biserica.org:compendium:articole:viata crestina:no 4-6/2006: Viata Sfântului Ierarh Varlaam Mitropolitul Moldovei



Viata si activitatea Sfântului Ierarh Varlaam Mitropolitul Moldovei

Pamântul românesc, aceasta gradina a Maicii Domnului, este plina de vetre duhovnicesti, de nevointele cuviosilor, de suferintele celor statornici în credinta strabuna, ale caror nume n-au fost scrise în documente, dar pe care Dumnezeu le-a trecut în “Cartea vesniciei”.

Cercetându-ne trecutul si cinstind pe sfintii nostri ierarhi, martiri, cuviosi, marturisitori, preoti si credinciosi, care s-au învrednicit de a primi de la Dumnezeu “Cununa sfinteniei” si ale caror nume au ramas în evlavia credinciosilor, aflam la loc de cinste si numele Mitropolitului Varlaam al Moldovei.

El s-a nascut într-un sat din partile Vrancei, în Balotestii Putnei, dintr-o familie de oameni luminati si curati la suflet, puternic înradacinati în credinta ortodoxa. Din Sfântul Botez a primit numele de Vasile. El mai avea înca patru frati: Gavriil, Stefan, Caterina si Nastasia.

La timp potrivit, a fost dat la scoala, învatatura dobândindu-si-o de la preotii satelor, dar si de la calugarii din manastirile moldovene. Pe lânga cunostintele ce se puteau capata atunci, el a deprins putin si din limbile greaca si slavona. Vasile, era un tânar potrivit la trup, cu chip cuvios, fata luminoasa si ochi vii în care se citeau curatia inimii si flacara credintei. O înclinare fireasca spre cele duhovnicesti si o adânca evlavie îi mânau pasii în zile de sarbatori spre Sfânta Manastire Secu.

La vârsta când alti tineri de seama lui erau ademeniti de fagaduintele amagitoare ale acestei trecatoare vieti, în inima lui au rasunat cu temeinicie cuvintele evanghelice ”De voiesti sa fii desavârsit, mergi, vinde-ti averile tale si le da saracilor si vei avea comoara în cer si, vino, de-mi urmeaza mie”(Matei XIX,21). Calauzit de aceste îndemnuri, el a luat calea monahismului, dupa ce si-a împartit mostenirea de la parinti, nepotilor de la cei doi frati ai sai. Înclinatia lui spre studiu l-a îndreptat spre manastire, unde la vremea lui putea sa-si realizeze aceasta dorinta arzatoare.

Tânarul Vasile intra cu ajutorul lui Dumnezeu în obstea Manastirii Secu, fiind o ctitorie noua a boierului Nestor Ureche si a sotiei sale Mitrofana, pretuita de Mitropolitul Anastasie Crimca, neîntrecutul miniaturist si caligraf de pergamente.

Cine se gândea ca tânarul acesta, cu înfatisare feciorelnica, va putea birui asprimile pravilei, greutatile postului, osteneala rugaciunilor în nopti tarzii de privegheri de nesomn? Cine se gândea ca el era mult doritul sfintei manastiri ? Batrânul staret nu l-a ispitit cu prea multe întrebari, ca a cunoscut cu duhul ca tânarul din fata lui “umbla fara prihana, face dreptate si graieste adevarul în inima sa”(Ps.XIV,2), si dupa scurt timp l-a calugarit, fiind îmbracat cu cinstitul chip îngeresc si primind numele de Varlaam.

În curând ostenelile lui pentru împlinirea ascultarilor, dragostea si mai ales însufletita lui bunatate, au pus în uimire pe calugarii sfintei manastiri. El a câstigat inimile tuturor, dupa cum spune si Sfântul Apostol Pavel ”prin curatie, prin întelepciune, prin îndelunga rabdare, prin bunatate, prin Duhul Sfânt, printr-o dragoste neprefacuta, prin cuvântul adevarului, prin puterea lui Dumnezeu…”(II.Corin.VI, 6-7).

Datorita vietii sale duhovnicesti, este hirotonit ierodiacon si apoi ieromonah, fiind învrednicit sa savârseasca slujba îngerilor si sa ia parte la cinstea lucrarilor ceresti prin harul preotiei. În 1610, Varlaam este numit arhimandrit si egumen la Secu, el silindu-se sa stea înaintea Domnului în pace “fara prihana si fara vina”(II Petru, III,14). Din întelepciunea ce îsi agonisise în fiecare zi povatuia si pe altii cu sfaturi de Dumnezeu insuflate “pentru cunoasterea întelepciunii si a stapânirii de sine”(Pilde 1,2), care duc la mântuire.

