
Preotul, stând lângă daruri, zice cu glas
mare rugăciunea potrivită cu felul de daruri (rugăciunile de
acest fel se găsesc mai departe în Liturghier).
Preotul: (Zice rugăciunea
potrivită din Liturghier)
Strana: Amin.
Strana cântă:
Strana: Fie numele Domnului
binecuvântat... (de 3
ori)
În Săptămâna
Luminată... Hristos a înviat... (de trei ori)
Strana continuă cu Psalmul 33 (de trei
ori):
Strana: Bine voi cuvânta pe
Domnul...
Preotul se pleacă spre credincioşi, în
dreapta şi în stânga, şi intră prin sfintele uşi. Diaconul
intră prin uşa dinspre miazănoapte. Merg către proscomidiar
unde îşi descoperă şi îşi pleacă capetele amândoi.
Preotul zice următoarea rugăciune:
Preotul: Plinirea Legii şi a
proorocilor Tu însuţi fiind, Hristoase, Dumnezeul nostru, Cel ce ai plinit
toată rânduiala părintească, umple de bucurie şi de veselie
inimile noastre, totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor.
Amin.
Diaconul, din sfintele uşi, zice:
Diaconul: Domnului să ne rugăm.
Strana: Doamne miluieşte.
Diaconul îşi descoperă capul, se
întoarce la proscomidiar şi consumă ce a rămas din Sfintele
Taine. El curăţă sfântul potir cu vin şi apă. Apoi îl şterge
cu un ştergar anume pregătit şi pune sfântul potir cu celelalte
obiecte liturgice.
Preotul, acoperindu-şi capul, binecuvântează
pe credincioşi dintre sfintele uşi:
Preotul: Binecuvântarea Domnului
peste voi toţi cu al Său har şi cu a Sa iubire de oameni,
totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor.
Strana: Amin.
Otpustul
Preotul se pleacă către icoana
Mântuitorului şi zice:
Preotul: Slavă Ţie,
Hristoase Dumnezeule, nădejdea noastră, slavă Ţie.
Strana: Slavă. Tatălui şi
Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi pururea şi în vecii
vecilor. Amin.
Doamne miluieşte. Doamne
miluieşte. Doamne miluieşte.
Întru numele Domnului, părinte,
binecuvântează.
Preotul: Cel ce a înviat din morţi...;
iar de nu va fi duminică
zice: Hristos, Adevăratul
Dumnezeul nostru, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Sale, ale Sfinţilor,
măriţilor şi întru tot lăudaţilor Apostoli, ale
Sfântului (N) (al cărui hram îl poartă biserica), ale celui între sfinţi Părintelui
nostru Ioan Gură de Aur, arhiepiscopul Constantinopolului, ale Sfântului (N), a cărui pomenire o săvârşim, ale Sfinţilor şi
drepţilor dumnezeieşti Părinţi Ioachim şi Ana şi
pentru ale tuturor sfinţilor, să ne miluiască şi să ne
mântuiască pe noi, ca un bun şi de oameni iubitor.
Strana: Amin.
Preotul se întoarce cu faţa spre icoana
Mântuitorului şi zice:
Preotul: Pentru rugăciunile
sfinţilor părinţilor noştri, Doamne Iisuse Hristoase,
Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi.
Strana: Amin.
Preotul se întoarce în altar şi închide
sfintele uşi şi perdeaua. Ieşind prin uşa diaconului, el (sau
altcineva anume rânduit) împarte anafura credincioşilor. Când se termină
aceasta, se întoarce în altar şi, dacă nu este diacon, el însuşi
consumă Sfintele Taine. Preotul şi diaconul îşi scot veşmintele
şi zic rugăciunile de mulţumire.
________________________________________________________________________
Sponsorul
proiectului: Biserica.org |