biserica.org:compendium:articole:viata crestina:no 4-6/2006: Articole despre desfrânare si masturbare - masturbatie



Un grupaj de articole despre desfrânare si masturbare ( masturbatie )

 

Sursa: razboiulnevazut.org

 

Caci voia lui Dumnezeu aceasta este: sfintirea voastra; sa va feriti de desfrânare, Ca sa stie fiecare dintre voi sa-si stapâneasca vasul sau în sfintenie si cinste,  Nu în patima poftei cum fac neamurile, care nu cunosc pe Dumnezeu.  (1 Tesaloniceni 4:3-5)


Psihologul ortodox: Un articol din Orthodox Tradition (n.t. Traditia Ortodoxa)

Fenomenul onanismului sau masturbarea, considerat, din pacate, de multi psihologi contemporani si chiar clerici ca fiind o practica normala, este subiectul despre care am scris oarecum fara tragere de inima în trecut (vezi Orthodox Traditio n, Vol. IX, Nr. 1 [1992], p. 30-31 ). Tratarea unui astfel de subiect necesita nu numai un studiu aprofundat ci si o imensa discretie duhovniceasca, mai ales când e vorba de adolescenti. Si asta, deoarece rigoarea stiintifica a psihologiei medicale si academice a cedat tot mai mult spatiu în ultimul deceniu sentintelor nefondate ale psihologiei “dupa ureche”; idei superficiale cum ar fi co-dependenta, terapiile bizare si presupusele terapii moderne ale filozofiei holistice si New Age au eradicat o mare parte din studiul traditional al comportamentului uman.

Convingerea unei figuri vadit libertine cum a fost Sigismund Freud (cel putin referitor la concluziile lui despre sexualitatea umana) fata de efectele psihice negative ale masturbarii au fost respinse si catalogate ca simptomatice de catre maniaci învechiti si superstitiosi, cu atitudini medievale. Astfel, chiar pastori ortodocsi au ajuns sa vorbeasca despre aceasta anomalie sexuala ca despre ceva normal. (În acest sens, un preot modernist din America a fost auzit spunând într-o sala de seminar, cu câtiva ani în urma, ca n-ar trebui sa bagam prea mult în seama ideile preconcepute ale unor parinti despre aspectele inocente ale comportamentului sexual uman). În virtutea îndreptarii unor astfel de teorii ciudate despre onanism care au coplesit medicina secolului al XVIII-lea, când psihologii, psihiatri si clerul au pierdut orice sobrietate cu privire la acest obicei abuziv, cedând în fata unei filozofii de tipul “fa ce-ti place”, cu totul opusa atât învataturilor crestin-ortodoxe – Sfânta Scriptura si Canoanele bisericesti arata ca masturbarea este un pacat foarte serios – cât si teoriilor circumspecte despre dezvoltarea sexuala normala care prevalau pe vremea când psihologia era considerata stiinta si cuvântul “normal” era de la sine înteles de toata lumea.

Morala îndoielnica si valorile culturale slab calitative care au patruns în stilul de viata american prin televiziune, asaltându-i chiar si pe cei care nu urmaresc astfel de emisiuni, problema onanismului nu e importanta pentru americanii de azi. Într-o societate care accepta parada goliciunii trupesti prin toate ziarele, revistele si la toate emisiunile TV, sa nu mai vorbim despre reclamele la produsele de uz personal care nici cu zece ani în urma se vindeau cu discretie prin farmacii, onanismul a devenit un subiect de râs. Nu numai ca este considerat normal, mai degraba decât anormal si daunator fizic si psihic, dar într-un numar al unei reviste pentru tineret, conform al unui raport recent al CNN, onania este printre primele modalitati de petrecere a timpului liber de catre tineri: o ocupatie inofensiva! Ceea ce în generatia mea era un subiect aproape necunoscut sau despre care nu se vorbea în afara actului de spovedanie, a devenit azi un subiect de larga conversatie. Adaugându-se la starea de degradare a stiintelor psihologice si a abandonarii de catre cler a responsabilitatilor lor duhovnicesti, cultura imorala din America si din vest în general nu face decât sa accentueze ideea, mai ales printre adolescenti, ca masturbarea nu este, asa cum arata biserica si cei responsabili din cadrul acesteia, o cadere în pacat si o fantezie distructiva. În consecinta, chiar crestinii au ajuns sa creada ca acest pacat sexual nu ar avea consecinte asupra sufletului si psihicului.

Pentru a informa într-un mod serios cititorii cu privire la acest subiect, as dori sa va povestesc doua istorioare pe care mi le-a spus mie parintele meu duhovnic Mitropolitul Ciprian, un tamaduitor spiritual cu mare har, una din ele culeasa dintr-o carte duhovniceasca si cealalta pe care i-a povestit-o cândva un fiu de-al sau duhovnicesc. Eu am folosit ambele povestioare în sfatuirea si luminarea tinerilor care au venit la mine pentru ajutor. Ele sunt despre oameni reali, nu din ziua de azi, deci povestirile nu violeaza intimitatea nimanui si ne prezinta o imagine convingatoare despre consecintele duhovnicesti ale onanismului asupra omului. Speram ca aceste povestiri vor ajuta la luminarea multora cu privire la aceasta patima, putându-se feri astfel de efectele distrugatoare de suflet.

