biserica.org:compendium:articole:viata crestina:2007:No X:obituary.htm


 

Servicii religioase - Religious Services

 

OBITUARIES - CUVANTARI FUNEBRE

IMO Zoita Zica-Arau

La 14 Februarie 2007 a trecut in vesnicie buna si credincioasa Zoita Zica-Arau, la varsta de 94 de ani.

Mama Zoita, s-a nascut la 12 August, 1912, in comuna Leascova-Bulgaria. Parintii fiindu-i Stere si Maria Arau. A fost primul copil al familiei. Parintii au crescut-o cu multa dragoste si caldura sufleteasca.

La virsta de 20 de ani se casatoreste cu Damu Zica. Impreuna au fost benecuvintati cu trei copii: Ianciu (cum mama si-l alinta), Maria si Florica.

In anul 1940 este stramutata cu toata familia din Bulgaria in Romania, in satul Panduru, comuna Baia, judetul Constanta. Aici si-a crescut cei trei copii. Totul a fost bine, pina in anul 1949 cind isi pierde fratele Gioga, impuscat de securitatea comunista la virsta de 24 de ani. Durerea ei sufleteasca a crescut cind sotul a fost arestat si condamnat la ani grei de temnita. Toate acestea i-au umbrit viata.

Tineretea i-a fost grea din toate punctele de vedere; bolnava si apoi greu, si tot mai greu nevoita fiind sa indure vitregiile, ororile si chinurile vremurilor de atunci.

Ramine singura de la virsta de 38 de ani, cu trei copii de crescut, grijile, nevoile si suferintele, apasau tot mai mult pe umerii ei. Era singura care trebuia sa se ocupe de cresterea, ingrijirea si educarea copiilor ei, fiind lipsita de posibilitati materiale decente. Toate aceasta perioada grea, si-a petrecut-o cu Maria, fiica cea mare, ceilalti doi copii fiind plecati la scoala.

Viata, sau mai bine zis, situatia de pe atunci a purtat-o peste tot: prin comuna Golasei-Braila, apoi in Calarasi, alaturi de toti nepotii, verii si finii neamului Arau. In anul 1964, luna Aprilie intreaga familie traieste o bucurie; Se reintoarce acasa Damu Zica - sotul mamei Zoita si tatal copiilor dupa 14 ani de temnita.

In anul 1961 traieste una din cele mai mari bucurii ale vietii, venirea pe lume a primului nepot, Danut si apoi in 1966 al doilea nepot, Costel. In 1963 se marita fiica, Maria cu Stere, si in 1965 se naste al treilea nepot Nicu, urmat the prima nepoata Tanta.

Sase ani mai tirziu, in anul 1969 se marita fiica cea mica, Florica, cea careia Bunul Dumnezeu i-a daruit o fetita, Laura. Florica, fiind cea mai mica, nu si-a cunoscut tatal decit la virsta de 18 ani, motiv pentru care mama ii acorda o ingirjire si o iubire deosebita.

In anul 1984 din nou o alta mutare, in Statele Unite, departe de fratele, sora si toate celelalte rude. Era obisnuita cu mutarile din loc in loc, si avea o putere de acomodare neobisnuita si vesnic spunea: "Nu-mi este greu daca sint cu baiatul meu; cu baiatul meu pot trai si intr-o barca in mijlocul oceanului".

Ajunsa in Statele Unite, in simplitatea si modestia ei, a stiut sa aprecieze aceasta noua societate, si sa se simpta bine alaturi de intreaga familie. Familia care rind pe rind a reusit sa se reunifice, si care la ora actuala are 18 membri.

In 1986 traieste din nou o alta mare bucurie, cind s-a nascut Francesca, prima stranepoata, fiica lui Dan. Atunci si-a zis: "Doamne Dumnezeule, mare ti-e puterea de m-ai tinut in viata sa-mi vad si stranepotii".

Dumnezeu i-a dat si mai multe zile, incit s-a bucurat si de venirea pe lume ai celorlalti stranepoti: Jason, Jennifer, Brandon, Andrew si Justin.

Anii grei au trecut, iar zilele cu soare au intrat si in sufletul ei, incheindu-si misiunea de mama, bunica si strabunica cu cinste si onoare.

