* * *
FELARET II, mitropolit.
N. c. 1735,decedat în 1794, la
Căldăruşani. Român sau
aromân, cu studii la Bucureşti, probabil la Academia de la “Sf. Sava".
Se presupune că s-a călugărit în
mănăstirea Căldăruşani, la care a fost un timp egumen
şi pe care a restaurat-o
prin 1778.
Ca arhimandrit, în 1770 a făcut parte din
delegaţia munteană trimisă la ţarina Ecaterina II-a a
Rusiei la Petersburg.
In 1776 a fost hirotonit mitropolit titular “de
Mira Lichiei", la începutul anului 1780 ales episcop at Râmnicului, unde a
păstorit până la 6 sept. 1792, când a fost ales mitropolit al
Ungrovlahiei; peste un an (25 sept. 1793) a fost nevoit să se
retragă.
Cu sprijinul său material s-au
tipărit câteva cărţi la Bucureşti, iar ca episcop de Râmnic a tipărit peste
25 de cărţi, toate cu cheltuiala sa, între care:
v
şase
Mineie (pe apr.-sept. 1780),
v
Ceaslovul
(1791 şi alte ediţii),
v
Molitvelnicul
(1782),Triodul (1782 şi 1784),
v
Psaltirea
(1784 şi 1787),
v
Evanghelia
(1784),
v
Apostolul
(1784)
v
Catavasierul (1784),
v
Acatistul
(1784),
v
Penticostarul (1785),
v
Antologhionul
(1786),
v
Liturghierul
(1787),
v
Slujba
Sf. Stelian (1787).
v
Octoihul
(1788),
v
Cazania
(1791 şi 1792, având la bază textul Cazaniei Iui Varlaam şi a
ediţiilor următoare),
v
Pilde
filosofeşti (1783),
v
Sinopsis (1783, traducere din Sf. Atanasie cel Mare),
v
Cuvintele
Sf. Dorotei (1784) şi –
v
Cuvintele
Sf. Teodor Studitul (1784, ultimele două traduse de însuşi Filaret),
v
Gramatica
lui lenăchiţă Văcărescu (1787).ş.a.
[A] [B] [C] [D] [E] [F] [G] [H] [I] [J] [K] [L] [M] [N] [O] [P] [Q] [R] [S] [T] [U] [V] [W] [X] [Y] [Z]