* * *
ŢEPOSU
GHENADIE, (din botez Gheorghe), episcop.
N.
13 apr. 1813, în Potoceni, jud.
Buzău, în familie de preot, decedat la 30 nov. 1877, în
Bucureşti.
Frate
în schitul “Nifon" (1833), unde a fost călugărit, cu numele
Ghenadie. lerodiacon la bisericile “Sf. loan" din Focşani şi
“Udricani" din Bucureşti, cântăreţ la mănăstirea
Mărgineni, din nou diacon la biserica “Sf. loan cel Mare",
cântăreţ la biserica “Sf. Ilie - Gorgani", amândouă în
Bucureşti; In 1852 hirotonit ieromonah, hirotesit arhimandrit şi
numit superior al bisericii Româneşti
din Lipsca (Leipzig); paralel şi-a desăvârşit
studiile mai ales de limbi în
Bucureşti şi Leipzig. In 1863 a fost numit superior al bisericii
“Sf. Gheorghe Nou" din
Bucureşti, iar în 1864 locţiitor de episcop la Buzău (mart.1864
- mai 1865); la 26 (31) mai 1865 numit episcop (prin decret) la Argeş unde
a păstorit până în 1868, când s-a retras; în 1873 ales arhiereu cu
titlul “Râmniceanul" pentru eparhia Buzăului şi membru al Sf.
Sinod; preşedinte al Comitetului de redacţie al revistei “Biserica
Ortodoxă Română“ (1874- 1877), delegat al Sf. Sinod la Conferinţa vechilor catolici
de la Bonn (1875), vicar al Mitropoliei Ungrovlahiei (apr.nov. 1877).
Renumit
predicator, a publicat câteva predici în broşură
sau în:
v
“Biserica Ortodoxă Română",
Unele
Iucrări:
v
Evanghelia populară sau Sacra
Scriptură a Noului Testament..., Bucureşti, 1868;
v
Albina muzicală cuprinzând... prosomiile
(podobiile) celor 8 glasuri..., Bucureşti, 1875;
v
Liturgica sau explicaţia serviciului
divin, Bucureşti, 1877.
[A] [B] [C] [D] [E] [F] [G] [H] [I] [J] [K] [L] [M] [N] [O] [P] [Q] [R] [S] [T] [U] [V] [W] [X] [Y] [Z]