Si acum, mama draga, du-te linistita pe ultimul tau drum, acolo unde Dumnezeu te-a chemat, alaturi de toti cei dragi ai tai.

Dumnezeu s-o ierte, s-o odihneasca in pace, si s-o aseze in lumea celor drepti. Familia, copiii, nepotiii, si stranepotiii, nu te vor uita niciodata! Dormi in Pace!

Atat slujba saracustei (duminica 18 februarie) cat si slujba inmormantarii (20 februarie, 2007) au fost oficiate de parintele nostru Constantin Alecse, in capela cimitirului Forest Lawn, din Hollywood Hills. Inhumarea s-a facut in acelasi cimitir.

Dumnezeu s-o ierte si s-o odihneasca in corturile dreptilor.


IMO Michael Bleahu

Michael Bleahu , 82, of Westlake Village passed away Dec. 8, 2006. Michael was born July 9, 1924, in Canton, Ohio, and was a World War II veteran. He attended Ohio State University, graduated from Kent State University in Kent, Ohio, and was an avid fan of the Ohio State Buckeyes and Cleveland Browns.

His prize possessions were his family, all of whom were with him through his journey.

He leaves behind his wife, Joanne; daughters and sons-in-law, Ria and Richard Saxby, Georgette and Scott Kelsey and Tracy and Stephen Sanders; and grandchildren, Loren, Taylor, Courtlyn, Paris, Holland, Paige, Austen and Leighton Saxby and Madeleine Kelsey.

There will be a private memorial service officiated by Father Constantin Alecse of Holy Trinity Romanian Orthodox Church. Source: Sursa: Ventura County Star


IMO Cherata Grasu - Biografie

Cherata Grasu s-a nascut la 28 Octombrie 1929, in comuna Constandova din Bulgaria.

In anul 1937, Cherata,impreuna cu parintii si cei trei frati, se stabileste in Romania, in comuna Nicolae Balcescu din judetul Constanta.

La varsta de 16 ani, Cherata ramane orfana de tata.

In anul 1950, Cherata se casatoreste cu Celea Grasu cu care va avea o frumoasa casnicie timp de 57 ani, casnicie ce va fi binecuvantata cu doi copii: Nicu si Hronciu.

In anul 1959, familia se muta din Comuna Sinoe la Bucuresti. Pentru o scurta perioada de timp, Cherata isi urmeaza sotul la Beidaud, unde acesta isi avea serviciul.

La Bucuresti, Cherata a lucrat la Fabrica de Radio si Televizoare “Electronica” din Pipera timp de 16 ani.

In anul 1980, dupa casatoria fiului cel mare, baiatul cel mic pleaca definitiv din tara, stabilindu-se in Los Angeles, moment ce va marca total cursul vietii familiei Celea Grasu.

In anul 1982, Cherata va intrerupe servicuil pentru a se dedica cresterii si educarii primului nepot, Stefan – alintat Stefanel. In anul 1983, Cherata are parte de o noua bucurie prin venirea pe lume a primei nepoate Cristina, alintata Cristinica.

In anul 1986, fiul cel mic revine in tara si se casatoreste, indeplinind astfel o mara si arzatoare dorinta a Cheratei de a-si vedea baiatul cel mic insurat.

Si pentru ca asa este viata, in anul 1988 o noua shimbare de domiciliu pentru Cherata, care impreuna cu Celea, se stabileste la Los Angeles, unde se vor ocupa si aici de cresterea si educarea celorlalti doi nepoti: Nicole – alintata Cocuta si Stephan – alintat Celestin.

In anul 1990, fiul cel mare, Nicu, se stabileste cu familia la Los Angeles, Cherata fiind foarte multumita sufleteste pentru ca si-a vazut din nou familia reunita.

Urmeaza apoi o perioada frumoasa de 17 ani, in care Cherata si Celea se bucura din plin de realizarile copiilor si nepotilor lor.

Majoritatea celor care au cunoscut-o pe Cherata au constatat ca a fost o femeie energica si plina de viata. Putini insa au stiut ca de-a lungul vietii ei, Cherata a avut numeroase probleme medicale si multe interventii chirurgicale, toate lasandu-si amprenta asupra starii ei de sanatate.

La sfarsitul anului 2006, starea sanatatii ei se inrautateste, ficatul ne mai functionand normal. La 23 Ianuarie 2007, Cherata se stinge din viata la spital, avandu-i la capatii pe sotul Celea si pe baiatul cel mare Nicu.