Luând parte ca delegat al soborului Manastirii Secu sa stinga unele neîntelegeri de hotarnicie între Secu si Manastirea Neamt, el raspândeste pace si întelegere între cele doua chinovii. Factura lui sufleteasca însa, îl atragea catre alte probleme duhovnicesti, si de aceea poposeste cu ragaz, pe lucrarea ascetica Leatsvita Sfântului Ioan Scararul pe care o traduce. Cuviosul Varlaam aflase ca printre virtutile crestine care urca treptele scarii spre Rai, ascultarea a fost cea mai pretuita. De aceea se supunea cu multa râvna la toate nevointele cele grele ale vietii monahale. Plin fiind de darul lui Dumnezeu, a înaintat la o deosebita curatenie a mintii si a linistii launtrice, încât lumina înaintea tuturor ca o adevarata lumina cereasca. Toti vietuitorii din manastire, batrâni si tineri, îl pretuiau si-l iubeau.

Era atât de iscusit în cele duhovnicesti , încât veneau la dânsul pentru marturisirea pacatelor, nu numai monahi si lumea din afara, ci chiar si voievodul Miron Barnovschi, domnitorul Moldovei. Toti acestia aflau la el adapostire si mângâiere la ale lor suparari, ca el pe toti îi mângâia cu cuvinte dulci si de Dumnezeu insuflate. Îsi împlinea chemarea de egumen cu multa râvna patruns de marele adevar ca a calauzi pe oameni este un mestesug si o stiinta desavârsita, este lucrul cel mai deosebit si anevoios. Era încredintat ca egumenul este inima tuturor inimilor care îl cauta sau îi cer îndurare si alinare. El e calea spre desavârsire a tuturor sufletelor credincioase din jurul sau.

Cunoscator al limbii grecesti si ale celei slavone, lui Varlaam i-a fost usor sa se afirme ca un carturar al vremii, încât i s-au putut încredinta misiuni cu caracter diplomatic si cultural. Voievodul Miron Barnovschi si-l ia pe Arhimandritul Varlaam ca împuternicit pe lânga Petru Movila, la Kiev, si la Tarul Mihail Feodorovici, la Moscova. Acestea se petreceau la anul 1628 si urmarea doua obiective: Varlaam ducea lui Petru Movila un Octoih în manuscris de la Manastirea Neamt, iar printre alte discutii Varlaam îi relateaza lui Petru Movila despre o minune întâmplata la Suceava în 1621 cu moastele Sfântului Mucenic Ioan cel Nou, când racla s-a îngreuiat si nu s-a lasat mutata de teama cazacilor care amenintau cetatea. În acelasi timp avea sa primeasca scrisori de recomandare de la Petru Movila catre Tarul Mihail si Patriarhul Moscovei, ca astfel sa i se poata usura misiunea ce o avea de îndeplinit la Moscova.

Al doilea obiectiv urmarit de delegatia moldoveana, era ca sa obtina bunavointa tarului pentru a putea comanda la pictori moscoviti, vestiti în arta iconografiei, câteva icoane pentru bisericile ridicate de Miron Barnovschi: Dragomirna, cu hramul Sfintei Treimi; Bârnova, pe mosia lui Barnovschi, cu hramul Sfântului Mare Mucenic Gheorghe si Sfântul Ioan cel Nou din Iasi cu hramul Adormirii Maicii Domnului.

Pentru a obtine încuviintarea tarului si a-i arata pretuirea deosebita, Miron Barnovschi îi trimite în dar într-un chivot de argint aurit, moastele Sfântului Iacov din Persia si alte obiecte de pret. Din multimea scrisorilor de recomandare si din greutatea persoanelor ce le semnau, se vede ce importanta mare se dadea soliei ca sa-si atinga scopul.

