Inviere
(poezie de Mihaela Vicolov - Tulcea)
Aprilie 2009

Pribegia tuturor sufletelor … ia sfârşit
Iar eliberarea se simte cu mare taină ,
Cu mult dor de-acum iar reîntregit
De bucuria ferită de orice spaimă.

Se primenesc divin şi amplu luminile simţirii
Cu apa preacurată şi sfântă a credinţei ,
Şi jertfa de pe cruce ce-nvinge legea firii ,
Uitând de rău şi aducând ofranda biruinţei ,

Prin Tine Doamne Iisuse ce ai ales să mori
Ca să aduci speranţa din întuneric iar la noi ,
În suflete preatriste , cernite , lipsite de culori ,
Ce trebuie să înveţe a nu privi înapoi.

Ai suferit Golgota , loviri şi răni amare ,
Învinuiri nedrepte şi multe ce-ţi aduceau durere ,
Jertfindu-Te pe cruce , plin din iubire tare
Ce a sfărâmat şi ură şi ziduri în tăcere …

Între tâlhari ai fost supus la chinuri foarte grele
Dar Tu cu milă , uitându-Te la omenirea tristă ,
Ai dat al Învierii har peste mulţimi , să spele
Al sufletului zbucium şi vechile păcate ce există!

Din fiecare suflet ce suspină se-aude un lanţ ce cade sfărâmat
Şi mii de strigăte puternice şi flori se duc în cerul sfânt
De multă bucurie însoţite : HRISTOS A ÎNVIAT!
Iar miile de îngeri buni OSANA Îi aduc , cântând frumos şi blând:

HRISTOS A ÎNVIAT! HRISTOS A ÎNVIAT!

Home