Arhiepiscopul Hrisostom


Odata, un tânar mi-a povestit urmatoarele: ca adolescent i-a placut sportul, mai ales luptele. Pe când a avut 15 ani, un coleg l-a învatat masturbarea. La spovedanie, i-a fost rusine sa spuna si acest pacat preotului. Cam la o luna, era acasa si se lupta cu fratele sau mai mare, pe podeaua din bucatarie. Pe neasteptate, fratele sau, care era foarte viguros, a cazut pe pieptul lui atât de puternic încât i s-a oprit respiratia si aproape ca n-a murit. În acea stare de pseudo-moarte el si-a observat propriul corp, i-a vazut pe mama si pe fratele sau agitati, sarind sa-l ajute, si propriul sau suflet care, însotit de îngerul sau pazitor se ridica deasupra casei si deasupra orasului în care locuia, ducându-se pâna la ceruri. Apoi s-a vazut într-un tunel întunecos, la capatul caruia a zarit lumina si raiul. Cum a intrat în acea lumina, a vazut pe Maica Domnului care l-a întrebat pe înger ce cauta acolo. Îngerul i-a povestit amanuntit despre moartea baiatului, dupa care, Sfânta Fecioara s-a întors spre baiat si i-a spus: mama ta s-a rugat catre mine cu lacrimi pentru întoarcerea ta si Fiul meu I-a îndeplinit voia. Dar baiatul, uimit de frumusetile raiului a implorat sa fie lasat acolo. Maica Domnului i-a raspuns ca trebuie sa se întoarca pentru rugaciunile mamei sale. Dar asculta ce-ti spun: trebuie sa-ti marturisesti pacatul pe care l-ai facut acum o luna. Acesta este un pacat înfricosator si daca nu-l marturisesti în fata unui preot am sa-ti arat ce ti se poate întâmpla. Spunând acestea, Maica Domnului l-a rugat pe Arhanghelul Mihail sa-l duca deasupra unei prapastii de unde putea sa vada muncile celor din iad. Privelistea a fost atât de înfricosatoare încât baiatul aproape a lesinat. Dupa aceea, el si-a reluat drumul prin tunelul întunecat înspre orasul în care locuia, în casa sa pâna în camera unde familia statea adunata deasupra corpului neînsufletit. Apoi, simtind o presiune puternica asupra trupului sau, sufletul s-a întors la locul lui si el si-a deschis ochii. Povestind apoi tuturor ce i s-a întâmplat, mama sa, dând slava Preasfintei Fecioare pentru ca a mijlocit la Fiul ei si i-a trimis înapoi copilul, îl tot saruta si îl tot îmbratisa pe acesta nemaiputându-si controla emotiile.


Un alt adolescent, tot baiat, cazut în patima masturbarii, nu si-a marturisit pacatul în fata preotului. Si s-a întâmplat ca acesta sa se îmbolnaveasca de o boala grava, fiind pe moarte. Familia a trimis vorba preotului sau duhovnic despre starea baiatului dar n-au putut sa-l aduca la el la timp si baiatul a murit. În momentul mortii, sufletul baiatului a fost luat de doi diavoli înfricosatori si târât într-un loc cu munci groaznice. Între timp, a sosit si parintele duhovnic al baiatului gasind familia îndurerata. “Daca ai fi venit mai repede, parinte, l-ai fi putut salva pe copilul nostru”, plângeau ei. “Te rog, adu-l înapoi.” Parintele a început sa se roage si minunea s-a întâmplat si baiatul s-a întors la viata. Baiatul a strigat parintelui sau: ”M-ai salvat!”, dupa care a povestit despre întâlnirea sa înfricosatoare pe care a avut-o cu demonii care, erau gata sa-l arunce în fundul iadului. Fara sa stie de pacatul baiatului, preotul l-a întrebat cum a fost posibil sa se întâmple asa ceva? De ce sa-i ia diavolii sufletul? Atunci baiatul i-a marturisit fapta lui. “Îti pare rau din tot sufletul de ce ai facut?” îl întreba preotul. “Da”, raspunse tânarul. “Esti sigur?”, îl mai întreba o data preotul. Baiatul i-a raspuns: “Oh, da parinte!”. “Si vrei sa mergi în Rai?” “Adica pot sa fiu acum cu Hristos?” exclama baiatul. Si parintele sau duhovnic l-a asigurat ca da. “Atunci îmi doresc sa mor, spuse baiatul, încrucisându-si mâinile pe piept”. Parintele facu semnul Sfintei Cruci deasupra baiatului si tânarul, închizând ochii, a murit în pace.

Din Orthodox Tradition , Vol. XIV, Nr. 4 (1997), p. 10-12.