Delegatia a plecat de la Suceava în ziua de 12 Decembrie 1628 si dupa ce a trecut prin Kiev, de unde s-a înarmat cu scrisori si cu talmaci, a ajuns la Potivlia, locul unde a trebuit sa spuna scopul vizitei la Moscova. Cneazul de la Potivlia a înstiintat pe tar prin Biroul Ambasadorilor din Moscova despre solia din Moldova si despre însarcinarea ce o avea, propunând sa fie primita. Procedeul acesta se aplica tuturor misiunilor straine, urmarindu-se posibilitatea de spionaj.

Tarul a acceptat sa primeasca solia care a ajuns la Moscova în februarie 1629. Aici a fost supusa unui nou interogatoriu la Biroul Ambasadorilor, dupa care s-a fixat primirea la tar în ziua de 4 Martie.

Varlaam a prezentat tarului scisorile de recomandare si darurile din partea lui Miron Barnoschi. La rân dul sau, tarul a miluit cu daruri pe membrii delegatiei, cu obiecte dupa rangul fiecaruia. I s-a permis lui Varlaam sa trateze cu pictori moscoviti angajarea icoanelor. Deoarece acesta dorea sa se întoarca în tara cu icoanele comandate, iar lucrul acesta cerea mai mult timp, a trebuit sa elibereze la 21 aprilie pe ceilalti tovarasi sa se întoarca spre casa, ramânând doar cu Ierodiaconul Petru si doi servitori sa astepte în Moscova pâna ce pictorii îi vor fi executat comanda.

La Moscova, a cercetat multe manastiri din acea gradina a Maicii Domnului, a vazut felul de viata al cuviosilor si a agonisit multe învataturi pe care le-a folosit mai târziu, a ascultat cu smerenie sfaturile monahilor bogati în bunatati duhovnicesti si saraci în grijile lumesti, apoi s-a închinat si s-a rugat în multe din bisericile si manastirile lor.

Indicatiile asupra icoanelor au fast date de Varlaam, dupa un model vazut de dânsul. Pictorii Isidor Pospuv si Bejan Napudnai au executat modelul întocmai, pictând icoanele una cu Sfântul Mucenic Ioan cel Nou si Sfântul Mare Mucenic Gheorghe iar cealalta reprezentând pe Sfântul Procopie si Sfântul Mercurie, însa, când sa predea lucrarile, Patriarhul Filaret, având alte pareri despre cele pictate s-a opus, gasind tinuta sfintilor necuviincioasa.

Varlaam a plecat spre casa la 29 Decembrie 1629, fara icoane, dar platind costul comenzii. În tara Miron Barnovschi nu mai era pe tronul Moldovei si nici Anastasie Crimca pe tronul mitropolitan, asa ca Arhimandritul Varlaam nu mai avea cui sa dea socoteala de nereusita misiunii lui, si se reîntoarce la Secu.

Icoanele totusi aveau sa fie aduse în tara de la Moscova, tot de Varlaam, mai târziu, cu mijlocirea domnitorului Vasile Lupu.

În iulie 1632, dupa moartea Mitropolitului Atanasie, care pastorise putina vreme, clerul si credinciosii moldoveni trebuiau sa aleaga un nou arhipastor. Singurul candidat care putea sa gândeasca la scaunul mitropolitan, în conditiile vietii bisericesti de atunci, era episcopul de Roman, sau, cel mult, unul din ceilalti doi episcopi moldoveni, cel de Radauti sau cel de Husi. De data aceasta, însa, traditia temeinic înradacinata în viata bisericeasca a Moldovei n-a împiedicat libertatea de gândire, de vointa si de hotarâre a clericilor si credinciosilor moldoveni. Cultura Arhimandritului Varlaam, cunostintele sale despre oameni si viata, distinctia pe care o aratase în calugarie, experienta sa, notorietatea sa la Kiev si Moscova, în cele mai înalte cercuri ale Moldovei, cât si între calugari, preoti si credinciosi, legaturile pe care le avea cu boierii de tara, factor activ si hotarâtor în viata de stat a Moldovei, l-au ridicat în scaunul mitropolitan.

La 23 septembrie 1632 Varlaam este hirotonit arhiereu si ridicat pe scaunul mitropolitan al Moldovei, rupând traditia succesiunii ce se practicase pâna atunci. Valoarea lui personala depasea cu mult pe ierarhii aflati în scaune la Radauti, Husi si Roman. Cuvântul de salutare i-a fost tinut de vestitul teolog grec Meletie Sirigul, marele dascal al Patriarhiei de Constantinopol, dusman al calvinismului. De la pasirea pe treptele scaunului mitropolitan, Varlaam era înconjurat si pretuit de oameni cu renume în întreaga Ortodoxie.