Cherata sau tal' Celea, cea care a fost SOTIE, MAMA, MAIE, CUMNATA, TETA, SORA , tanti CHERATA, INVEASTA sau CUSCRA , a fost o femeie cu un caracter deosebit, avand un suflet mare si primitor. Dand dovada de o diplomatie deosebita, a reusit ca pe tot cursul vietii ei sa se faca iubita, apreciata si respectata de toti, de ABSOLUT toti cei care au cunoscut-o.

Cherata a fost o femeie cu zambetul pe buze si asa va ramane mereu in amintirile noastre.

Dumnezeu s-o odihneasca in pace!


IMO Ilie Pitu

O mana de case, svarlita pe o coasta de deal,intre argintul unui rau si aurul unor holde de grau: satul Ciocoveni-Ilfov

In fiecare dimineata de sarbatoare, in straie albe,mirosind a levantica, satenii si satencele se indreptau cu pasi evlaviosi spre bisericuta satului, unde un preot cu barba colilie, ca in basmele cu mos craciun silabiseste monoton stihuri de evanghelie.

In atmosfera aceasta de puritate sufleteasca si ganduri inchinate familiei si ogorului, si-a trait ILIE PITU vremea copilariei, de la 21 Mai 1922, cand sa nascut,pana la 24 Iunie 1931. Asa a fost Duminica, a dat examen de fine de an, la scoala satului, iar luni dimineata l-a luat badea Nicolae, taica-sau, in caruta si a plecat cu el spre Bucuresti, Sa-si faca un rost in viata, baiatul, nu d'al' ceva…

Strazile metropolei cu asfalt si masini au uluit la inceput copilul venit din satul cu flori de salcam, dar icetul cu incetul, acesta a inceput sa se deprinda cu noul fel de viata si iata-l peste catva timp, in halat alb si cu creion la ureche, printre ,,baietii'' magazinelor de coloniale Gheorghe Filipescu.

De aici si pana la contactul cu sportul manusilor n-a fost greu,Ilie avand coleg si prieten pe cel care peste catva timp avea sa devina boxeurul Constatin Lazareanu.

Maestrul Zamfir Popazu - creatorul atitor campioni - l-a initiat si pe Ilie Pitu in tainele sportului cu manusi. Matchuri multe si peste tot success, dupa un an de cariera.Pitu a devenit campion national al categoriei sale.

Ilie Pitu a devenit foarte bine cunoscut de cititorii presei sportive din perioada 1940-1946, perioada in care a sustinut peste 100 de de intilniri de box ca amator, dintre care a pirdut doua. Dupa o cariera foarte glorioasa ca amator Ilie Pitu a trecut la profesionism unde a sustinut 65 de de partide.

Dupa acea a parasit ringul ca boxer de competitii a devenit antrenor, activand la mai multe asociatii sportive din Bucuresti, apoi din anul 1968 a antrenat in orasul Pitesti unde a creiat multi campioni nationali.

In anul 1970 a antrenat la Asociatia sportive Slatina. Pentru Ilie Pitu boxul, lupta sportive a fost a veritabila pasiune, nu s-a dat batut, s-a straduit sa creasca sportivii curajosi care au devenit campioni judeteni si chiar nationali.

In anul 1975 a parasit tara, la o varsta inaintata si s-a stabilit in Statele Uniite in orasul Beverly din statul Massachusetts unde din nou a activat ca antrenor si a creiat campioni pentru “Manusa de aur”.

In anul 1978 s-a stability in orasul Los Angeles impreuna cu sotia sa Angela Pitu .

Pe data de Septembrie 5, 2007 a incetat din viata ILIE PITU , fost campion profesionist in anul 1942. Fost elev al maestrului Zamfir Popazu si Constatin Nour, a sustinut 100 de meciuri ca amator, a pierdut doua meciuri.iar ca profesionista sustinut 65 de partide.

Dupa ce a parasit ringul ca boxer de competitii Ilie Pitu a devenit antrenor actinand la mai multe asociatii sportive din Bucuresti, apoi in 1970 a antrenat in orasul Pitesti si apoi Slatina.

In 1975 s-a stabilit in SUA. 