Despre redactorii publicatiei The Orthodox Psychologist (n.t. Psihologul Ortodox). Dr. Thomas Brecht este psiholog cu practica particulara în cadrul Serviciului Psihiatric din Alabama si membru al Asociatiei psihoterapiei psihoanalitice. Preacuviosul Dr. Hrisostom a predat psihologia la Universitatea Princeton, unde si-a luat si doctoratul, la Universitatea din California, Universitatea Ashland si la Institutul Teologic al Universitatii Uppsala, Suedia.


Urmatorul articol a fost scris pentru aceasta rubrica în 1989 de catre Arhiepiscopul Hristostom. Cititorii au cerut republicarea acestuia datorita caracterului instructiv si a lipsei de abordare a unui astfel de subiect important de catre gânditorii traditionali ortodocsi.

Am ezitat mult înainte sa abordez problema intima a sexualitatii umane din punct de vedere ortodox. În conditii normale, subiectul este personal, ceva ce tine de spovedania particulara si nu de un forum public. Dar societatea în care traim nu este nici pe departe normala; problemele sexuale se discuta deschis, în locuri si companii nepotrivite, iar perversiunea sexuala este în floare în societatea moderna. Oamenii bisericii nu pot ramâne nepasatori – mai ales cei dintre noi cu functii monahale.

În discutarea variatelor aspecte ale sexualitatii umane aduc ca adjuvante de studiu doua lucruri: mai întâi, învataturile bisericii ortodoxe, asa cum le percep eu dupa o experienta de zeci de ani de lectura din sfintii parinti si, în al doilea rând, pregatirea mea de psiholog bazata pe câtiva ani de studiu si cercetare a dezvoltarii psihosexuale. Desigur se vor fi aflând altii mult mai calificati sa scrie despre aceasta problema, dar nevoia pe care o simt ca pastor sufletesc ma determina sa vorbesc acum, când este mare nevoie de elucidarea acestui fenomen, lasând la o parte limitarile pe care mi le asum în cunostinte si experienta.

Una din problemele grave cu care se confrunta în ziua de azi preotii si consilierii bisericesti este cea a masturbarii, fenomen despre care un sfânt parinte, Nicodim de la Muntele Athos, a scris pe larg. Comentariile sfintiei sale si învataturile bisericesti au fost în cea mai mare parte ascunse sub forma unor teorii moderne spicuite, din pacate, de catre preoti din surse heterodoxe sau chiar non-crestine. Mai mult, sentimentul firesc de jena pe care-l are un crestin evlavios când vine vorba despre aceasta patima, a determinat proliferarea neîntelegerilor si a învataturilor evazive si gresite din partea pastorilor sufletesti ortodocsi, care ar trebui sa arate clar pozitia bisericii fata de aceasta problema foarte serioasa.

Sexualitatea face parte din natura noastra patimasa si ne atrage osânda atâta vreme cât o folosim în mod gresit; acest uz contra firii începe cu vârsta pubertatii, când adolescentul începe curios sa-si “exploreze” trupul. La vârsta autodescoperirii sexualitatii, fenomenul masturbarii este, vrem nu vrem, unul universal. Preotii au stiut dintotdeuna acest lucru si au încercat sa trateze adolescentii cazuti în aceasta patima, cu grija si rabdare. Cu timpul, acesti tineri pot fi condusi pe drumul întelegerii fenomenului, a abandonarii acestei practici sexuale înainte de a deveni un obicei, pricepând ca sexualitatea, care oricare alta pornire se poate controla. În paralel cu existenta puritatii adolescentine (în ciuda atitudinii generale ca aceasta puritate sexuala ar fi ceva anormal), practica masturbarii devine mai mult sau mai putin un obicei în anii adolescentei. În primii ani confuzi ai maturizarii sexuale, este foarte greu pentru adolescenti sa-si controleze pornirile sexuale. Tocmai de aceea tinerii au nevoie de îndrumare, cu întelegere si rabdare, insistând pe ideea ca aceasta activitate nu este buna si ca trebuie corectata si nu pe ideea ca practica masturbarii se înscrie în categoria “instinctelor naturale”. Obiceiurile nu se pot schimba atâta vreme cât le consideram bune sau inocente. Le putem controla numai daca am înteles ca ne fac rau, deci sunt în detrimentul nostru. Acesta este aspectul pe care biserica trebuie sa-l remonteze. Masturbarea nu este un lucru marunt sau accidental, cum afirma multi preoti ortodocsi din ziua de azi, ci este un pacat, unul serios atunci când a devenit deja un obicei.

