* * *
IVAŞCOVICI
PROCOPIE (din botez Petru), episcop, mitropolit, apoi patriarh.
N.
8 aug. 1808, în Deliblata (fostul jud. Torontal, azi în Banatul Sârbesc), din
familia preoţească Ivaşcu din Goruia, jud. Caraş-Severin,
decedat 11 mai st. n. 1881, în Biserica Albă (azi în Banatul Sârbesc),
înmormântat în catedrala ortodoxă sârbă din Carloviţ.
Studii
gimnaziale în Oradea şi Novisad, Filosofia la Kesmark, Teologia la Vârşeţ,
studii juridice la Sarospatak.
Funcţionar
la Mitropolia ortodoxă sârbă din Carloviţ (1833-1835), călugărit
în mănăstirea Gergeteg, profesor la Seminarul teologic din
Carloviţ (1835) şi paralel secretar (1838), apoi “asesor" sau
consilier (1843) al Mitropoliei din Carloviţ, arhimandrit şi
stareţ al mănăstirii ortodoxe sârbe Cruşedol (1846);
episcop al Aradului (1853-1873), mitropolit al Ardealului, după moartea
Iui Andrei Saguna (sept. 1873 - iul. 1874),
Patriarh
al Bisericii Ortodoxe sârbe, cu reşedinţa în Carloviţ (aug. 1874
- aug. 1880); silit de guvernul maghiar să demisioneze, s-a retras în
Biserica Albă, unde a murit.
Ca
episcop de Arad, a ridicat actuala catedră episcopală, iar după
1864, când s-a refăcut Mitropolia ortodoxă română a
Transilvaniei, ca sufragan al acesteia, a lucrat la despărţirea
ierarhică a românilor ortodocsi de Biserica ortodoxă sârbă.
A
fost primul preşedinte al “Asociatiei nationale arădene pentru cultura
poporului român" (1863), iar mai târziu preşedinte de onoare.
[A] [B] [C] [D] [E] [F] [G] [H] [I] [J] [K] [L] [M] [N] [O] [P] [Q] [R] [S] [T] [U] [V] [W] [X] [Y] [Z]