Ultima resedinta a fost orasul Los Angeles unde a decedat la varsata de 85 de ani. A fost inmormantat la cimitirul Hollywood Forever din Hollywood, California. 


IMO Gheorghe Decianu

Gheorghe Decianu was born April 9th, 1913 in a small village in Southeastern Romania. His life can be best summarized as one of commitment to his work and utmost devotion to his family and God. He struggled against poverty as a child, communism as an adult, and with sporadic health problems in his later years. However throughout all his days he took great care of his wife, daughter, grandson and other family members.

Gheorghe was born and spent his early days being raised on the family farm in a rural village near Galatz, Romania. Growing up he endured hardships and poverty. As a small boy his family's farm was occupied by troops during World War I. Having learned a strong work ethic from his early upbringing by his parents, he was consistently the best student in his class and valedictorian of his school. He left home at an early age to move to boarding school and to receive secondary education. He was the first child from his family to seek an advanced degree and he completed both an undergraduate college degree and a masters degree in business administration and was also the class president.

Having little means to fund his education, he worked to tutor other students to help pay for school. It was while working as a tutor that he met, Elisabeta Popescu, who was in her first year of business school in Bucharest. They fell in love, were soon married, and remained in love for nearly 70 years of marriage.

Gheorghe and his wife lived in Bucharest where he started his own very successful business selling optical equipment and cameras. His clients included the king of Romania and the royal family.

His daughter, Anca Deciano, was born in 1940. Having inherited her parents thirst for education, she completed undergraduate and graduate work in architecture in Romania.

With the outbreak of World War II and the subsequent invasion by communism, Romania rapidly changed. At the outset of the war, Gheoerghe and his family had had the opportunity to flee, but he did not want to abandon his country being an optimist he felt certain that the tyranny of communism could not last long.

Under the control of the communist regime overnight Gheorghe's businesses were closed, his property was confiscated and he was thrown into jail, for having committed no crime other than having been a successful businessman and having previously had contact with the royal family. During the next few years Gheorghe and his family suffered greatly, having to rely on selling their family's personal possessions to buy food.

A few years later, Gheorghe, being exceptionally gifted and determined was ultimately recognized for his gifts as a businessman and was appointed to head a new factory in Romania. He became the director of a factory that that built industrial machinery. Under his direction, the company grew and he both exported and imported industrial equipment to many parts of the world. As part of his work he traveled to most of Europe, Sweden and Japan.

In 1977, at the age of 64, Gheorghe and his wife left Romania, and moved to Southern California to live with his daughter and his grandson. He enjoyed his new life and was proud to become an American Citizen a few years later. For the next 30 years he worked tirelessly to support his wife, daughter, and grandson in their new lives in America.

He was a devoted husband and cared for his wife until she passed away two years ago at the age of 96. She died hand in hand with her husband.

Though Gheorghe's health declined rapidly in the last five months, he was an exceptionally strong person, he survived West Nile virus at the age of 92 and two open heart surgeries in the in his eighties. Most recently he had had repeated bouts of pneumonia and heart failure requiring hospitalization. Until the end he was lucid and encouraging to his daughter. He passed away in his sleep.

Throughout his long life, Gheorghe was most proud of his daughter and grandson, throughout all his illnesses he congratulated them on their successes, and encouraged them on. He was a sweet and loving great-grandfather to his three great-grandchildern: he would sing them Romanian lullabies and bounce them on his knee, he had a ready and sharp wit and a great sense of humor. His love for life, his ready laugh and mostly his encouragement and pride will be missed. He is survived by his loving daughter, grandson, and three grandchildren.


IMO Dumitru Neagu

My dad was born on Dec 17, 1938 in a little village on the outskirts of Bucharest , Romania.

While attending elementary school there, he developed a passion for education and a thirst for knowledge at a young age, which instilled in him the will and urge to push himself beyond his limited surroundings and move to Bucharest to pursue and further his ambitions.

As an honor student, the little boy from a village, became one of the top Mechanical Engineers in the Institute for research in his field in Bucharest.

He met my mom, Elena, while pursuing his engineering degree , and they married a little while later after finishing his Masters.

They have been married for over 40 years and the legacy he left behind is that of loyal husband, a loving and giving father, and a warm, gentle, happy, and caring friend.

