Desconspirarea controversei: Codul lui Da Vinci
|
(încercare de criticã tautologicã)
Suntem clar în anii lui Orwell (George Orwell cu romanul sãu: „1984”), unde eroul principal, Smith suntem noi toti. Desi genialul scriitor spunea cã „ Fratele cel Mare stã cu ochii pe noi”, se pare cã fratele cel mic, adicã restul care nu Conspirã, va adormi din „marele cascat”(Dostoievschi) prin explicatiile, teoriile si toate controversele actuale vis a vis de „Codul lui Da Vinci”, puhoaiele de „Evanghelii” care nu se mai termina de „descoperit”. De ce atâta nebunie si risipã de tus? De unde moda sã se lupte cu vântul? Cãci lupta cu aceste pseudo Conspiratii este luptã clarã cu vântul. O sã spuneti cã vreau sã deturnez atentia Da Vinci-ologilor spre un teren fals, dar nici pe departe nu este asa. Care sunt argumentele? Le voi spune pe scurt:
În primul rând argumentul forte este sterilitatea, aristotelismul si rationalitatea mediului de unde provin toate aceste zbateri oculte. Într-o lume în care cetãtenii fac mereu raporturi de rãpiri extraterestre, de urmãriri ale Secret Services, ale O.Z.N. – urilor si ale Ocultei, premergãtoare de Coduri si Evanghelii gnostico-fateziste; unde rationalismul a secat în asa mãsurã constiintele, încât este aproape normal ca „plictisitii” sa se opreascã acum la Conspiratii care mai de care mai caraghioase. Sãtui de metalul zgârâie-norilor si de alimentele cu gust de plastic, occidentalii vor sã se întoarcã la spiritualitate, dar gãsesc calea mai usoarã si mai superficialã a psudo-spiritualitãtii. Obisnuiti cu „despicarea firului în n pãrti”, cu accentul mai mult pe natura dumnezeirii decât pe „lucrarea” Ei, Occidentul, tributar marilor scolastici si rationalisti, acum se scufundã si creeazã confuzie în însãsi credinta lui superficialã.
CE ZICE CODUL?
Codul lui Da Vinci începe cu o enumerare succintã a douã dintre organizatiile oculte care actioneazã în carte: „ La Prieure de Sion” si „ Opus Dei”. Sã spunem pentru început ca acestea douã s-au format mai ales din Catolicitate, mai precis din unii membrii ai ei, cum ar fi Cavalerii Templieri, Rosa Crucienii, Cavalerii de Malta, etc. Ce ne izbeste dintr-un început este faptul cã toate aceste organizatii mai mult sau mai putin oculte, folosesc ca paravan pentru început credinta crestinã, dar în acelasi timp ajung pânã la odioase orgii satano-masochiste. Cine au fost cei care au initiat aceste miscãri? Nu este important în primul rând însiruirea de nume (majoritate pseudo nume) ci doar sã spunem ca acestia toti s-au bucurat mai mult sau mai putin de protectia Vaticanului si ca nu urmareau decât un scop: PUTEREA (în spiritul subjugator a psihanalistului Alfred Adler). Restul, dacã sunteti atenti, este detaliu, circ si orgie hedonistã. Luând stricto-senso Biblia si scrierile vechi, cu ochiul rationalist avid de putere, ajung la aberatii de genul: „ Sfântul Graal este vaginul unei femei…a Mariei Magdalena…”(Codul lui Da Vinci). Neputând funciar sã vadã dincolo de materialismul credintei lor superficiale, trecând prin experiente de tipul „ stigmatelor” din palme, încercând sã vadã doar o „Împãrãtie lumeascã” a lui Dumnezeu pe pãmânt, administratã de Vicarus Christi(Vicarul lui Hristos-Papa) eventual cuceritã cu forta (Cruciadele) este aproape normal cã au ajuns la acest apogeu de tembelism, cum este Codul lui Da Vinci sau Evangheliile lui Iuda, Toma, Nicodim, Filip si câti vor mai fi. Neavând cãlauza „Pnevmatologiei”(„stiinta Sfântului Duh”) rãsãritene, negând din incapacitate de întelegere „Energiile necreate”(vezi disputele isihaste dintre Sf Grigorie Palama si cãlugãrul Varlam) se trece rapid la Filioqve(adaosul din Crezul catolic) distrugând astfel Taina Sf Treime si chiar bunul simt crestin. Dacã priviti cu atentie Codul lui Da vinci este plin de astfel de ineptii copilãresti (Graalul este vasul din care Iisus Hristos a bãut la Cina cea de tainã, când se stie cã nu materialul în sine este dãtãtor de viatã sau de puteri miraculoase, ci Taina prefacerii Pâinii si Vinului în Trupul si Sângele Mântuitorului Hristos – Sf. Tainã a Împãrtãsaniei - , altfel cãdem în magie si nu mai este nevoie de credinta în cele nevãzute!) si chiar blasfemiatoare (De mult se luptã dusmanii crestinismului, se opintesc sã demonstreze cã Iisus Hristos a fost de fapt un om destept, ba chiar un profet, dar atât, nu a fost Dumnezeu adevarat, este o înselãtorie veche pe care Sfintii Pãrinti de la primul sinod Ecumenic – 325 e.n. au condamnat-o în termeni duri). Existã în acest roman combinatii de prost gust, cu tentã sexualo-politistã. Nu mai „prindea” altfel la public dacã nu era un amestec de sex de tip occidental, cu aluzii orgiastice si decor renascentist. Secretomania cu coduri, supra coduri este si ea prezentã, bineînteles cu rezolvãri tip „ghici ciupercã ce-i!” pentru mintile simpliste ale unor cititori telenovelisti. Nu putea sã fie în altã parte decât în Franta si la fel de previzibil nelipsita piramidã troneazã în ratiunile limitate de ocultismul renascentist.
CE RÃSPUNDE BISERICA?
Mã intrigã totusi faptul cã Biserica Catolicã si chiar si cea ortodoxã au intrat în jocul acestor „paduchi volterieni” (Dan Brown si ceilalti „evanghelisti”) si în loc sã meargã la esentã se pierd în detalii si controverse caraghioase. Trebuie toate puse la punct, în modul cel mai elegant, dar si în spiritul adevãrului (sinonim cu „frumosul care va salva odata lumea!” - Dostoievschi). În primul rând „ ideile de Organizatii secrete, templiere, masonice, sataniste, etc”, apoi ideea hazlie, materialisto-darwinistã (nu degeaba si Darwin a fãcut zice-se parte dintr-o asemenea organizatie ocultã) de „ asa zis sfânt Graal, Piatrã filozofalã, alchimie, cãmasa lui Iisus sau sulita cu care ar fi fost împuns Hristos, stigmatele, spiritismele, abundenta de morti întorsi la viatã, etc”. Mã mir cã acest Cod a lui Da Vinci nu a mers mânã în mânã cu alt roman scris de acelasi Dan Brown, si anume: „Fortãreata digitalã” unde se aratã cum Guvernul american intercepteazã toate sms-urile si E-mailurile. Oare de ce nu se face tam-tam si pe aceastã temã?
Suntem supusi asadar unei diversiuni, pe baza cãreia se bat în continuare câmpii chiar si de cei care ar fi trebuit sã ne lumineze cumva. Poate unii vor zice cã aceasta este o pozitie ortodoxã si deci anti-catolicã; acestora le amintesc cã si în ograda Bisericii Ortodoxe este mult de lucru, dar noi nu putem funciarmente scoate asemenea cãrti de prost gust si chiar dacã unii dintre ortodoxisti au colaborat cu politiile politice din vechiul regim, totusi nu am fãcut parte din naivele si sclerozatele Organizatii Oculte. În afarã de faptul cã cineva mai pune în atentie vreun teatru desãntat si de prost gust cu Iisus Hristos (cum a fost cazul la Iasi cu „Evanghelia” Lui Iuda), totusi nu suntem asa de infantili sã facem scenarii de „râsu-plânsu” ca acest nefast Cod al lui Da Vinci.
