biserica.org:compendium:articole:viata crestina:no 4-6/2006: Săptămâna Patimilor în Viaţa Bisericii



Saptamâna Patimilor în viaţa Bisericii

 

Perioada cea mai încarcata de semnificatii teologice din cursul unui an bisericesc, marcata de lucrarea mântuitoare savârsita de catre Iisus Hristos, este asa-numita Saptamâna a Patimilor, care urmeaza postului de patruzeci de zile.

Saptamâna Mare, Saptamâna Patimilor, este cea de-a treia parte a Triodului. Prima parte este alcatuita din cele 3 saptamâni pregatitoare pentru Postul Mare, apoi cinstita patruzecime (postul de 40 de zile). Sfântul Ioan Gura de Aur zice: „În zilele acestea s-a risipit împaratia iadului, s-a omorât moartea, s-a biruit pacatul, s-a ridicat blestemul si s-a deschis raiul. Peretele cel de mijloc al vrajbei dintre om si Dumnezeu s-a surpat si cele  ceresti s-au unit cu cele pamântesti”.

Fiecare din cele sase zile, la care ne referim, are o însemnatate deosebita în sirul desfasurarii evenimentelor. Primele trei zile din aceasta saptamâna ne pregatesc pentru Sfintele Patimi si au rânduieli de slujbe asemanatoare. Rugaciunea Sfântului Efrem Sirul cu metanii, Liturghia darurilor mai înainte sfintite si citirea psaltirii dupa Rânduiala Postului Mare, le întâlnim în aceste trei zile. Pe lânga acestea la Ceasurile 3, 6 si 9 se citesc „stâlpii”, adica primele trei Evanghelii în întregime si treisprezece capitole din Evanghelia dupa Ioan. Ni se pune înainte toata viata si învatatura Domnului Hristos, pentru a întelege mai bine lucrarea de rascumparare si negraita dragoste pentru noi, dragoste care culmineaza în Sfintele Patimi.

Evangheliile care se citesc la Deniile din aceasta saptamâna ne aduc aminte de cele din urma învataturi ale Domnului, în centrul carora se afla veghea în asteptarea celei de a doua veniri.

În Sfânta si Marea Joi, pericopele evanghelice ne relateaza episodul Cinei celei de Taina, când Hristos a întemeiat Sfânta Taina a Împartasaniei, împartind ucenicilor trupul si sângele Sau, sub forma pâini si a vinului. În aceasta zi, în toate bisericile se savârseste slujba numita „ Denia celor douasprezece Evanghelii ”.

Sfânta si Marea Vineri este ziua rastignirii Mântuitorului, ziua în care prin patimile si prin moartea Sa, Hristos arata deplina ascultare si smerenie fata de Tatal, dar mai presus de toate, în aceasta Vineri, se arata marea iubire a lui Dumnezeu pentru oameni. Cel fara de patima S-a aratat patimitor si prin moartea Sa a izvorât oamenilor nemurire. În aceasta zi îndoliata se savârseste slujba Prohodului Domnului , în al carui ritual este inclusa înconjurarea bisericii, care simbolizeaza mormântul Mântuitorului. Sâmbata Mare este ziua pogorâri lui Hristos la iad, de unde va avea sa-i scoata pe Adam si pe toti ceilalti drepti care au murit cu nadejdea venirii Izbavitorului. Pentru aceasta sâmbata este, în mod obisnuit, rânduita pentru pomenirea celor adormiti. Chiar si în acest moment, în care aparent moartea a biruit, Hristos Îsi arata puterea Sa prin faptul ca este „ în mormânt cu trupul, în iad cu sufletul, ca un Dumnezeu, în rai cu tâlharul si pe scaun împreuna cu Tatal si cu Duhul, toate umplându-le, El, Cel necuprins”.

Se cuvine ca, în aceasta perioada, pregatirea noastra pentru Marele Praznic al Învierii Domnului sa se rasfrânga cu preponderenta spre suflet si nu spre trup, sa ne luptam si sa nu lasam grijile materiale sa ne fure din inimi curatia si bucuria duhovniceasca a acestor Sfinte Zile.

Sursa

Viaţa Creştină - alegeţi versiunea dorită