In search of a better future for his family, my dad sacrificed a settled and comfortable life in Bucharest and fled to the land of freedom and opportunity, yet uncertainty, in America.

He arrived in Los Angeles in 1980 followed by my mom and I a year later.

All of his friends and family know him as a crafty handyman and  a tireless worker, struggling from bottom up, climbing the corporate ladder in his profession as well as a dabbling in other lucrative ventures all with the intent of providing for his family, especially me, great opportunities, opportunities he never had in his natal land.

For me he wished me to become everything I ever wanted, …an amazing woman,… a somebody.

No words can ever say how much I love him and how much he will be missed.

Whenever I think of him, I see his warm smile, his kind and gentle spirit especially reflected from his love of kids and animals, and his quirky but lovely sense of humor.

...the words "tzose crazee sings"!!! and "hello, my friend"!!! as he liked to always say, are still resonating in my brain

I thank you dad for everything that you've done for me…I only wish to be half as good of a parent as you were to me.

Mom and I love you  and we will miss you dearly.


 

IMO Nicolae Olaru

- om de afaceri din Statele Unite ale Americii -

S-a nascut la 22 septembrie 1936, la Alibunar in Banatul Yogoslav - azi in Serbia);

Casatorit cu Ana; trei copii: Lucian, Marinica, si Gabriel.

Studii: Dupa terminarea studiilor generale si liceale s-a inrolat in armata pentru doi ani. A servit in Slovenia unde s-a specializat de skii; a absolvit Facultatea de Mecanica la Pancevo (1960).

Activitate: Director al sectorului mecanic la o ferma agricola (1960-1963).

In anul 1963, a parasit Tara. Dupa ce a stat o perioada in lagarul de refugiati din Neapoli (Italia) a obtinut o viza de emigrare in Statele Unite ale Americii in 1964.

A locuit la Cleveland pana in 1965, ulterior s-a mutat impreuna cu sotia si Lucian, in California. In 1967 s-a nascut fiica lor, Marinica si in 1968 s-a nascut fiiul lor, Gabriel – amindoi in Inglewood, California.

In perioada 1966-1973, lucreaza la o interprindere “tool and dye” pentru aplicatii militare si aerospatiale. Isi incepe activitatea cu munci necalificate (proprietar de “car wash” si statie de benzina); da dovada de spirit intreprinzator si devine proprietar de cladiri. Investeste in domeniul imobiliar, lansandu-se in acest domeniu in urma cumpararii primei cladiri cu apartamente de inchiriat, in anul 1968. In 1968 si-a mutat familia in Redondo Beach unde a cumparat prima cladire de apartamente.

Devine proprietarul mai multor cladiri in zona South Bay pe care le renoveaza si le inchiriaza.

In scurta vreme, devine unul dintre cei mai importanti oameni de afaceri si constructori din comunitatea romana din Los Angeles, fiind proprietarul companiilor: Olar Enterprises and 0. & P. Development Co. si Olar Enterprises-South Pacific Coast Highway, ambele cu birourile centrale in Redondo Beach din statul California. In perioda aceasta, Nicolae Olaru a fost unu din cei mai mari suporteri si contribuitori pentru comunitati Romane in Los Angeles si in alte localitati – inclusiv in Alibunari.

In 1977 si-a mutat familia in Palos Verdes Estates unde a trait pina in 1998. In perioda acesta fiica lui s-a casatorit cu Kalin Spariosu in 1987 din care casatorie s-au nascut cei doi nepoti: Calin Nicaolae Spariosu in 1988, si Marin Gheorghe Spariosu in 1993.

Dupa 1998 s-a mutat cu familia in Lomita California. In 2006 s-a casatorit fiiul lui Gabriel Olar cu sotia sa Tracy Golden.

In Alibuinari a reusit sa faca un monument pentru toti cei care au fost bombardati in 1944 printr-e care a fost si mama lui Nicoale Olaru. Donatori pentru acest monument au fost imigrinanti din Alibunari si alte locati. In ultimii ani, Nicolae Olaru a avut mare dor de satul lui natal, Alibunari, unde a sperat ca-l poate vizita la anul viitor. Din pacate, nu a mai ajuns sa-si vada si acest vis implinit, dandu-si obstescul sfarsit la 18 Noiembrie, 2007.

