* * *
MARINA
JUSTINIAN (din botez loan) patriarh al Bisericii Ortodoxe Române.
N. 2 febr. 1901, în Sueşti, jud. Vâlcea,
decedat la 26 mart. 1977, în Bucureşti (înmormântat în biserica ”Radu
Vodă“).
Studii
la Seminarul teologic “Sf. Nicolae” din Râmnicu Vâlcea (1915-1923) şi la
Facultatea de Teologie din Bucureşti (1925-1929). Învăţător în Olteanca-Vâlcea
(1923-1924) şi în Băbeni-Vâlcea (1924-1930), paralel preot-paroh în
Băbeni (1924-1932), director al Seminarulul teologic şi preot
slujitor la catedrala episcopală din Râmnicu Vâlcea (1932-1933),
preot-paroh la biserica “Sf. Gheorghe" în acceaşi localitate
(1933-1945).
Rămas
văduv, în 1945 a fost ales arhiereu vicar al Arhiepiscopiei laţilor,
cu titIul “Vasluianul" (1945 - 1947): locţiitor al scaunului mitropolitan
din Iaşi (din aug. 1947), arhiepiscop al laşilor şi mitropolit
al Moldovei şi Sucevei (ales 19 nov. 1947, încăunat la 28 dec.) Iocţiitor
de patriarh (din febr.1948), la 24 mai 1948 ales, iar la 6 iun. 1948
înscăunat ca arhiepiscop al Bucureştilor, mitropolit al Ungrovlahiei
şi patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, păstorind până la
moatre.
Ca
patriarh rămâne în lstoria Bisericii româneşti prin cunoscutul
său “Apostolat social”, prin care a ştiut să dea o
nouă orientare activităţii Bisericii în condiţiile noi de
viaţă instalate de regimul comunist.
În ciuda tuturor dificultăţilor, în cei 29 de ani de
patriarhat, au avut loc o seama de evenimente şi schimbări care au
ridicat mult prestigiul Ortodoxiei româneşti în Iumea creştină
şi I-au făcut o figură reprezentativă a întregii Ortodoxii.
La
19-20 oct. 1948 Sf. Sinod a votat un nou Statut pentru organizarea şi
funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române, Patriarhia având acum numai 5
mitropolii, cu 13 eparhii sufragane, la care se adaugă două eparhii
româneşti în “diaspora".
În
1950 Sf. Sinod a hotărât - pentru prima oară trecerea unor ierarhi,
călugări şi credincioşi români, în rândul sfinţilor
şi generalizarea cultului unor sfinţi ale căror moaşte se
găsesc în Ţara
noastră, iar canonizarea lor solemnă s-a făcut în 1955.
În
1948 s-a procedat la reorganizarea învăţământului teologic
ortodoxş de atunci şi până în 1989 au funcţionat
două Institute teologice de grad
universitar (Bucureşti şi Sibiu) , şi şase Seminarii teologice
(Bucureşti, Buzău, Mănăstirea Neamţ, Cluj, Craiova
şi Caransebeş);
S-au
editat noi periodice bisericeşti ori şi-au continuat apariţia
cele vechi: “Biserica Ortodoxă Română" (din 1874).
“Ortodoxia", “Studii Teologice" (reviste centrale), “Glasul
Bisericii" (a Mitropoliei Ungrovlahiei), “Mitropolia Moldovei şi
Sucevei", “Mitropolia Ardealului", “Mitropolia Olteniei" şi
,Mitropolia Banatului" (reviste mitropolitane), la care se adaugă o
serie de periodice editate de comunităţile ortodoxe române de peste
hotare.
S-au
reeditat Biblia sinodală, în două ediţii (1968 şi 1975),
Noul Testament (1951), toate cărţile de cult (fiecare în mai multe
ediţii), aproape toate manualele necesare pentru
învăţământul teologic superior şi seminarial, la care se
adaugă o serie de Iucrări cu caracter teologic şi istoric,
scrise de ierarhi, profesori de teologie şi preoţi, sau teze de
doctorate.
El
însuşi a publicat: 12 vol., sub titlul semnificativ: Apostolat Social
(Bucureşti, 1948-1976), cu toate pastoralele, cuvântările şi
articolele sale.
S-au
restaurat zeci de biserici monumente de artă, s-au ridicat biserici noi
şi s-au pictat fie unele din cele vechi, fie din cele noi; sau amenajat
aproximativ o sută de muzee şi colecţii de obiecte
bisericeşti, mai ales în incinta unor mănăstiri.
A
purtat o grijă deosebită preoţilor de mir, asigurându-le
salarii, precum şi pensii; a creat aşezăminte de
asistenţă socială pentru preoţi şi călugări
bătâni (Dealu), pentru călugăriţe şi preotese
bătâne (Viforâta).
A
întreţinut legături cu celelâlalte Biserici Ortodoxe surori şi
cu alte Biserici creştine.
El
însuşi a făcut vizite, în fruntea unor delegaţii sinodale, la
Bisericile: Rusă (de mai multe ori), Georgiană (1948), Sârbă
(1957), Bulgară (1953, 1966 şi 1971), Patriarhiile ecumenică
(1968), de Alexandria (1971) şi lerusalim (I 975), Biserica Greciei (1963,
1971 şi 1975). S-au iniţiat
relaţii cu Bisericile vechi orientale, prin vizite reciproce: patriarhul a
vizitat Patriarhia armeană din Ecimiadzin (1958 şi 1966), Biserica
etiopiană (1969 şi 1971), Biserica coptă (1969 şi 1971),
Biserica siriană din Malabar-India (1969).
S-au
iniţiat şi întreţinut relaţii cu o serie de Biserici
romano-catolice naţionale, unele vizitate de îsuşi partiarhul
Justinian, în fruntea unor delegaţii sinodale: Austria (1969), Germania
(1970), Belgia (1972), cu Biserica vechilor catolici şi cu Biserica
anglicană.
La
rândul lor, delegaţii ai tuturor acestor Biserici au vizitat pe patriarhul
Justinian şi Biserica sa.
După
1961 când Biserica Ortodoxă Română a reintrat în Consiliul Ecumenic
al Bisericilor, ea participă la toate acţiunile desfăşurate
în cadrul mişcării ecumenice actuale: Consiliul Ecumenic al
Bisericilor, Conferinţa Bisericilor Europene etc.
[A] [B] [C] [D] [E] [F] [G] [H] [I] [J] [K] [L] [M] [N] [O] [P] [Q] [R] [S] [T] [U] [V] [W] [X] [Y] [Z]