Nevoia omului de a crede, este radacina lui in viata de zi cu zi.

Credinta strabate calea spre suflet prin doua din cele cinci simturi fundamentale ale omului; auzul si vazul.

Auzul primeste cuvintul vorbit , iar vazul cuvintul scris.

Cuvantul vorbit il auzim acolo unde oamenii vin sa se intalneasca cu Dumnezeu- in Biserica.

Cuvantul scris menit sa ne hraneasca duhovniceste, il gasim in Cartea Cartilor-Sfanta Scriptura Cum aplecarea spre Biblie este ceva mai anevoioasa, presupunand stiinta de a citi, timp si intelegerea de a patrunde adancimea pilduitoare a cuvantului biblic, ne ramane ascultarea in Biserica a vestirii cuvantului lui Dumnezeu.

Acum cand avem la indemana atatea mijloace prin care cuvintul lui Dumnezeu poate ajunge la noi, depinde de noi si numai de noi, daca ii deschidem larg usile sufletului nostru. Aceste usi trebuie sa fie deschise permanent pentru ca sufletul sa primeasca apa vie - Cuvintul lui Dumnezeu.

Inamicul cel mai vartos al credintei este necredinta care impresoara omul, mai mult din voia lui libera de a se lega pe sine de lucrurile cele desarte si trecatoare.

De a trai o viata de senzatii ieftine si efemere, inloc sa-si grijeasca cu temeinicie duhovniceasca sufletul, care este nemuritor si care ii va asigura viata vesnica.

Credita omului trebuie sa fie continua, o etapa aparte in viata lui este perioada premergatoare zilelor in care Fiul Omului implineste misiunea pamantean de salvare a omenirii din prapastia pacatelor, prin jertfa suprema- a patimit, batjocorit, a murit crucificat, a fost ingropat si a Inviat.

Zilele postului inainte de Pasti, reprezinta cele 40 de zile care Le-a postit Mantuitorul in pustie, inainte de saptamana Patimilor Sale. In fond ce este postul / Este un urcus spre dumnezeire; Este lupta continua a sufletului cu trupul.

Deci ravna sufletului de a posti se implineste dupa putera trupului de a se supine privatiunilor de postire. Pentru ca postire inseamna in primul rand infranare, paza mintii si a gurii. Acestea le putem savarsit prin despatimire, smerenie, ascultare, blandete, rabdare, multa iertare, dragoste de aproapele.

Acestea sunt vesmintele credintei si le putem implini hranindu-ne sufletul cu cuvinteul lui Dumnezeu.

Cum insa acesta il aflam in Sfanta Biserica, prin mijlocirea vocii pastorului turmei credinciosilor-preotul-trebuie ca in aceasta sa ne ostoim mai vartos foamea si setea duhovniceasca cu invataturile Bisericii Sfanta Liturghie este jertfa pentru rascumpararea lumii. La fiecare Liturghie Iisus Hristos se jrtfeste spre a ridica pacatele noastre.

Pentru aceasta omenirea Ii datoreaza dragoste si ascultarea cuvantului adus de la Tatal.

Toata invatatura Bisericii are roade bogate atunci cand crestinul impleteste vorba cu fapta Adica atunci cand vorba faptuieste si fapta vorbeste de aceea se zice ca omul este cunoscut dupa faptele sale, iar acestea sa fie numai dintre acelea bine placute lui Dumnezeu.

Cand intram in postul mare sufletul nostru poate fi impovarat de multe pacate ca sa intampinam luminata zi a Invierii cu sufletul sanatos, trebuie sa-l curatim de pacate prin spovedanie.

Taina Spovedaniei este o baie duhovniceasca prin care sufletele se spala de otrava pacatelor.

Pentru aceasta noi trebuie sa marturisim drept faptele grele care ne apasa sufletul De aceea inaintea duhovnicului, cand ne marturisim, noi trebuie sa ne sfasiem cu cainta inimile noastre si nu hainele fizice.

Cu sufletul vindecat putem primi prin Impartasanie, doctoria suprema, Sfanta Cuminecatura.

Acum, trupul in care salasluieste un suflet vindecat, poate intampina pe Hristos Cel Inviat Acum putem spera ca Lumina lui Hristos sa lumineze si casele noastre, vestind lumii ca Fiul lui Dumnezeu a Inviat din morti.

Postire usoara si spornica, va doreste
Ion Anton, enorias