Mitropolitul Varlaam si-a început lucrarea pastoreasca chiar de a doua zi: cercetari duhovnicesti, hirotonii de preoti dupa trebuinta, osteneala apostolesca în via Domnului spre folosul sufletesc al tuturor pastoritilor care îl îmbratisau pretutindeni cu iubire si ascultare…Sfîntul sfatuia, mângâia pe toti cu duhul blândetii si mai ales tamaduia ranile sufletului omenesc. La 27 aprilie 1634 unge domn al Moldovei, pe Vasile Lupu. Resedinta Mitropolitului Varlam lânga domnitor era determinata de împrejurarea ca Iasul devenea cu fiecare an ce trecea, capitala politica si bisericeasca a Moldovei, dar si de faptul ca Mitropolitul era sfetnic domnesc apropiat.

Mitropolitul câstigase multa autoritate în lumea ortodoxa si este numarat printre cei trei ierarhi, alaturi de Partenie, Mitropolitul Adrianopolului si Porfirie, Mitropolitul Niceei, dintre care avea sa fie ales alt pastor patriarhal de Constantinopol în 1639, fapt unic în istoria Bisericii Ortodoxe Române. Aceasta se datora prestigiului de care se bucura mitropolitul moldovean în fata forului electoral Constantinopolitan, dar si lui Vasile Lupu, care-l pretuia si a carui influenta era tot mai puternica în viata Patriarhiei Constantinopolitane. Tot în acelasi an, pe 6 mai, Varlaam sfinteste Biserica Manastirii Sfintii Trei Ierarhi din Iasi, cea mai impunatoare biserica din punct de vedere arhitectonic din lume ce uimeste prin formele sale, iar în 1641 Mitropolitul Varlaam si Vasile Lupu aduc în procesiune din Constantinopol la Iasi, moastele Sfintei Cuvioase Parascheva si le aseaza cu mare cinste si evlavie în Biserica Manastirii Sfintii Trei Ierarhi.

La 1642, Varlaam s-a învrednicit a participa la lucrarile sinodului din Iasi , iar la 1643 tipareste prima carte aparuta la Iasi, la Manastirea Sfintii Trei Ierarhi, Cazania ,sau Carte româneasca de învatatura la dumenecele de preste an si la praznicele împaratesti, în patru tiraje, împânzind ca nici o alta tiparitura bisericile românesti de pretutindeni, cu explicari evanghelizatoare în graiul taranesc, contribuind la unificarea sufleteasca a credinciosilor despartiti în voievodate si asupriri impuse peste hotare. Amintind în prefata Cazaniei de lipsa dascalilor si a învataturii la români ”, Mitropolitul Varlaam sfatuieste pe domn sa înfiinteze si organizeze la Iasi un colegiu ca cel de la Kiev, pentru instruirea si luminarea tinerilor moldoveni. A urmat apoi în 1644 lucrarea Sapte Taine a Bisericii , iar în 1645 Paraclisul Nascatoarei de Dumnezeu.

Preocuparea esentiala a ierarhului moldovean a fost editarea cartilor bisericesti în limba româna, pentru a instrui si familiariza pe preoti cu diferitele probleme teologice, care în vremea aceea erau subiect aprins de discutie si pentru a arata credinciosilor cunoasterea adevarurilor de credinta ortodoxa si a normelor morale religioase prin care se pot împaca cu Dumnezeu. În acea vreme preotii nu aveau cunostintele necesare misiunii lor pastorale, iar credinciosii nu aveau nici un fel de instructie religioasa, de aceea lucrarile personale ale Mitropolitului Varlaam, precum si cele care au aparut sub îndrumarea sa, au împlinit,un timp, functia unei scoli de pregatire teologica.

