* * *
MAGIERU ANDREI (din botez Aurelian), episcop
N.
27 iun. 1891, în Saturău (azi Brazii), jud. Arad, în familie de preot,
decedat la 13 mai 1960, în Arad.
Gimnaziul
la Arad şi Beiuş, Facultatea de Teologie din Cernăuţi
(1909-1913), cu doctorat în 1916, studii la Facultatea de Litere a
Universităţii din Budapesta (neterminate).
Rector
al Internatului diecezan din Beius (1914-1917), secretar al Consistoriului
ortodox român din Oradea (1917-1921), participant activ la evenimentele din
1918-1919 legate de unirea Transilvaniei cu România, delegat al românilor
bihoreni pe lângă Misiunea militară străină din
Oradeaş asesor consistorial (consilier) la noua Episcopie a Oradiei
(1921-1926);
Hirotonit
diacon necădătorit în 1918, preot în 1922, tuns în monahism în 1924
la mănăstirea Sinaia, cu numele Andrei, protosinghel (1924),
arhimandrit (1925), apoi arhiereu-vicar la Oradea, cu titlul
“Crişanul" (1926-1935), pe lângă episcopul Roman Ciorogariu.
Paralel,
a fost redactor al foii eparhiale “Legea Românească" (1921 -1923),
rector şi profesor de Noul Testament la Academia teologică din Oradea
(1923- 1936).
La
10 dec. 1935 ales episcop al AraduIui (instalat 2 febr. 1936), unde a
păstorit până la moarte. Ca episcop a îndrumat viaţa
bisericească din eparhie, Academia teologică, activitatea
editorială etc., în 1936 a făcut parte din delegaţia
condusă de patriarhul Miron în Anglia, iar în 1951, dintr-o delegaţie
care a vizitat Patriarhia Rusă;
In
1941-1944 a salvat mulţi evrei de la moarte. A rămas de la el un curs litografiat de Noul Testament,
articole, predici, recenzii, pastorale în ”Legea Românească" -
Oradea, “Biserica şi Scoala" -
Arad.
[A] [B] [C] [D] [E] [F] [G] [H] [I] [J] [K] [L] [M] [N] [O] [P] [Q] [R] [S] [T] [U] [V] [W] [X] [Y] [Z]