Sf. Nicodim numeste acest pacat o capcana si subliniaza ca cei prinsi în plasa cu greu se pot salva, periclitându-si sufletele. (vezi Pidalion, Atena, 1982, p. 704-705.) Întradevar, al optulea canon al Sf. Ioan Postitorul prevede pentru calugarul cazut în aceasta desfrânare, oprirea de la sfânta împartasanie, 100 metanii pe zi timp de patruzeci de zile si ca hrana numai pâine si apa. Al zecelea canon al Sf. Ioan prevede suspendarea preotului din functie pe timp de un an si daca mai repeta pacatul a doua sau a treia oara, decaderea din drepturile preotesti. Mai mult, declaratia faimoasa a Sf. Pavel din I Corinteni 6:9-10, ca cei care practica sodomia si sunt “efeminati” nu vor mosteni împaratia lui Dumnezeu, poate fi aplicata, dupa spusele Sf. Nicodim, si celor care practica masturbarea: un pacat care distruge sufletul (ibid .).

Pe lânga variatele efecte psihice negative ale masturbarii, Sf. Nicodim accentueaza faptul ca acest pacat deschide în suflet si în minte porti de intrare pentru influente demonice, o cale catre autoseductie, si distorsionarea completa a întelegerii sexualitatii umane si a imaginii pure pe care ar trebui sa o atinga omul în viata sa spirituala. În ziua de azi, putini sunt acei medici care asociaza efectele fizice negative despre care vorbesc sfintii parinti, cu practica masturbarii. Preotii îsi fundamenteaza observatiile pe informatii primite de la medici credinciosi care au monitorizat cu atentie viata morala a pacientilor lor, observând efectele acesteia asupra starii lor psihice. Azi nu se mai fac astfel de lucruri. De aceea, se pun la îndoiala concluziile preotilor, care se bazeaza pe date empirice si pe teorii moderne.

Azi suntem convinsi ca exista o legatura strânsa între minte si corp, deci, sfintii parinti au avut dreptate când au legat sanatatea trupeasca de cea sufleteasca. De aceea, chiar daca nu dispunem de studii empirice contemporane care sa sustina concluziile sfintilor parinti referitoare la efectele negative pe care le are masturbarea, putem cu siguranta afirma ca teoria pe care se bazeaza ei – aceea ca viata morala a unui individ ce tine de minte si suflet, are consecinte asupra sanatatii fizice a acestuia – este valabila. Mai mult, noi cei învatati cu psihologia traditionala suntem pe deplin constienti ca masturbarea are efecte profunde asupra sufletului si, în cele din urma, asupra trupului. (chiar si Freud, a carui viziune revolutionara asupra sexualitatii umane este de cele mai multe ori nesanatoasa si needificatoare, si-a sfatuit fiica si pe alti pacienti sa evite practicarea masturbarii).

Masturbarea are doua efecte psihologice serioase. În primul rând vorbim de focalizarea gresita a sexualitatii umane si anume îndepartarea ei de dimensiunea interpersonala, distorsionând, astfel, scopul ei natural: procreerea – care implica doi oameni, barbat si femeie. Astfel, sexualitatea umana se individualizeaza, concentrânu-se doar asupra individului practicant. Acest fel de narcisism poate fi nesanatos pentru suflet, determinând egoism, dezinteres fata de aproapele si nu în cele din urma, disfunctie sexuala. De asemenea, se mai poate ajunge la o fixatie a onanistului asupra persoanelor de acelasi sex, de aici, homosexualitatea. Astfel, nu întâmplator, azi când societatea si chiar o parte a clerului ne învata ca masturbarea este normala, homosexualitatea (bisexualitatea) este cel putin în faza de tolerare, daca nu chiar dominanta în cadrul populatiei.

Al doilea efect negativ al masturbarii consta în aceea ca genereaza delir si fantasme. Sexualitatea umana este înfrânata. Patimile sexuale se pot satisface usor (deci, se si pot controla usor). Astfel, indiferent de fantezia pe care o are cineva, comportamentul sexual este îngradit de limitele fizice. Mai mult, sexualitatea normala dintre un barbat si o femeie se bazeaza pe o relatie personala, de iubire, care tinde sa transforme fantezia pasionala într-o forma a intimitatii, a unei uniuni decente si binecuvântate, daca este în limitele sfintei taine a casatoriei. Când lipseste realitatea unei relatii interpersonale, fantezia permite individului sa faca orice doreste. Acest mod de viata se prelungeste si în viitoarele relatii umane, care vor fi de slaba calitate sau violente.

O minte întoarsa spre propriul eu, un individ care traieste în lumea pasiunilor fara sa ia în considerare realitatea interactiunii cu ceilalti, va ajunge în cele din urma la o stare grava de dezechilibru. Acest dezechilibru nu numai ca afecteaza sanatatea fizica a individului, dar permite actiuni ale puterilor psihice negative, care sunt diavolii. Un individ care traieste în armonie cu cei din jurul sau, care îsi controleaza impulsul sexual sau si-l exprima într-o relatie maritala, este un individ sanatos. Sanatatea lui îl face constient de ceea ce este rau si îl ajuta sa se dezvolte ca individ si ca crestin. Pe când cel dezechilibrat, a carui minte este distorsionata de tirania patimilor, nu este decât o prada pentru lucrurile diavolesti. De aceea, sfintii parinti vorbesc de masturbare ca despre o viclenie a diavolului.