Mitropolitul Varlaam este trimis în 1644 la Târgoviste, unde domnea Matei Basarab, într-o misiune diplomatica, sa negocieze pacea dintre acesta si Vasile Lupu, si gaseste la distinsul carturar Udriste Nasturel, cumnatul lui Matei Basarab, o cartulie mica, plina de învataturi eretice. Varlaam si Udriste Nasturel, vor analiza Catehismul calvinesc si mijlocind adunarea, în sobor a episcopilor din cele doua tari, acestia vor condamna continutul cartii.” Dumnealui Udriste Nasturel, spune Varlaam, carele ca un iubitor de învataturi si socotitoriu credintei ceii drepte, în mijlocul altor carti noao ce mi-au aratat, adusu-mi-au si o cartulie mica, în limba noastra româneasca tiparita…care o am aflat plina de otrava de moarte sufleteasca”. Mitropolitul îsi ia sarcina de a rasturna ereziile calvine, alcatuind lucrarea Raspuns împotriva catehismului calvinesc, la 1645. Varlaam împaca pe cei doi domni, care ca pret al pacii au ridicat câte o biserica, Vasile Lupu restaurând din temelie Biserica Stelea din Târgoviste, iar Matei Basarab ridicând Biserica din Soveja.

La 23 martie 1645, Varlaam hirotoneste pe egumenul Paisie de la Galata, Patriarh al Constantinopolului, ajutat de episcopul Larisei, Grigorie si de Anastasie de la Roman.

Din documentele vremii aflam ca acest vladica a fost un neobosit pastor sufletesc si cu mare grija pentru turma sa, si totodata, un dârz aparator al dreptei credinte, într-o vreme când dusmanii Ortodoxiei încercau, prin diferite mijloace, sa sfarâme unitatea religioasa si sufleteasca a românilor. Necrutând ostenelile, a tinut soboare si a aparat interesele Bisericii românesti cu rara pricepere pentru acele vremi, cu arma puternica a cuvântului si a scrisului, ca un dibaci mânuitor al condeiului împotriva vrajmasilor credintei sale stramosesti.

Se retrage la Manastirea Secu, manastirea lui de metanie, spre sfârsitul vietii, caci fusese lovit de o paralizie a mâinilor la 1653, luând cu sine o parte din odajdii, care au fost pastrate pâna la începutul primului razboi mondial, iar apoi transportate în Rusia la 1956.

Dupa unele cronici, se stinge din viata în perioada dintre 18 august si 19 decembrie 1657 la Mînastirea Secu, unde se odihneste pâna astazi în partea de sud a Bisericii din curtea manastirii, fiind pomenit la rugaciunile de zi si de noapte, nu departe de cimitirul multor smeriti monahi, care l-au ascultat în cinste.

Mitropolitul Varlaam Motoc, a fost si a ramas o flacara vie în Ortodoxie, nevoitor de carte româneasca, cumpanitor întelept în relatiile ce si le-a câstigat, zelos aparator al Ortodoxiei, împaciuitor al domnilor români învrajmasiti, purtator de grija pentru ridicarea nivelului cultural al preotimei si pururea straduindu-se la luminarea poporului moldovean din sânul caruia iesise ca simplu fecior de taran. Prin toate aceste daruri sufletesti se contureaza armonios dorul sau neîntrecut de slujire crestineasca si româneasca. Nici un carturar sau ierarh român de pâna atunci nu a aratat atât patos în slujirea cu cuvântul si cu fapta, atât a crezului crestin, cât si a celui românesc.

Viata Mitropolitului Varlaam s-a asemanat tarinei cu mult rod, izvor a nenumarate bunatati, mijlocul dobândirii de har duhovnicesc. Postul i-a fost pazitor trupului si sufletului, cale spre pocainta, ascultarea si omenia podoabele vietii. A urmat dreptatea, credinta, dragostea, pacea. A fost bun catre toti, tata sarmanilor, saracilor milostiv, mângâietor celor întristati, ajutator celor napastuiti si tuturor mare facator de bine. S-a aratat dreptar turmei sale, atât în manastire, cât si în mitropolie, prin toate faptele cele bune si pilda credinciosilor cu cuvântul, cu viata, cu dragostea, cu duhul, cu credinta si curatia.

Prin el s-a preamarit Dumnezeu, caruia se cuvine slava, cinstea si închinaciunea Tatalui si Fiului si Sfântului Duh. Amin.

Sebastian Bogdan Filipescu

Mânastirea Secu

Comuna Vânatori judetul Neamt, România


 

În "Dicţionarul Teologilor Români"

Material transmis de Sebastian Bogdan Filipescu


Înapoi la "Viata Crestina"

Viaţa Creştină - alegeţi versiunea dorită