* * *
EXIGUUL
DIONISIE (sau “cel smerit”), teolog din Scythia Minor (Dobrogea)
N.
c. 470, decedat în c.545, la Roma.
Prezentat
de biograful său Cassiodor ca fiind “de neam scit, dar de maniere întru
totul romanesti, foarte priceput în ambele limbi (latină şi
greacă, n.n.). cunoscător perfect al Sfintei Scripturi şi al
Do-maticii".
A
intrat de tânăr într-o mănăstire dobrogeană, apoi ajunge la
Constantinopol, în 496 chemat la Roma, unde a fost hirotonit preot.
A
trăit mult timp în mănăstirea “Sf. Anastasia", a lucrat şi în cancelaria papală.
Tot
Cassiodor scria că preda dialectica în mănăstirea Vivarium (în
Calabria) şi că a învătat mulţi ani în biserică.
v
A tradus mai multe opere dogmatice din
greceşte în latineşte, toate însoţite de prefeţe personate:
Sf.Grigorie de Nissa (Despre crearea omului, cu unele observaţii critice),
Sf. Ciril al Alexandriei (Epistola 17 împotriva lui Nestorie, cu cele 12
anatematisme şi alte epistole), patriarhul Proclu al Constantinopolului
(Tomosul către armeni) s.a.
v
A tradus şi câteva biografii cerute de
monahi: Viaţa Sf. Pahomie, Pocăinţa minunată a Sf. Thaisia.
v
A mai tradus şi o colecţie de
canoane, cele zise “apostolice", ale primelor patru sinoade ecumenice
şi ale unor sinoade locale (în dotuă versiuni); a mai întocmit o
colecţie de decrete (decretale) a opt papi. Amândouă colecţiile au cunoscut o largă
circulaţie în Biserica Apuseană.
v
I se atribuie şi culegerea unei
colecţii de texte patristice Florilegiu - din Sfinţii Atanasie cel
Mare, Vasile cel Mare, Grigorie de Nazianz, Grigorie de Nissa, Ciprian din
Cartagina, Ilarie din Pictavium, Ambrozie al Milanului, Fericitul Augustin
şi alţii.
v
A avut bogate cunoştinţe de
astronomie, calendaristică şi calcul pascal. Mai multe lucrări de acest gen îi sunt
incluse în Liber de Pashatae sau Cartea despre Paşti: Pascalia
adevărată şi regulile îndreptării ei, Precizări pentru
stabilirea datei Paştilor, Elementele calculului calendaristic
şi Pascal etc.
v
In mod deosebit trebuie subliniat faptul
că Dionisie este cel care a fixat “cronologia erei creştine",
Iuând pentru prima oara ca punct de plecare, pentru numărarea anilor,
Naşterea Mântuitorului, “începutul nădejdii noastre" (fixând-o
în 754 sau 753 de la întemeierea Romei", în loc de 749, a făcut o
eroare de 4 sau 5 ani); a fost adoptată încă din sec. VII în Italia, din sec. VIII în Anglia, în cel următor în
Franţa, apoi, cu timpul, în toate Tările lumii.
v
Prin mai multe studii pliblicate în anii din
urmă preotul Dr. Gheorghe Drăgulin susţine că îi
aparţin şi lucrările puse sub numele lui “Dionisie Pseudo-areopagitul":
v
Despre numele divine, Ierarhia îngerească,
Ierarhia bisericească; Teologia mistică şi zece Epistole.
[A] [B] [C] [D] [E] [F] [G] [H] [I] [J] [K] [L] [M] [N] [O] [P] [Q] [R] [S] [T] [U] [V] [W] [X] [Y] [Z]