Puritatea sexuala absoluta este rezultatul sanatatii mentale si este normala. Indulgenta sexuala este anormala. Asta trebuie sa-i învatam pe adolescentii nostri. Ei trebuie îndrumati departe de aceste caderi care însotesc adolescenta si trebuie sa înteleaga ca sanatatea sexuala se ascunde, de fapt, în abstinenta, în puritatea absoluta, (desigur, fara masturbare) sau în casatorie, unde patimile sunt transformate de aceasta sfânta taina a bisericii, prin naturaletea actului fizic care se desfasoara într-o atmosfera de dragoste reciproca si respect. Masturbarea nu este normala, ci anormala. Si vina care însoteste pacatul acesta, nu se datoreaza bisericii care numeste acest pacat anormal, ci mai degraba este rezultatul obtinut din ceva ce perverteste mintea, trupul si sufletul. Este o vina la fel de naturala ca si vina pentru omucidere, intentionata sau nu, care ne ajuta sa întelegem caracterul serios de anormalitate a ceea ce este numit în ziua de azi “un lucru normal si lipsit de importanta”.

Episcop [acum Arhiepiscop] Hrisostom


Scrisoarea nr. 4. PATIMILE

Discutând cu Parintele Macarie, i-am spus la un moment dat ca traind în lume nu se poate sa nu te simti atras de vreo fata. Si, din una în alta ti se poate întâmpla sa te simti foarte atasat de ea si sa ascunzi, din frica sau din gelozie, acest lucru de sotia ta. Chiar si la rugaciune sau în casa Domnului te gândesti numai la ea. Desigur, cu trecerea timpului, pasiunea se stinge de la sine, dar totusi…

"Da," raspunse Parintele Macarie, suspinând, "pentru voi cei din înalta societate, astfel de frivolitati sunt nesemnificative, desi ele ascund un mare rau, care duce la o multime de probleme si necazuri, furându-ti comoara spirituala. Mântuitorul a spus foarte simplu “ Ca oricine se uita la femeie, poftind-o, a si savârsit adulter cu ea în inima lui” .  (Matei, 5:28). Vezi, numai te uiti cu patima si pacatul l-ai si savârsit încalcând porunca lui Dumnezeu. Chiar si din punct de vedere lumesc, cate neplaceri poti sa ai daca esti predispus la asa ceva? Acum esti fericit cu familia ta si traiti în pace. Îti iubesti sotia si ea te iubeste pe tine. Esti sincer cu ea si ai în ea un partener si la bine si la rau. Dar daca gândul infidelitatii patrunde în inima ta, te ataca atât de puternic ispita, încât greu te mai poti întorce la îndatoririle tale sacre. De aici mai e putin pâna la cadere si daca ai comis infidelitatea, toate se strica: sotia ta, daca ti-a fost credincioasa, va deveni inamicul tau, în loc de prieten; vei simti ura fata de ea în loc de iubire, în loc de liniste si pace vei vedea în ea o piedica în a-ti satisface poftele crude si inumane si nici nu vei baga de seama ca ai devenit un dusman fara de lege fata de perechea ta cu care te-ai unit legal. Ce viitor amar poate rezerva o astfel de viata! Dar asta numai aici, în aceasta viata, dar ce va fi dincolo de mormânt? Îngrozitor... “ Este un lucru înfricosator sa cadem în mâinile Dumnezeului celui viu " (Evrei.10:31) .

"Atunci sfatuiti-ma, Parinte, cum sa ma feresc de groznica ispita a patimilor în general si de gândurile care ma napadesc în timpul rugaciunii acasa sau chiar în biserica. "Începutul acestor ispite este mândria,” a raspuns parintele. Omul îsi imagineaza ca duce o viata evlavioasa, fara sa-si constientizeze pacatele sale, ba chiar judecând pe altii – atunci Dumnezeu îngaduie vrajmasului sa-l ispiteasca, sa-i întinda capcane. Fii atent la viata ta, analizeaza-ti constiinta si vei ajunge la concluzia, fara sa vrei de multe ori, ca nu ai respectat nici macar una din poruncile lui Dumnezeu, asa cum se cade unui crestin. Daca vei gândi asa, vei vedea clar slabiciunea ta spirituala care duce la caderea trupeasca. Pentru a te izbavi de aceste caderi, trebuie sa dobândesti smerenia. Cât despre gândurile din timpul rugaciunii acasa sau la biserica, pentru ca nu sunt cauzate de tine, ci de catre dusman, nu trebuie sa te nelinistesti. Încearca sa nu le primesti în imaginatia ta si sa le combati cu rugaciunea lui Iisus: “Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miliueste-ma pe mine pacatosul!” Uite, îti dau un exemplu: când parintii îsi duc copiii la plimbare, de obicei îi lasa sa mearga înainte, sa nu-i piarda din vedere. Dintr-o data, apare un câine si sare la copil si copilul ce face, fuge la mama si la tatal lui, strigând dupa ajutor. În simplitatea lor de copii, stiu unde sa se duca dupa ajutor. La fel este si cu noi, în viata noastra pamânteasca. Daca ai o ispita de la vrajmas, nu te tulbura si mai ales, nici macar sa te gândesti sa o depasesti cu propriile tale forte, ci, în simplitatea credintei copilaresti, întoarce-te la Tatal tau cel ceresc si striga, “Doamne sunt faptura Ta, ai mila de mine!” În încheiere, am sa-ti mai spun un lucru: Dupa parerea mea, este foarte greu sa te feresti de ispite traind într-un oras mare. Cum ai putea, ca si crestin cu credinta neîntarita, sa te lupti cu ispitele lumii de azi? Nu uita ca lumea este formata din oameni cu diferite convingeri, pe lânga crestini, care, desi ortodocsi, au fost atât de sedusi în slabiciunea lor de obiceiurile acestei vieti încât sunt crestini numai cu numele, în realitate fiind foarte departe de adevarata ortodoxie. Este greu sa lupti cu patimile dar este infinit mai greu sa rezisti ispitelor continue.