Ca si poetul-profet Eminescu, putem spune cã noi nu dãm din palme ca cei de la Cannes unde s-a tinut premierea filmului lui Dan Brown: ”Codul Lui Davinci” (o deceptie totalã dupã ultimele zvonuri), deoarece:
„Când zicem “român”, fantasma psihologicã care trece pe dinaintea ochilor nostri în acest moment e un om a cãrui semn distinctiv e adevãrul. Rãu sau bun, românul e adevãrat! Inteligent fãrã viclenie, rãu—dacã e rãu—fãrã fãtãrnicie; bun fãrã slãbiciune; cu un cuvânt ni se pare cã atât calitãtile cât si defectele românului sunt întregi, neînchircite. El se aratã cum este. N-are cocoasã intelectualã sau fizicã ce cautã a o ascunde, nu are apucãturile omului slab, îi lipseste acel iz de slãbiciune care precumpãneste fenomenele vietii noastre publice sub forma linsã a bizantinismului si a expedientelor. Toate figurile acele fãtarnice si rele, viclene si fãrã inteligentã, toate acele câte ascund o duplicitate în expresie, ceva hibrid nu încap în cadrul natiunii române. Poate deci cã acei oameni nu au avut timp sã se asimileze, poate apoi ca sã fie din rase mai vechi, prea osificate, prea stationare, pentru ca prin încrucisare sã poti scoate ceva din ele.”
Pr. Iulian Gavrilutã
ENGLISH:
The early Church spent much of its time debunking heresies. Wrestling with the chaos of contending beliefs the Church was compelled to differentiate itself between Marcionism, Arianism, Nestorianism and other ancient lies by legitimately formulating its theological views through the gathering of both clergy and laity in Ecumenical Councils... Read More
The Da Vinci Code: Decoding the Agenda
Rev. Fr. Theodore Stylianopoulos, Th.D.
Literature and film, as all art, do not merely entertain. It is in their nature to convey the principles and values of their creators and so they instruct in subtle or not-so-subtle ways. Much has been written and said about Dan Brown's The Da Vinci Code. Potential viewers, as they evaluate the film for themselves, ought to be mindful of the whopping historical falsehoods on which the book is based... Read More
There is a book that has captured the world's attention called The Da Vinci Code . This book is a work of fiction, but many are arguing that it is based on certain secrets that have been suppressed for centuries by the Catholic Church... Read More
The Da Vinci Code is a murder mystery shrouded in a conspiracy theory, a novelistic thriller, an airplane book, the kind of book you read when you want to waste time, an easy read that combines a fast narrative pace with short chapters... Read More
It has been called a brainy thriller. Exceedingly clever! A gripping mix of murder and myth! A spellbinding re-examination of 2,000 years of Christian history! You've probably read it: The Da Vinci Code. Dan Brown's popular page-turner soared to the top of The New York Times best-seller list, and became the topic of heated conversations in book clubs and Bible studies across the country... Read More
The Da Vinci Code is a work of fiction—this is a point that the author, Dan Brown, has repeatedly emphasized in the face of critical analysis of his novel. And yet no sophisticated reader can be quite satisfied with that response. ... Read More
It has been three years since Dan Brown's The Da Vinci Code first became a bestseller, and fascination with the novel has led to a movie produced by Ron Howard and starring Tom Hanks... Read More
In general, "apocrypha" refers to books that were rejected from the canon of Scripture. But the term has different meanings depending upon if it is applied to the Old or New Testaments and whether Catholics, Protestants or Orthodox Christians use it... Read More
Who is Jesus?
Rev. Deacon Evangelos Evangelidis
Many people are intrigued by the claims presented about Jesus Christ, Church history, and Christianity in Dan Brown's best selling fictional thriller, the Da Vinci Code. It has been an extremely popular novel which has sold over 30 million copies world wide and has been translated into many languages. The Da Vinci Code has also been turned into a major motion picture starring Tom Hanks... Read More
 |
Viaţa Creştină - alegeţi versiunea dorită |
 |
The Da Vinci Code: The X-Files of Ancient Lies 