A-u ramas indoliati sotia sa, Ana Olaru, fiul Lucian, fiiul Gabriel cu sotia, Tracy, fiica Marinica cu sotul, Kalin si fii lor Calin si Marin – si cuscra Maria Spariosu, nepoatele de frate – Paul Olaru (care si el e decis), Lidia si Silvia, fratele de tata, Sima Olaru cu familia din Alibunari. Pe linga familie lui mai apropriate, il mai deplang si indoliata familie a sotiei lui Ana, soacra Maria Martinov, cumnata Doina, si copii lor MariJan.a, Sanja, si DeJan..

Serviciul divin al inmormantarii s-a savarsit in capela cimitirului Green Hills din Rancho Palos Verdes, California, dupa urmatorul program:

- Citirea stalpilor, numai in prezenta familiei, miercuri 21 noiembrie, crt.

- Saracusta (panihida), vineri seara, 23 noiembrie, crt.

- Slujba inmormantarii, sambata 24 noiembrie 2007

Fie ca Bunul Dumnezeu sa-i daruiasca odihna vesnica in corturile dreptilor.

Dumnezeu sa'l ierte!

 

La funeraliile lui +Nicolae Olaru

Indoliata doamna Ana,

Intristati fii, fiica si nepoti

In aceste clipe de durere sufleteasca pentru familia Dumneavoastra, si pentru comunitatea noastra ortodoxa din "Verdugo", trecerea la cele vesnice a bunului DV sot, tata, si respectiv tata-socru, precum si devotatul nostru enorias, marele patriot roman, si om de afaceri NICOLAE OLARU , Va rugam sa primiti simtitele noastre condoleante, si rugaciunile Bisericii Stramosesti catre Bunul Dumnezeu ca sa'l salajluiasca in corturile dreptilor, in raiul Sau cel ceresc.

Acest OM minunat, care si-a lasat amprenta pe comunitatea ortodoxa romano-americana din California, si nu numai, va fi pomenit de-a pururi in Biserica Sfanta Treime (3315 Verdugo Rd., Los Angeles, CA 90065) si multe alte biserici pe care le-a sustinut financiar in decursul vietii sale pamantesti, pe toate Continentele.

Un adrevarat pilon al Bisericii Sfanta Treime (contribuind numai in 1987 cu suma de peste $ 25,000.00, pentru cumpararea noii proprietati a bisericii din Sunland, CA), NICOLAE OLARU , va ramane CTITOR si BINEFACATOR al bisercii noastre in veci.

Fie ca Bunul Dumnezeu sa'l ierte, si sa'i faca vesnica odihna.

Familia Parintelui Constantin Alecse in numele intregii parohii “Sf. Treime”, Los Angeles

Donations IMO Nicolae Olaru

(towards the Building Fund)

Indurerata familie, si preotimea co-slujitoare, multumesc tuturora celor care au participat la funeraliile (saracusta, si slujba inmormantarii) defunctului Nicolae Olaru, care au transmis condoleante, si flori, pentru tristul eveniment, si care au facut donatii IMO raposatului.

Multumiri Dnei Ana Olaru, sotia raposatului ($500.00); Lucian, Gabriel & Tracy Olar si cuscra Shila ($500.00); Kalin & Marinica and their children Calin & Marin si cuscra Maria Spariosu ($500.00); Mr & Mrs Miron Bonca ($160.00); Valentin, Nada & Jason Spariosu, from Canada ($ 150.00); Sabina Popescu ($100.00); Obrad & Dojna Marianovic & Mama Maria, Dejan, Sanjan & Mark Akoubian ($100.00); Mr. Liubinco Sanojevic ($100.00); Mariana & Lisandro Robles ($100.00); Mr & Mrs. Nicolae & Ana Margan & Rachela Crivelo (100.00); Mr & Mrs Dan Iliescu & Elizabeth and Brian ($100.00); Mr & Mrs Joseph Stingu ($100.00); Mr & Mrs Nicolae Shumantzu, din Canada ($100.00); Mr & Mrs. Ionel Stangu, and Mrs. Dorica Bacaluta & family ($100.00);Mrs. Draga Djohn & family, din Canada ($100.00); Mr & Mrs S & Hermina Roubin ($50.00); Mr & Mrs. Jon Cepoi ($50.00)


For all the funerals, click here

Viaţa Creştină - alegeţi versiunea dorită