"Chiar tu ai spus ca problemele tale financiare nu sunt în regula. Dar daca ai trai mai mult la sat, aceasta situatie s-ar îmbunatati. Dar nu numai atât. Sufletul nostru, ca fiinta vie, nu ramâne neschimbat – se schimba în bine sau în rau. Atunci nu ne miram ca ducând o viata modesta si linistita la sat, cu ajutorul bunului Dumnezeu bineînteles, starea ta spirituala sigur se va îmbunatati, macar putin."

Din Sfântul Macarie din Optina , de Pr. Leonid Kavelin (Platina, CA: St. Herman of Alaska Brotherhood Press, 1995), p. 342-344. Aceasta este cea de-a patra scrisoare dintr-o serie de scrisori adresate unui tânar proprietar de pamânt, casatorit, care traia în înalta societate a Rusiei secolului al XIX-lea.


DESPRE DEMONUL DESFRÂULUI SI DORINTA TRUPEASCA

A doua lupta a noastra este cu demonul necastitatii si dorinta trupului, dorinta care ne tulbura înca din anii copilariei. Aceasta lupta grea trebuie dusa atât cu trupul cât si cu sufletul, nu numai cu sufletul cum e cazul altor patimi. Trebuie sa fie doua fronturi de lupta.

Postul trupesc nu este de ajuns pentru a dobândi autocontrolul perfect si adevarata puritate; aceasta trebuie însotita de zdrobirea inimii, rugaciune intensa catre Dumnezeu, meditatii frecvente la scrierile sfinte si munca fizica. Cu acestea poti controla pornirile aprinse ale sufletului si-l poti întoarce de la drumul lui spre imaginatie. Smerenia sufletului ajuta mai mult ca orice altceva , si fara aceasta nimeni nu poate învinge patima desfrâului sau orice alte patimi. În primul rând trebuie sa ne pazim inima de gânduri, pentru ca, asa cum spune Mântuitorul: “ Caci din inima ies: gânduri rele, ucideri, adultere, desfrânari, furtisaguri, marturii mincinoase, hule. ” (Matei. 15:19).

Trebuie sa postim nu numai pentru a ne îmblânzi trupul, ci si pentru a pastra trezvia mintii ca sa nu se moleseasca din cauza multimii de hrana pe care am mâncat-o si sa nu putem stapâni gândurile ei. Nu trebuie sa ne pierdem energia numai cu postul trupesc ci trebuie sa fim atenti si cu mintea, cu gândurile, cu meditatia spirituala, altfel nu putem urca duhovniceste spre puritate si curatie. Asa cum a spus Domnul, “ Curata întâi partea dinauntru a paharului si a blidului, ca sa fie curata si cea din afara (Matei. 23:26).

Daca vrem cu adevarat , dupa cum spune Apostolul, sa luptam dupa lege si sa primim cununa (2 Tim: 2:5) pentru depasirea ispitei murdare a desfrânarii, nu trebuie sa ne punem nadejdea în propriile forte si nevointe duhovnicesti ci în ajutorul lui Dumnezeu. Nimeni nu e ocolit de acest diavol al desfrânarii si nu te poti feri de el decât atunci când ai înteles ca poti fi izbavit doar prin ajutorul si protectia lui Dumnezeu, pentru ca o astfel de victorie nu sta în puterea omului. Într-adevar, cel care a calcat în picioare aceste placeri trupesti, este într-un anumit fel iesit din trupul sau. De aceea, nimeni nu poate ajunge la un nivel atât de ridicat de sfintenie prin propriile sale forte, încercând sa imite îngerii, fara sa-l ridice harul lui Dumnezeu din mlastina pamânteasca. Nimic nu-l apropie pe om de starea îngereasca mai mult ca abstinenta – autocontrolul patimilor trupesti – deoarece astfel cel traitor pe pamânt devine asemeni cu îngerii din ceruri, asa cum spune apostolul. (Filipeni. 3:20). Un semn ca am atins perfectiunea acestei virtuti este acela ca sufletul ignora imaginile fanteziste create în timpul somnului; deoarece, chiar daca aceste imaginatii nu sunt în sinea lor un pacat, este pacat faptul ca prin producerea acestora, sufletul pare sa fie înca nevindecat de aceste patimi. Deci, visurile necurate sunt semnul indolentei noastre anterioare si o dovada ca înca suntem apasati de aceasta patima, slabiciune care iese la iveala în timpul somnului, când suntem relaxati. Iata de ce, Doctorul sufletelor ne-a dat un medicament chiar din interiorul regiunilor ascunse ale sufletului, asa cum se vede din cuvintele: Oricine s-a uitat la o femeie si a poftit-o pe ea, a si facut pacatul desfrânarii în sufletul sau. (Matei. 5:28). El urmareste curatirea ochiului pacatos, pe care ni l-a dat pentru lucruri bune, la fel ca si a sufletului. De aceea, Cartea Proverbelor spune cu atâta întelepciune nu sa ne pazim ochii ci sa ne pazim inima (Prov. 4:23), impunând trezvia dintru început pentru cel care-si foloseste ochii în orice scop ar fi acesta.

Ca sa ne pazim inima trebuie sa ne scoatem din minte imediat orice amintire de la vrajmas despre femei , chiar daca este vorba despre mama, sora sau alta femeie din viata noastra, caci daca am stat de vorba cu gândul prea mult, diavolul ne arunca în viforul gândurilor periculoase si necurate. Porunca data de Dumnezeu primului om, Adam, a fost aceea de a se feri de capul sarpelui (Geneza. 3:15. LXX), adica de primii pui ai gândurilor periculoase pe care sarpele vrea sa ni-i bage în suflet. Daca nu acceptam capul sarpelui, care este provocarea gândului, nu vom accepta nici corpul lui, adica învoirea cu placerea senzuala sugerata de gând – reusind sa ne abatem mintea de la actul pacatos în sine.

Dupa cum este scris, dis de dimineata trebuie sa priveghem si sa alungam de la noi tot ce este rau, (Ps. 101:8), cunoscând în lumina cunostintei divine gândurile noastre pacatoase si eliminându-le definitiv de pe pamânt, adica din inimi, dupa cum ne învata Domnul Dumnezeu. Cât pruncii Babilonului – acestia fiind gândurile rele – sunt înca mici, trebuie sa-i zdrobim lovindu-i de piatra, care este Hristos. (Ps. 137:9; I Cor. 10:4). Daca aceste gânduri cresc, pentru ca ne-am învoit cu ele, nu vom putea sa le înfrângem decât cu multa durere si mare greutate.

Este bine sa ne amintim de scrierile sfinte. De exemplu, Sf. Vasile, Episcopul Cezareii Capadociei, a spus: nu am cunoscut femeie dar nu sunt nici fecior. El a recunoscut ca fecioria nu este numai trupeasca ci si sufleteasca, ca nu ajunge numai sa nu ai contact trupesc cu o femeie dar si sa-ti pastrezi sfintenia si puritatea sufletului, ceea ce se poate face numai cu frica de Dumnezeu. Sfintii parinti mai spun ca nu putem virtutea curatiei pâna nu am agonisit adevarata smerenie a inimii. Si ca nu vom ajunge la adevarata cunostinta spirituala atâta vreme cât patima desfrânarii sta ascunsa în adâncurile sufletului nostru.

Ca o concluzie a acestei scrisori, sa ne amintim de cuvintele apostolului prin care ni se arata cum ne putem pastra curatia. El spune: Cautati pacea cu toti si sfintenia, fara de care nimeni nu va vedea pe Domnul, (Evrei. 12:14). Este clar ca face referire la abstinenta si din cele ce urmeaza: Si sa nu fie vreunul desfrânat sau întinat ca Esau (Evrei. 12:16). Cu cât ai atins un grad mai mare de sfintenie, cu atât sunt mai puternici dusmanii care te ispitesc. De aceea, avem nevoie nu doar de autocontrolul trupesc ci si de zdrobirea de inima prin rugaciuni de pocainta, astfel ca prin roua Duhului Sfânt sa stingem flacarile trupului, întretinute zi de zi de catre regele Babilonului, prin ispita placerilor. (Daniel. 3:19). Si arma puternica care ni s-a dat pentru aceasta este privegherea si trezvia, pentru ca trezvia din timpul noptii aduce curatie sufletului în timpul zilei.

Din Filocalia, Volumul 1, p. 75-77. Acesta este un fragment din tratatul despre Cele opt vicii, scrise de Sf. Ioan Casian (toate notele citate îmi apartin). Desi Filocalia este vazuta ca o scriere dificila pentru majoritatea mirenilor, acest tratat este important pentru cei care vor sa duca o viata sfânta, în lume sau în manastire. Scrierile Sf. Ioan nu au fost traduse în setul classic de 38 de volume ale sfintilor parinti, care sunt la îndemâna oricui. Învataturile sale despre pofta trupeasca si desfrânare se pot gasi, totusi, în traducerea lucrarilor sale numite Institutes si Conferences de Boniface Ramsey.


Fragmente importante din Sfanta Scriptura, relevante pentru combaterea acestor patimi

" Caci voia lui Dumnezeu aceasta este: sfintirea voastra; sa va feriti de desfrânare, ca sa stie fiecare dintre voi sa-si stapâneasca vasul sau în sfintenie si cinste, nu în patima poftei cum fac neamurile, care nu cunosc pe Dumnezeu. " (1 Tesaloniceni. 4:3-5)

" Iubitilor, va îndemn ca pe niste straini ce sunteti si calatori aici pe pamânt, sa va feriti de poftele cele trupesti care se razboiesc împotriva sufletului ." (1 Petru 2:11)

"S a umblam cuviincios, ca ziua: nu în ospete si în betii, nu în desfrânari si în fapte de rusine, nu în cearta si în pizma; Ci îmbracati-va în Domnul Iisus Hristos si grija de trup sa nu o faceti spre pofte. " (Romani 13:13-14)

" Iar desfrâu si orice necuratie si lacomie de avere nici sa se pomeneasca între voi, cum se cuvine sfintilor ; Caci cele ce se fac întru ascuns de ei, rusine este a le si grai . (Efeseni. 5:3, 12)

" Caci daca vietuiti dupa trup, veti muri, iar daca ucideti, cu Duhul, faptele trupului, veti fi vii. " (Romani 8:13)

" Eu însa va spun voua: Ca oricine se uita la femeie, poftind-o, a si savârsit adulter cu ea în inima lui. Iar daca ochiul tau cel drept te sminteste pe tine, scoate-l si arunca-l de la tine, caci mai de folos îti este sa piara unul din madularele tale, decât tot trupul sa fie aruncat în gheena. " (Matei 5:28-29)

pentru ca " Cel ce are poruncile Mele si le pazeste, acela este care Ma iubeste ." (Sf. Ioan 14:21).


Rugaciunea Sfintei Iustina împotriva desfrânarii

Fecioara obisnuia sa înalte rugaciuni la Dumnezeu în fiecare seara; la ora trei din noapte simtea în timpul rugaciunii un vânt puternic în corpul ei, ca o furtuna de porniri carnale, flacari arzând din Gheena. Era chinuita de aceasta ispita trupeasca multa vreme: astfel i-a aparut în gând tânarul Aglaias si mintea i-a fost învaluita de gânduri desfrânate. Simtea cum fierbe sângele în trup ca în ibric iar fecioara s-a mirat si s-a rusinat de ea insasi, de ceea ce a considerat întotdeauna ca este rau. Iustina a înteles ca diavolul a aprins în ea aceasta dorinta si imediat a luat arma cea puternica în lupta, semnul sfintei cruci, rugându-se puternic la Dumnezeu si strigând la Mirele ei Hristos, din adâncul inimii, spunând:

"O, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul meu, uite vrajmasii mei cum s-au ridicat împotriva mea pregatind laturi picioarelor mele! Sufletul mi-e greu dar numele Tau m-a usurat în noapte. Când m-au împresurat am fugit la Tine, pentru ca vrajmasii mei sa nu se bucure de mine, pentru ca Tu stii, Doamne, ca eu sunt roaba Ta. Pentru Tine am pastrat curatia trupului meu si sufletul meu l-am închinat Tie; de aceea, miluieste pe roaba ta, o bunule Pastor si nu lasa dusmanii sa ma manânce, ci ajuta-ma sa înving aceste rele ispite."

Rugându-se asa mai mult timp, sfânta a reusit sa rusineze pe vrajmas. Coplesita de puterea rugaciunii, ispita a fugit din cauza smereniei din trupul ei, iar pacea a cuprins din nou corpul si inima Iustinei. Flacara dorintei a fost stinsa, sângele s-a oprit a mai fierbe si ea a început sa cânte un imn de victorie, dând slava lui Dumnezeu....

"Nu putem privi", [diavolul] spune, "la semnul sfintei cruci, ci trebuie sa fugim cât mai departe pentru ca ne arde ca focul si ne goneste."

Din Viata Sfintilor Ciprian si Iustina, din Vietile Sfintilor pe luna octombrie , p. 32, 34. cei care sufera de patimi carnale trebuie sa citeasca "Rugaciunile curatiei" din Cartea nevoilor ( Euchologion ). Editura St. Nectarie vinde aceste carticele dar se gasesc si variante prescurtate ale acesteia.


lte articole pe tema Despre pacate si ispite :

De ce se sting luminile in discoteci ? de Pr. Savatie Bastovoi
Sfantul Ioan Gura de Aur demasca si combate homosexualitatea de Protos. Nicodim Mandita
Iubirea de placeri (senzualitatea) de Mitropolit Hierotheos Vlachos
Starea pacatosului de Sf. Teofan Zavoratul

Înapoi la "Viata Crestina"

 

Viaţa Creştină - alegeţi versiunea dorită